Decizia nr. 1348/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Secția civilă în Dosarul său nr. 10.438/83/2010 și care formează obiectul Dosarului nr. 4.460D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, apreciind că își mențin valabilitatea cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.438/83/2010, Tribunalul Satu Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată de instanță din oficiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri formulate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date referitoare la limitarea exercitării dreptului unei anumite persoane la libera circulație în străinătate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța care a ridicat-o din oficiu susține, în esență, că prevederile

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

sunt neconstituționale, întrucât impunerea condiției ca întregul proces având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate să se desfășoare pe o perioadă de maximum 5 zile încalcă dreptul la apărare, ținând cont de faptul că trebuie îndeplinite și o serie de demersuri cu caracter administrativ și organizatoric. Or, accesul la justiție și exercitarea concretă a dreptului la apărare trebuie să aibă un caracter efectiv, fiind necesar un interval de timp suficient pentru desfășurarea procesului, astfel încât garanțiile procesuale și procedurale să nu devină derizorii.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005. Ulterior sesizării Curții Constituționale, textul de lege criticat a fost modificat prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 206/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 17 noiembrie 2010, având în prezent următoarea redactare: "În cazul prevăzut la alin. (2), instanța se pronunță, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitării autorităților competente și comunică hotărârea părților, Direcției Generale de Pașapoarte, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, precum și serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple, competent să elibereze pașaportul simplu persoanei împotriva căreia a fost dispusă măsura."

Alineatul (2) la care face referire textul de lege criticat prevede că, în situația restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat, măsura se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranței naționale care deține date ori informații cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de către Tribunalul București.

Curtea observă că modificarea ulterioară a textului de lege criticat constă în abrogarea din cuprinsul acestuia a cazului prevăzut la alin. (1) al aceluiași articol, care se referea la persoanele returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat. Întrucât, din documentele aflate la dosarul cauzei, rezultă că autorul excepției de neconstituționalitate nu se află în situația descrisă, și având în vedere că soluția de principiu cuprinsă în textul de lege criticat nu este esențial diferită față de cea anterioară, devine aplicabilă Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, potrivit căreia, în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării.

În opinia instanței care a ridicat excepția de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 23 - Libertatea individuală, art. 24 - Dreptul la apărare și art. 25 - Libera circulație.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege ce formează obiect al excepției de față, în varianta anterioară modificării, dar care, așa cum s-a arătat, cuprinde dispoziții similare celor actuale. Astfel, prin

Decizia nr. 623 din 3 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, Curtea a reținut că, în cauzele privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români, faptul că termenele prevăzute sunt foarte scurte nu are semnificația unei limitări a accesului liber la justiție, iar această reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, se circumscrie domeniului normelor procedurale, a căror reglementare, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Măsura care se poate dispune, prin intermediul acestui text de lege, față de anumite persoane, mai precis față de acei cetățeni români a căror prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat, reprezintă într-adevăr o restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație. Prin

Decizia nr. 901 din 5 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat că măsura dispusă în baza textului de lege criticat se circumscrie însă situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern. În condițiile nevoii întreținerii unor bune relații internaționale, măsura apare, de asemenea, ca necesară într-o societate democratică. Totodată, Curtea reține că restrângerea libertății de circulație este proporțională cu situația care a determinat-o. Astfel, măsura vizează exclusiv teritoriul unui anumit stat, persoana fiind liberă să călătorească, fără niciun fel de restricții, în oricare alt stat, desigur, în măsura în care îndeplinește condițiile cerute de lege în acest scop. Prin urmare, nu aduce atingere însăși existenței libertății. De asemenea, perioada pentru care această restrângere acționează este strict determinată, fiind limitată la cel mult 3 ani, potrivit

art. 38 din Legea nr. 248/2005 . În fine, Curtea constată că măsura nu este de natură să fie aplicată în mod discriminatoriu, instanța de judecată fiind cea care va aprecia dacă se impune o asemenea măsură, în funcție de criterii obiective, iar nu pe considerente arbitrarii.

Curtea reține, totodată, că nu este întemeiată nici critica prin raportare la dispozițiile art. 23 din Constituție. Prevederile

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

nu pun în discuție libertatea individuală a persoanei, având exclusiv caracter procedural. De altfel, între libertatea individuală și libertatea de a circula nu există o relație biunivocă, întrucât privarea de libertate implică, în mod necesar, și limitarea dreptului la liberă circulație, reciproca nefiind însă adevărată, în sensul că restrângerea libertății consacrate la art. 25 din Constituție nu presupune și pierderea sau restrângerea libertății individuale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 39 alin. (3) din Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, excepție ridicată din oficiu de Tribunalul Satu Mare - Secția civilă în Dosarul său nr. 10.438/83/2010.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2011.