Decizia nr. 1368/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Constantin Doru Borș în Dosarul nr. 5.327/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului nr. 4.730D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, considerând că, atât timp cât nu nesocotește nicio dispoziție constituțională, este dreptul legiuitorului de a stabili cadrul de desfășurare al unei activități.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 5.327/99/2010, Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Constantin Doru Borș într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu privind funcționarii publici.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat instituie o discriminare între două categorii de instructori auto, cărora, la alegerea formei de desfășurare a activității - angajat sau persoană fizică autorizată -, li se solicită condiții diferite la angajare, respectiv autorizare, deși urmează același curs de formare profesională și susțin același examen pentru obținerea atestatului de instructor auto.

Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că cele două categorii prevăzute de textul de lege criticat se diferențiază prin modalitatea de desfășurare a activității, unii acționând ca persoane fizice autorizate care pot desfășura activități economice în domenii care fac obiectul liberei inițiative, iar ceilalți desfășurând activitatea pe bază de contract individual de muncă pe durată nedeterminată în cadrul unei școli supuse unor cerințe riguroase de autorizare, astfel că distincțiile prevăzute de legiuitor au o justificare rezonabilă și obiectivă.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 iulie 2005, modificate prin

art. I pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010

privind unele măsuri pentru întărirea controlului în scopul combaterii transporturilor ilicite de mărfuri și de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 13 aprilie 2010. Textul de lege criticat avea, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, următorul cuprins:

- art. 48^14 alin. (4): "(4) Instructorul de pregătire practică prevăzut la alin. (1) poate fi autorizat numai dacă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, a fost angajat cel puțin 3 ani cu normă întreagă sau a activat cel puțin 6 ani ca instructor auto atestat în cadrul școlilor autorizate sau dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică a conducătorilor auto eliberată de autoritatea competentă și nu a avut suspendat permisul de conducere și/sau atestatul în ultimii 3 ani."

Față de data introducerii acțiunii și înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ, și anume 21 iunie 2010, și ținând cont de dispozitivul

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina constituționalitatea dispozițiilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

în redactarea modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010 , acestea fiind aplicabile pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, din notele scrise depuse de autorul acesteia, rezultă că este criticată, în realitate, redactarea pe care

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

o avea anterior modificării acestuia prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2010 . Așadar, chiar la momentul ridicării excepției, textul de lege supus controlului de constituționalitate avea o altă formulare decât cea la care se referă autorul acesteia. Astfel, textul de lege cuprindea o mențiune care, așa cum a observat Curtea prin

Decizia nr. 1.096 din 21 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 5 noiembrie 2010, reprezenta "o soluție juridică parțial diferită" față de cea criticată și de autorul prezentei excepții. Prin decizia arătată, Curtea a constatat că "în noua concepție, legiuitorul a prevăzut, alternativ, și posibilitatea ca instructorul auto de pregătire practică să fie autorizat dacă face dovada că a deținut autorizație pentru activitatea de pregătire practică eliberată de autoritatea competentă". Prin urmare, Curtea constată că, la momentul ridicării excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat nu era de natură să genereze pretinsa discriminare pe care se bazează argumentele autorului excepției.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48^14 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2005

privind transporturile rutiere, excepție ridicată de Constantin Doru Borș în Dosarul nr. 5.327/99/2010 al Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.