Decizia nr. 1362/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 213 alin. (4) și

art. 215 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Eugen Ladanyi Horgos în Dosarul nr. 2.733/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.202D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, deoarece dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.733/30/2010, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 213 alin. (4) și

art. 215 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății.

Excepția a fost ridicată de Eugen Ladanyi Horgos cu prilejul soluționării cererii de anulare a unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate, care instituie obligativitatea contribuției la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, sunt contrare dispozițiilor Legii fundamentale referitoare la libertatea individuală și dreptul la conștiință. În acest sens, arată că opinia sa personală și credința religioasă îi interzic tratarea sănătății. De asemenea, arată că prevederile de lege criticate contravin și dispozițiilor art. 56 din Constituție referitor la interdicția stabilirii oricăror alte prestații decât taxele și impozitele, întrucât contribuția la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu reprezintă un impozit ori o taxă.

Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul, precum și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 208 alin. (3), art. 213 alin. (4) și

art. 215 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. 215 din Legea nr. 95/2006

au fost modificate prin

art. VIII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 891 din 30 decembrie 2010, păstrându-se, însă, soluția legislativă criticată.

- Art. 208 alin. (3): "Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:

a) alegerea liberă de către asigurați a casei de asigurări;

b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;

c) alegerea liberă de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;

d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;

e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

g) acordarea unui pachet de servicii medicale de bază, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;

h) transparența activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;

i) libera concurență între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.";

- Art. 213 alin. (4): "Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și să plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.";

- Art. 215: "(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de angajator, persoanelor juridice ori fizice asimilate angajatorului, precum și persoanelor fizice, după caz.

(2) Persoanele juridice sau fizice care au calitatea de angajator, precum și persoanele asimilate angajatorilor au obligația să depună lunar declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale și evidența nominală a persoanelor asigurate.

(3) Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond."

Autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituție: art. 23 privind libertatea individuală, art. 29 referitor la libertatea conștiinței și art. 56 privind contribuțiile financiare.

Examinând critica de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Legea fundamentală și motivări asemănătoare.

Astfel, prin

Decizia nr. 838 din 24 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 11 august 2010, Curtea a reținut că "sistemul asigurărilor sociale de sănătate își poate realiza obiectivul principal datorită solidarității celor care contribuie, astfel că

art. 208 alin. (1), alin. (3) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 95/2006

reprezintă de fapt o expresie a prevederilor constituționale care reglementează ocrotirea sănătății și a celor care consacră obligația statului de a asigura protecția socială a cetățenilor".

În ceea ce privește conformitatea textelor de lege criticate cu dispozițiile art. 23 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat că "respectarea obligațiilor ce revin cetățenilor potrivit legislației în vigoare nu poate fi privită ca o violare a libertății individuale și a siguranței persoanei".

De asemenea, prin numeroase decizii, așa cum este și decizia mai sus amintită, dar și

Decizia nr. 343 din 10 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că dispozițiile de lege criticate nu contravin dispozițiilor art. 56 din Constituție.

În sfârșit, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia convingeri personale ar împiedica o persoană să se trateze în cazul îmbolnăvirii, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Constituție, individul se bucură de libertatea neîngrădită a gândirii, a conștiinței și a credinței religioase. În același spirit, demnitatea omului și libera dezvoltare a personalității umane sunt consacrate ca valori supreme și garantate încă din primele rânduri ale Legii fundamentale. Aceleași drepturi se bucură de protecție și prin dispozițiile art. 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ori art. 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Tot acest cadru legal este instituit, așadar, pentru a asigura protecția absolută a convingerilor interioare ale individului împotriva oricărei forme de constrângeri din partea statului ori a oricărei altei entități sau persoane.

O astfel de protecție ar fi însă lipsită în mare măsură de substanță dacă statul nu ar garanta și protecția manifestării convingerilor, a exteriorizării acestora. Nu poate fi omis însă faptul că, în momentul exprimării concepțiilor și ideilor de viață în societate, drepturile în discuție devin fapte sociale, punând în discuție interacțiunea lor cu drepturile și interesele particulare ale altor persoane, precum și ale societății în general. De aceea, se impune organizarea de către autoritățile statale a exercitării acestor drepturi, astfel încât manifestarea convingerilor interioare să nu afecteze drepturi și valori fundamentale.

Sunt relevante, din această perspectivă, dispozițiile art. 9 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care se arată că "Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora".

În acest spirit, Comisia Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Decizia din 5 iulie 1984 pronunțată în Cauza V. contra Olandei, că art. 9 din Convenție nu garantează întotdeauna dreptul persoanei de a se manifesta în sfera publică în conformitate cu convingerile sale. În consecință, a arătat că libertatea conștiinței nu poate constitui un temei pentru nerespectarea obligației de a contribui la sistemul de asigurări sociale, cu atât mai mult cu cât o atare obligație este stabilită pe criterii neutre, care nu au legătură cu credințele religioase.

Și în cauza dedusă controlului de constituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu stabilesc nicio obligație în sarcina individului de a adopta o anumită conduită cu privire la starea sănătății sale, care ar contraveni convingerilor sale religioase, ci instituie o îndatorire generală și neutră de a contribui la fondul de asigurări sociale de sănătate în vederea îndeplinirii obligației de rang constituțional a statului de a lua măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice, dar și ca o manifestare a caracterului de stat social al României, a cărui expresie este, între altele, participarea tuturor cetățenilor la asigurarea exercițiului drepturilor și a bunăstării tuturor celorlalți cetățeni.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 208 alin. (3), art. 213 alin. (4) și

art. 215 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Eugen Ladanyi Horgos în Dosarul nr. 2.733/30/2010 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.202D/2010.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2011.