Decizia nr. 1568/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului nr. 1.133D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, pentru a pune concluzii asupra excepției de neconstituționalitate. Acesta precizează că, ulterior invocării excepției,

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor a fost republicată, iar textele au fost renumerotate, astfel că dispozițiile art. 15 alin. (1) lit. d) se regăsesc, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), iar cele ale art. 46 alin. (1) lit. a) la art. 44 alin. (1) lit. a), acestea din urmă având o redactare ușor modificată, soluția juridică de principiu fiind, însă, păstrată. Pe fondul excepției, susține că jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007

sau

Decizia nr. 803 din 19 mai 2009 , se impune a fi menținută, de vreme ce nu au intervenit elemente noi față de cele examinate deja de instanța de contencios constituțional, astfel că solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. În concluzie arată că măsurile legale criticate de autorul excepției, referitoare la suspendarea dreptului de port și folosire a armei, reprezintă o soluție de reglementare a folosinței unor bunuri cu regim special, iar restrângerea impusă de lege este justificată și rezonabilă sub aspectul condițiilor cuprinse la art. 53 din Legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.829/111/2010, Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect o acțiune în anulare a unei dispoziții prin care autoritatea competentă a dispus suspendarea dreptului său de port și folosire a armelor de foc și a munițiilor aferente acestora.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prezumția de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție, și împiedică exercitarea dreptului de proprietate, garantat și ocrotit de Legea fundamentală prin art. 44 alin. (1), (2) și (8). Astfel, acesta arată că, prin decizia unui organ administrativ și în lipsa unei condamnări definitive, este privat de propriile bunuri, lăsându-i-se doar dreptul la dispoziție asupra armei personale, nu și cel de uz și folosință. Mai mult, pe perioada suspendării dreptului de port și folosire a armei, proprietarul acesteia este obligat să o depoziteze la un armurier autorizat, contra unei sume de bani plătite lunar, ceea ce reprezintă o altă atingere adusă dreptului de proprietate, fiind supus unei obligații "la plata echivalentului pecuniar al unei sancțiuni patrimoniale". Se mai arată că "efectul și scopul" măsurii de suspendare este doar unul de "șicanare", de împiedicare a exercițiului dreptului de proprietate și că

Legea nr. 295/2004

are caracter arbitrar, din moment ce suspendarea dreptului de port și folosință a armelor e prevăzută doar la anumite tipuri de infracțiuni, iar la altele, la care poate s-ar preta o asemenea măsură, cum ar fi infracțiunile prevăzute de art. 328, 329, 324,323, 3021, 3022, 282-285, 272-277, 246-263, nu e prevăzută o asemenea măsură.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile de lege criticate nu încalcă principiul prezumției de nevinovăție, deoarece nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar și preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Această măsură administrativă nu aduce atingere nici dreptului de proprietate, drept al cărui exercițiu poate fi, de altfel, restrâns prin lege.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Se arată că aceste prevederi legale nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar și preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Textele de lege atacate nu aduc atingere nici dreptului de proprietate privată, astfel cum este definit de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, în sensul că acesta poate fi supus unor restrângeri în limitele prevăzute de art. 53 din Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare și motivării excepției, prevederile art. 46 alin. (1) lit. a) coroborat cu

art. 15 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile

art. I pct. 20, respectiv pct. 46 din Legea nr. 117/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 27 iunie 2011. Ulterior invocării prezentei excepții,

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 17 noiembrie 2011, textelor legale dându-li-se o nouă numerotare. Ca atare, soluția legislativă cuprinsă în art. 15 alin. (1) lit. d) se regăsește, în prezent, la art. 14 alin. (1) lit. d), având aceeași redactare, iar cea cuprinsă la art. 46 alin. (1) lit. a) se regăsește la art. 44 alin. (1) lit. a), text care păstrează soluția juridică de principiu, vizată de autorul excepției. În consecință, prin prezenta decizie, Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) și ale

art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, care au următorul cuprins:

- Art. 14 alin. (1) lit. d): "(1) Autorizația de procurare a armelor letale se acordă persoanelor prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5), dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: (...)

d) nu sunt învinuite sau inculpate în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție, potrivit legislației în vigoare;";

- Art. 44 alin. (1) lit. a): "(1) Suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale se dispune de către organele competente în următoarele situații:

a) titularul dreptului nu mai îndeplinește condiția prevăzută la art. 14 alin. (1) lit. d)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 23 alin. (11) care consacră principiul prezumției de nevinovăție și ale art. 44 alin. (1), (2) și (8) referitor la dreptul de proprietate și, respectiv, la interdicția confiscării averii dobândite licit și la prezumția de liceitate a dobândirii averii. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind prezumția de nevinovăție, precum și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin

Decizia nr. 1.220 din 18 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2008, a reținut, în ceea ce privește pretinsa nesocotire a principiului prezumției de nevinovăție, că această critică este neîntemeiată, deoarece textele de lege examinate nu operează în sensul prestabilirii unei vinovății, ci instituie o măsură administrativă, cu caracter temporar și preventiv, pe deplin justificată în contextul reglementat de legea criticată. Cu referire la același aspect, Curtea a mai reținut, de asemenea, prin

Decizia nr. 803 din 19 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 2 iulie 2009, că prin textele de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate nu se instituie măsuri de natură penală care să pună în discuție principiul prezumției de nevinovăție sau normele prin care se asigură libertatea individuală. Refuzul de autorizare a procurării de arme letale în condițiile stabilite de legiuitor, potrivit

art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 , nu produce vreun efect asupra desfășurării procesului penal în care este implicată persoana care a solicitat autorizația și nici nu îi restrânge acesteia în vreun fel libertatea, ci reprezintă o măsură administrativă cu caracter preventiv, justificată de pericolul potențial pe care îl reprezintă deținerea de arme letale de către persoane puse sub învinuire pentru infracțiuni din categoria celor enumerate în textul de lege analizat.

Neintervenind elemente noi față de cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în această cauză.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate referitoare la încălcarea prevederilor art. 44 alin. (1), (2) și (8) din Constituție, Curtea constată că este neîntemeiată. În conformitate cu art. 44 alin. (1), conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Așadar, dreptul de proprietate nu este un drept absolut, astfel că legiuitorul este pe deplin competent să stabilească condițiile exercitării atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, de pildă

Decizia nr. 324 din 23 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010.

În contextul dispozițiilor criticate din

Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, măsura de suspendare a dreptului de deținere a armelor, precum și obligația titularului de a face dovada faptului că a depus armele la un armurier autorizat, cu excepția situației în care armele se ridică de către organele de poliție, sunt pe deplin justificate, având în vedere că titularul are calitatea de învinuit sau inculpat în cauze penale pentru fapte săvârșite cu intenție. Pericolul social ce caracterizează faptele penale săvârșite cu intenție de către titularul armei îndreptățesc legiuitorul să instituie măsuri de ocrotire a interesului general al societății, constând în suspendarea dreptului de deținere a armei pe durata urmăririi penale sau, după caz, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. În plus, una dintre condițiile necesare pentru acordarea autorizației de deținere a armei este, potrivit

art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 295/2004 , tocmai lipsa calității de învinuit sau inculpat a solicitantului autorizației, ceea ce prezumă încrederea pe care legiuitorul o acordă acestuia. Or, modificarea situației solicitantului, în considerarea căreia i-a fost acordată inițial autorizația de deținere a armei, atrage, în mod simetric și rezonabil, retragerea temporară a respectivei autorizații. Totodată, contrar afirmațiilor autorului excepției, măsura în cauză nu echivalează cu o confiscare a bunurilor ce constituie averea persoanei, prezumată, potrivit art. 44 alin. (8) din Constituție, a fi dobândită licit, ci are, mai curând, caracterul unei măsuri de siguranță, impusă de imperativele protecției interesului general al societății.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) și ale

art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 295/2004

privind regimul armelor și al munițiilor, excepție ridicată de reclamantul Roman Călin Gheorghe în Dosarul nr. 5.829/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.