Decizia nr. 1202/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 și pct. 5, precum și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gamiel Construct" - S.R.L. din Slatina în Dosarul nr. 1.093/104/2010 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.072D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.093/104/2010, Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 1 și pct. 5, precum și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gamiel Construct" - S.R.L. din Slatina într-o cauză având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției din Constituție.

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate, prin care legiuitorul a definit starea de insolvență, termenul de debitor aflat în insolvență și a instituit o prezumție absolută de insolvență, sunt neconstituționale, deoarece au ca efect încălcarea principiului constituțional privind egalitatea în fața legii prin introducerea unui privilegiu absolut care favorizează creditorul în raporturile sale cu debitorul și a celui potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil.

Totodată, autorul excepției susține că prevederile

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

încalcă și prevederile art. 124 alin. (2) din Constituție, deoarece privilegiul acordat creditorului potrivit dispozițiilor legale menționate, pus în contrapondere cu sancțiunea pe care art. 33 alin. (4) din aceeași lege o instituie pentru contestarea stării de insolvență, afectează în mod cert imparțialitatea și egalitatea justiției prin raportare la cele două părți, judecătorul-sindic fiind obligat să aplice un tratament favorizator creditorului, în detrimentul debitorului care contestă starea de insolvență, sancționându-l pentru simplul motiv că acesta s-a prevalat de un drept recunoscut de lege, aspecte ce reprezintă o înfrângere a principiilor imparțialității justiției și egalității ei pentru toți.

De asemenea,

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

stabilește regula potrivit căreia, atunci când contestația la deschiderea procedurii insolvenței este respinsă de către judecătorul-sindic, doar administratorul judiciar sau creditorii care dețin minimum 20% din valoarea masei credale mai pot propune un plan de reorganizare. Din aceasta rezultă că principala persoană interesată de continuarea activității și de redresarea economică, debitorul, este exclusă din rândul celor care pot propune un plan de reorganizare doar pentru simplul fapt că și-a exercitat un drept procedural recunoscut de lege, și anume dreptul de a contesta. În opinia autorului, discriminarea la care debitorul este supus doar pentru că și-a exercitat un drept este evidentă, iar efectul acesteia se materializează în limitarea posibilității lui de a-și reorganiza activitatea.

Tribunalul Olt - Secția comercială și de contencios administrativ consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile legale criticate nu conțin norme contrare prevederilor constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din actul de sesizare, îl constituie prevederile art. 3 alin. (1) pct. 1 și pct. 5, precum și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, astfel cum a fost formulat de instanță. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia critică numai 3 pct. 1 lit. a), pct. 5 și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , texte asupra cărora urmează a se pronunța prin prezenta decizie. Textele legale criticate, în forma indicată de autorul excepției de neconstituționalitate, aveau următorul conținut:

- Art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 5:

"În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;

[...]

5. debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1 și care este în stare de insolvență.";

- Art. 33 alin. (4):

"Dacă judecătorul-sindic stabilește că debitorul este în stare de insolvență, îi va respinge contestația și va deschide, printr-o sentință, procedura generală, situație în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deținând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale și numai dacă aceștia își exprimă intenția de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2)."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și alin. (3) teza întâi privind accesul liber la justiție și art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiției din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. Autorul excepției susține neconstituționalitatea textelor

art. 3 pct. 1 lit. a) din Legea nr. 85/2006

în forma avută de aceste texte anterior modificării aduse acestora prin

art. I pct. 1 din Legea nr. 169/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010. În urma modificării aduse, textul art. 3 pct. 1 lit. a) are următoarea redactare: "a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;".

Noul text legal nu numai că nu preia soluția legislativă cuprinsă în reglementarea contestată, dar este chiar în sensul dorit de autorul excepției.

Având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza pe fond textul în forma anterioară modificării, întrucât acesta este incident în litigiul aflat pe rolul instanței judecătorești.

II. Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase cazuri asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și pct. 5 și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , statuând că acestea sunt constituționale, în acest sens fiind

Decizia nr. 59 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 23 martie 2010,

Decizia nr. 583 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 18 august 2011, și

Decizia nr. 954 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 lit. a) raportat la prevederile art. 16 din Constituție, Curtea a reținut că acestea instituie o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie certă, lichidă și exigibilă după 30 de zile de la scadență, însă instituirea acestei prezumții, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, precum și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență, cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 30 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind în același timp valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.

Acest mod de reglementare este în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în drepturi, care, după cum s-a statuat în numeroase rânduri în jurisprudența Curții Constituționale, presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții juridice diferite pentru situații diferite.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că o atare susținere este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiție, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a art. 3 pct. 1 lit. a) prin raportare la art. 124 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că procedura insolvenței este o procedură specială, concursuală, iar instituirea prezumției de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie după 30 de zile de la scadență, cu consecința răsturnării probei în sarcina debitorului, este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței.

Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006 , raportat la art. 16 alin. (1) și art. 21 din Constituție, Curtea a reținut că acestea au în vedere, de fapt, doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea judiciară după ce anterior a contestat existența stării de insolvență, iar contestația i-a fost respinsă. În legătură cu aceasta, Curtea a constatat că garantarea libertății economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toți cei care desfășoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor comercianților debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor. Prin urmare, limitarea exercițiului unor drepturi ale debitorilor care nu și-au exercitat voluntar obligațiile de plată apare ca justificată cu prilejul desfășurării procedurii insolvenței ce urmărește tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanțelor creditorilor.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea mai observă că dispozițiile

art. 3 pct. 5 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței nu relevă niciun fine de neconstituționalitate, aceste prevederi conținând doar o definiție cu care operează legea menționată, legiuitorul fiind competent, cu respectarea dispozițiilor constituționale, să stabilească cadrul legal necesar reglementării acestui domeniu.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 5, precum și

art. 33 alin. (4) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Gamiel Construct" - S.R.L. din Slatina în Dosarul nr. 1.093/104/2010 al Tribunalului Olt - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2011.