Decizia nr. 1563/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, precum și ale

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al Tribunalului

Bistrița-Năsăud - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 936D/2011.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Dumitru-George Gavriloaie. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate. Totodată, acesta se referă asupra situației de fapt deduse judecății instanței judecătorești și depune Sentința civilă nr. 329 din 1 iunie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 476/33/2011, precum și note scrise în care menționează deciziile Curții Constituționale nr. 466/2011, nr. 1.257/2010, nr. 894/2009, nr. 821/2008, nr. 820/2008, nr. 815/2008, nr. 818/2008 și nr. 819/2008.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece din motivarea formulată de autorul excepției nu rezultă în ce constă pretinsa neconstituționalitate a prevederilor legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.445/112/2011, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, precum și ale

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Excepția a fost ridicată de Dumitru-George Gavriloaie într-o cauză având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin atât dispozițiilor din Constituție privind universalitatea, egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, categoriile de persoane care nu au drept de vot, dreptul la muncă și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cât și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, revenind instanței judecătorești sarcina de a verifica în concret întrunirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale și întinderea acesteia.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, precum și ale

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

Referitor la prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, Curtea constată că, la data intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, respectiv 1 octombrie 2011, acestea au fost abrogate prin

art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 287/2009

privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011. Curtea observă că soluția legislativă cuprinsă de art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864 a fost preluată parțial de prevederile

art. 1357 din Legea nr. 287/2009

privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

Cu toate acestea, prevederile art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864 continuă să își producă efectele juridice în cauza dedusă judecății instanței de fond, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale, reprezentată prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a examina excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864 și ale

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Textele legale criticate din Codul civil din 1864 au următorul cuprins:

- Art. 998: "Orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.";

- Art. 999: "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa."

Prevederile

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

au următorul cuprins: "Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional;

[...]

e) drepturile economice, sociale și culturale, în special:

(i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare;".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 privind universalitatea, art. 16 alin. (1), (2) și (3) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil, art. 36 alin. (2) privind categoriile de persoane care nu au drept de vot, art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă și art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia își rezumă critica la simpla enumerare a anumitor dispoziții din Constituția României și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a explica în concret în ce constă relația de contrarietate dintre prevederile legale criticate și normele fundamentale invocate. Totodată, Curtea constată că redarea unor aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării nu echivalează cu motivarea eventualei contrarietăți dintre normele legale supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile sau principiile fundamentale.

Or, dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, stabilesc că "Sesizările trebuie făcute în formă scrisă și motivate".

Pe de altă parte, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că excepția de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească anumite exigențe de ordin structural, respectiv autorul acesteia trebuie să indice textul legal criticat, prevederile constituționale considerate a fi încălcate și motivarea în concret a pretinsei contrarietăți a textului dedus controlului de constituționalitate (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 1.159 din 15 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 16 noiembrie 2011).

De asemenea, în mod constant, jurisprudența instanței de contencios constituțional a stabilit că sesizările de neconstituționalitate adresate Curții fără a fi motivate trebuie respinse ca inadmisibile, Curtea neputându-se substitui subiectelor îndreptățite să o sesizeze, întrucât ar exercita un control din oficiu, ceea ce este contrar sistemului nostru constituțional. În acest sens, Curtea Constituțională s-a pronunțat, spre exemplu, prin

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, și

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011.

În aceste condiții, întrucât în cauza de față nu este îndeplinită condiția motivării, Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 998 și art. 999 din Codul civil din 1864, precum și ale

art. 1 alin. (2) lit. a) și lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Dumitru-George Gavriloaie în Dosarul nr. 1.445/112/2011 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.