Decizia nr. 1630/2011

I. Cu adresa nr. I 790 din 23 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoană, în calitate de președinte al Senatului, a trimis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și al

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea prin care solicită:

- constatarea neconstituționalității

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului său de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului;

- suspendarea efectelor hotărârii menționate.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 6.400 din 23 noiembrie 2011, formând obiectul Dosarului nr. 1.387 L/2/2011.

II. Obiectul sesizării îl constituie

Hotărârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și Președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011.

III. În motivarea sesizării se susține că hotărârea criticată este neconstituțională, deoarece plenul Senatului a fost chemat să constate încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent al Senatului și președinte al Senatului, în condițiile în care nu se putea constata, față de dispozițiile constituționale și legale, acest fapt.

Aceasta întrucât

art. 33 din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor se referă la încetarea de drept - în situația pierderii sprijinului politic - a statutului de membru al biroului permanent, iar nu a statutului de președinte al Camerei. Acesta din urmă, potrivit art. 64 alin. (2) din Constituție, are statut distinct față de membrii Biroului permanent al Senatului, în sensul că este ales pe durata mandatului Camerelor, în timp ce ceilalți membri ai birourilor permanente sunt aleși la începutul fiecărei sesiuni. Având în vedere acest statut distinct, se susține că se poate concluziona că toate consecințele care decurg din pierderea sprijinului politic nu se aplică președintelui Senatului. Dacă legiuitorul ar fi urmărit să reglementeze posibilitatea de retragere a sprijinului politic pentru președinții Camerelor, ar fi prevăzut acest lucru în mod expres. Se invocă în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale, citându-se

Decizia nr. 601/2005 .

Se mai arată că, din interpretarea ultimei teze a art. 64 alin. (2) din Constituție, în care legiuitorul reglementează generic posibilitatea revocării membrilor birourilor permanente, fără să facă referire în mod expres și la președinții Camerelor, în condițiile în care tezele a doua și a treia ale aceluiași articol, privitoare la alegerea birourilor permanente, fac distincție între președinții Camerelor și ceilalți membri ai birourilor permanente, rezultă neîndoielnic că ideea de revocare exprimată în text îi privește numai pe ceilalți membri ai birourilor permanente. Mutatis mutandis, același raționament se poate aduce și cu privire la dispozițiile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor. În ceea ce privește sintagma " sau de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică" din formularea

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 , se consideră că, având în vedere că legiuitorul a făcut referire în același text, anterior, la membrii Biroului permanent, unde președintele Senatului este membru de drept, dar cu statut distinct, se deduce faptul că aceste prevederi se referă la celelalte funcții din Senat obținute în urma algoritmului politic, precum funcțiile din birourile comisiilor permanente.

Se conchide că legiuitorul constituant a pus funcția de președinte al Senatului într-o zonă de protecție specială, astfel încât o simplă retragere a sprijinului politic nu este suficientă pentru încetarea de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului.

În plus, excluderea din partid nu echivalează, în opinia autorului sesizării, cu retragerea sprijinului politic, deoarece, în Parlament, senatorii și deputații nu sunt organizați pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic; prin urmare, excluderea din partid produce efecte numai în interiorul acelui partid, în Parlament nefiind relevantă sub aspectul menținerii sprijinului politic apartenența sau neapartenența unui parlamentar la un partid politic. Deciziile partidelor politice nu produc efecte în cadrul Parlamentului, ci numai deciziile comunicate de grupurile parlamentare. În plus, în Biroul permanent al Senatului a fost prezentată o hotărâre de excludere a autorului sesizării din Partidul Social Democrat, dar nu a fost înaintat niciun înscris care să ateste faptul că acesta nu mai este membru al grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Se mai apreciază că numai grupul parlamentar al cărui reprezentant este parlamentarul care ocupă o funcție în biroul permanent poate retrage sprijinul politic al acestuia, iar retragerea sprijinului politic trebuie expres formulată în Parlament, niciun fel de alte evenimente, chiar intens mediatizate și de notorietate, neputând produce efecte de jure în interiorul celor două Camere. Aceasta este o consecință care decurge din autonomia Parlamentului și din caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar.

Se mai arată și că instituția revocării Președintelui Senatului, așa cum este aceasta definită de Regulamentul Senatului, a fost declarată neconstituțională prin

Decizia Curții Constituționale nr. 601/2005 , astfel încât singura sancțiune ce i se mai poate aplica acestuia este sancțiunea administrativă, iar nu și cea politică, ceea ce nu este cazul în speță.

Față de cele arătate, se concluzionează că modul în care, în cauză, președintele Senatului și-a pierdut această calitate este ilegal și neconstituțional, iar hotărârea contestată, neconstituțională.

IV. Cu adresa înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.514 din 28 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoană a transmis cererea de completare a sesizării împotriva

Hotărârii Plenului Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 , prin care a solicitat:

- în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004 , suspendarea efectelor hotărârii contestate, până la judecarea constituționalității acesteia de către Curte;

- luarea în considerare a motivelor de neconstituționalitate a hotărârii formulate în cererea completatoare;

- îndepărtarea ca neconstituționale a prevederilor

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006

și a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în măsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul că ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului Președintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat inițial de către grupul parlamentar care l-a propus;

- în subsidiar, admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006

și a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în măsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul că ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului președintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat inițial de către grupul parlamentar care l-a propus, și, în consecință, constatarea neconstituționalității

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 .

În motivarea cererii formulate, autorul acesteia susține mai întâi calitatea sa procesuală activă în cauză, arătând că aceasta este fundamentată atât din punct de vedere formal, cât și substanțial. Astfel, din punct de vedere formal, la data sesizării Curții Constituționale, autorul sesizării deținea încă funcția de președinte al Senatului, sesizarea fiind înregistrată la Curte în aceeași zi în care a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I (nr. 830 din 23 noiembrie 2011) hotărârea prin care s-a constatat încetarea de drept a funcției sale de președinte al Senatului. Din punct de vedere substanțial, calitatea procesuală activă este fundamentată pe dreptul de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 21 din Constituție. Se invocă în acest sens și jurisprudența Curții Constituționale în care s-a stabilit că prevederile art. 21 din Constituție trebuie aplicate în mod direct de către instanțe atunci când nu există o prevedere legală sau când aceasta a fost declarată neconstituțională (de exemplu:

Decizia nr. 186/1999 ).

Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului atacat, se arată că aceasta se întemeiază pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 47/1992 . Se susține că în această materie principalul set de norme procedurale de care Curtea ar trebui să țină seama sunt cele cuprinse în

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , act care cuprinde și procedura ce permite suspendarea efectelor actelor atacate, condițiile în care aceasta este aplicabilă fiind întrunite, în opinia autorului sesizării, în cauza de față (existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente).

În ceea ce privește hotărârea contestată, se susține că aceasta încalcă prevederile art. 64 și 69 din Constituție, motivarea formulată reluând și dezvoltând motivele de neconstituționalitate expuse în cererea inițială.

În esență, se arată că niciunul dintre textele constituționale nu reglementează instituția încetării de drept a calității de președinte al Senatului pentru retragerea sprijinului politic de către grupul parlamentar care l-a propus. În același sens se mai arată că nu doar lipsa unei prevederi constituționale conduce la constatarea nelegalității hotărârii contestate, dar mai ales existența unei diferențieri clare a instituției președintelui Senatului de ceilalți membri ai Biroului permanent, acesta fiind - potrivit

Deciziei Curții Constituționale nr. 601/2005

- neutru din punct de vedere politic, întrucât nu reprezintă poziția politică și interesele unui partid politic, ci reprezintă Senatul în integralitatea sa. Se face referire, pentru susținerea aceleiași afirmații, și la cele reținute de profesorii Ioan Muraru, Mihai Constantinescu și Ion Deleanu, precum și la jurisprudența mai recentă a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.611/2010 . Se mai arată și că există norme constituționale care stabilesc posibilitatea încetării mandatului Președintelui Senatului, însă acestea nu au în vedere retragerea sprijinului politic. Este vorba despre cazurile reglementate de art. 70 alin. (2) din Constituție (demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate sau deces), la care se face trimitere prin art. 29 din Regulamentul Senatului.

În ceea ce privește

art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006

și art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, se susține că sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului președintelui Senatului ca urmare a modificărilor configurației politice în general și, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.

În susținerea neconstituționalității invocate, se arată că instituția președintelui Senatului nu poate fi supusă arbitrariului modificărilor configurației politice. Invocându-se în special

Decizia Curții Constituționale nr. 1.611/2010 , se susține, cu privire la configurația politică de la data alegerilor, că aceasta nu poate influența decât repartizarea grupurilor în cadrul Biroului permanent și a comisiilor, pe perioada unei sesiuni, fără a da naștere vreunui drept constituțional pentru grupurile parlamentare în a deține o anumită funcție. Grupul parlamentar nu este subiect de drept constituțional, fiind o asociere facultativă a parlamentarilor. Nefiind un subiect de drept constituțional, asocierea sau neasocierea la un astfel de grup a unui anumit senator nu poate crea consecințe juridice, cu atât mai mult cu cât acestea afectează o instituție reglementată constituțional. În consecință, orice prevedere legală sau regulamentară care ar putea fi interpretată în sensul creării unei legături între apartenența politică la un anumit grup parlamentar și funcția de președinte al Senatului va fi neconstituțională.

Se mai arată și că prevederea din

Legea nr. 96/2006

care stabilește încetarea de drept a statutului de titular al oricărei funcții în momentul retragerii sprijinului politic este o prevedere ce ține de organizarea și funcționarea fiecărei Camere. Introducerea ei în cuprinsul

Legii nr. 96/2006

nu este conformă cu principiul autonomiei regulamentare a Senatului.

V. În temeiul

art. 76 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, la data de 24 noiembrie 2011, Curtea Constituțională a solicitat secretarului general al Senatului stenograma ședinței Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, ședință privitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, stenograma ședinței Plenului Senatului în care a fost adoptată

Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană și documentele care au stat la baza hotărârilor menționate.

VI. Cu Adresa nr. XXXV/3.952 din 29 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curții Constituționale documentele solicitate, respectiv: stenograma ședinței Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, stenograma ședinței Plenului Senatului din aceeași dată, în care a fost adoptată

Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011 , Adresa Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat și Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal înregistrată la Biroul permanent al Senatului cu nr. 1.419 din 23 noiembrie 2011, adresele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. 1.420 și 1.421 din aceeași dată, împreună cu anexele acestora, respectiv Hotărârea Comitetului Executiv Național al Partidului Social Democrat privind excluderea domnului Mircea- Dan Geoană din PSD începând cu data acestei hotărâri, precum și proiectul de hotărâre care vizează constatarea încetării de drept a statutului acestuia de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, raportul întocmit de judecătorul-raportor, hotărârea Senatului criticată, prin raportare la prevederile Constituției României și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reține următoarele:

I. Curtea a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție, precum și ale

art. 1, 10, 27 și 28 din Legea nr. 47/1992 , să se pronunțe asupra constituționalității

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană.

Sub aspectul competenței de a soluționa prezenta sesizare, Curtea reține considerentele Deciziei nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, prin care și-a circumstanțiat competența de control al constituționalității hotărârilor Plenului Camerei Deputaților, hotărârilor Plenului Senatului și hotărârilor Plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, instituită ca urmare a modificării și completării

art. 27 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, considerente potrivit cărora "pot fi supuse controlului de constituționalitate numai hotărârile Parlamentului, adoptate după conferirea noii competențe, hotărâri care afectează valori, reguli și principii constituționale sau, după caz, organizarea și funcționarea autorităților și instituțiilor de rang constituțional."

Parlamentul este o autoritate fundamentală a statului, reglementată de prevederile cap. I al titlului III - Autoritățile publice din Constituție. Prin urmare,

Hotărârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană intră sub incidența dispozițiilor

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

II. Cu privire la criticile formulate, Curtea constată, mai întâi, următoarele:

Prin Hotărârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, Comitetul Executiv Național al Partidului Social Democrat a decis excluderea domnului Mircea-Dan Geoană din Partidul Social Democrat începând de la data emiterii acestei hotărâri.

În data de 23 noiembrie 2011, la Biroul permanent al Senatului au fost depuse 3 cereri, înregistrate cu nr. 1.419, nr. 1.420 și nr. 1.421, respectiv:

● cererea grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat și Partidului Național Liberal prin care s-a solicitat convocarea Biroului permanent, pentru aceeași dată, la ora 10,00, cu următoarea ordine de zi:

- constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană, în conformitate cu prevederile

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și al senatorilor;

- alegerea președintelui Senatului României, la propunerea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, în conformitate cu prevederile

art. 64 din Constituția României și Decizia Curții Constituționale nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , completarea ordinii de zi a Plenului Senatului din data de 23 noiembrie 2011;

- desemnarea, conform dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, a vicepreședintelui care va conduce ședința Plenului Senatului.

● cererea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, de aducere la cunoștința Biroului permanent al Senatului României a hotărârii de excludere din partid menționate și de solicitare a declanșării procedurilor regulamentare privind constatarea acestei situații și alegerea unui nou președinte al Senatului;

● cererea aceluiași grup parlamentar, prin care se solicită constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană și revocarea politică din funcția de președinte al Senatului a acestuia.

În cadrul ședinței Biroului permanent al Senatului, care a început la ora 12,05, a fost supus votului și a fost adoptat proiectul de hotărâre privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoană. De asemenea, a fost desemnat, conform dispozițiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, vicepreședintele care a condus apoi ședința plenului Senatului.

În cadrul ședinței plenului Senatului, care a început la ora 13,15, a fost supusă votului și a fost aprobată hotărârea menționată. Ședința s-a încheiat la ora 13,30.

În aceeași zi, 23 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoană a trimis Curții Constituționale, în temeiul dispozițiilor art. 146 lit. l) din Constituție și al

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sesizarea referitoare la constatarea neconstituționalității

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, și tot în aceeași zi a fost publicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830, această hotărâre.

III. Față de situația de fapt relevată și susținerile autorului sesizării, Curtea urmează să examineze, pentru a se pronunța asupra constituționalității hotărârii criticate, următoarele:

1. Calitatea autorului sesizării de a contesta în fața Curții Constituționale hotărârea Plenului Senatului, având în vedere dispozițiile

art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, care stabilesc expres și limitativ subiecții care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuții, după cum urmează: "Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității regulamentelor Parlamentului, a hotărârilor plenului Camerei Deputaților, a hotărârilor plenului Senatului și a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre președinții celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puțin 50 de deputați sau de cel puțin 25 de senatori."

Curtea constată că autorul sesizării are calitate procesuală în cauză, întrucât sesizarea Curții Constituționale reprezintă unica posibilitate procedurală pe care o are președintele Senatului de a contesta o hotărâre a Plenului Senatului care privește funcția sa; în aceste condiții, a reține lipsa calității procesuale de a contesta această hotărâre ar reprezenta o încălcare a liberului acces la justiție, consacrat de art. 21 din Constituția României. În plus, astfel cum rezultă din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulată în aceeași zi în care a fost adoptată și apoi publicată hotărârea contestată.

2. Cererea de suspendare a efectelor

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 , fundamentată de autorul sesizării pe dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la prevederile

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Curtea constată că această cerere este neîntemeiată. Astfel, potrivit

art. 14 din Legea nr. 47/1992 , "procedura jurisdicțională prevăzută de prezenta lege se completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. Compatibilitatea se hotărăște exclusiv de Curte." Or, regulile procedurale invocate de autorul sesizării sunt circumscrise unui domeniu specific - cel al contenciosului administrativ - distinct de regulile procedurale civile comune, și, prin urmare, nu sunt aplicabile în cadrul procedurii în fața Curții Constituționale.

3. Dacă

art. 33 din Legea nr. 96/2006

privind Statutul Deputaților și Senatorilor, potrivit căruia "fiecare Cameră își alege un birou permanent, în condițiile prevăzute de Constituție și de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică", se referă și la președintele Senatului.

Curtea reține ca fiind neîndoielnic faptul că textul de lege citat privește și președintele Senatului, întrucât acesta este membru al Biroului permanent, astfel cum stabilesc expres dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Regulamentul Senatului, potrivit cărora:

"(1) După constituirea legală a Senatului, se aleg președintele Senatului și ceilalți membri ai Biroului permanent.

(2) Biroul permanent al Senatului se compune din: președintele Senatului, 4 vicepreședinți, 4 secretari și 4 chestori. Președintele Senatului este și președintele Biroului permanent."

În același sens a statuat Curtea Constituțională în

Decizia nr. 601/2005 , invocată de autorul sesizării, în care s-a reținut că "președintele Senatului este membru al Biroului permanent al Senatului". Statutul distinct al președintelui Senatului la care se face referire în motivarea sesizării se referă la alte aspecte, explicate pe larg de Curtea Constituțională în aceeași decizie, aspecte care nu sunt puse în discuție în cauza de față, astfel cum se va arăta și în ceea ce urmează.

4. Constituționalitatea dispozițiilor

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006

privind Statutul deputaților și senatorilor; cu privire la acestea se susține că sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite încetarea mandatului președintelui Senatului ca urmare a modificărilor configurației politice în general și, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.

Invocarea neconstituționalității unui text de lege în cadrul sesizării formulate împotriva unei hotărâri a Plenului Senatului pune, înainte de toate, o problemă de principiu, și anume aceea a admisibilității unei astfel de cereri. Curtea constată că cererea este admisibilă, întrucât nu privește o excepție de neconstituționalitate în sensul

art. 29-31 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, caz în care ar fi trebuit să respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispozițiile constituționale, a însuși temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotărârea Plenului Senatului) a cărei neconstituționalitate se invocă. Se observă în acest sens că autorul sesizării nu are nicio altă cale procedurală de a invoca neconstituționalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamentează hotărârea contestată, astfel încât o eventuală respingere ca inadmisibilă a cererii sale ar constitui o încălcare a liberului acces la justiția constituțională.

În al doilea rând, se constată că doar în parte critica de neconstituționalitate are legătură cu cauza în care aceasta a fost ridicată, și anume în ceea ce privește problematica încetării mandatului președintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus, și, prin urmare, numai aceasta trebuie examinată de Curte.

În ceea ce privește această critică de neconstituționalitate, Curtea constată că este neîntemeiată. De altfel, motivarea autorului sesizării pornește de la o premisă eronată, respectiv de la o greșită interpretare și aplicare a celor reținute de Curtea Constituțională în

Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificația art. 64 din Constituție. Prin decizia menționată, Curtea Constituțională a statuat, de principiu, că, "având în vedere că textul constituțional nu stabilește alte distincții decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotărî fie ca sancțiune juridică pentru încălcări grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovăția acestuia în exercitarea atribuțiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus". Ipoteza analizată de Curte în considerentele acestei decizii și textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunțat privesc însă revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (președintele Senatului) cu titlu de sancțiune juridică, pentru încălcarea Constituției sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care la propus, iar nu ipoteza revocării ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raționamentele desprinse din decizia menționată, pe care autorul sesizării încearcă să le aplice fără distincție în cauza de față, nu sunt aplicabile acestei din urmă situații, care se cantonează în sfera raporturilor dintre președintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus și partidul din care acesta făcea parte. Ideea de neutralitate politică a președintelui Senatului - exprimată de Curte în considerentele

Deciziei nr. 601/2005

- se referă la atribuțiile specifice funcției respective și nu poate fi interpretată ca având semnificația unei independențe față de partidul politic al cărui membru este președintele Senatului, calitate în considerarea căreia, de altfel, a fost ales în această funcție. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rămâne fără consecințe juridice în ceea ce privește funcția dobândită, funcție eminamente politică. Aceste consecințe juridice sunt prevăzute de

art. 33 din Legea nr. 96/2006

și constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricărei funcții obținute prin susținere politică.

Astfel fiind, nu poate fi reținută nici susținerea autorului sesizării în sensul că excluderea din partid nu echivalează cu retragerea sprijinului politic, motivată prin aceea că, în Parlament, senatorii și deputații nu sunt organizați pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic. Curtea amintește în acest sens cele reținute în jurisprudența sa, de exemplu prin

Decizia nr. 1.611 din 15 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 23 decembrie 2010, potrivit cărora grupurile parlamentare reprezintă structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bază de afinitate politică, în sensul că reunesc deputați și senatori având aceeași concepție politică sau concepții înrudite.

5. Constituționalitatea dispozițiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit căruia "Apartenența politică a membrilor Biroului Permanent, în care se include și președintele Senatului, trebuie să reflecte configurația politică rezultată din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituția României, republicată", cu privire la care se susține că sunt neconstituționale în măsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului președintelui Senatului ca urmare a modificărilor configurației politice în general și, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.

Întrucât criticile cu privire la acest text din Regulament sunt aceleași ca și în cazul dispozițiilor

art. 33 din Legea nr. 96/2006 , Curtea constată, pentru aceleași considerente, că acestea sunt neîntemeiate.

IV. Având în vedere toate aceste motive, Curtea constată că

Hotărârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană, adoptată de Plenul Senatului ca urmare a solicitării grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat și Partidului Național Liberal adresate Biroului permanent al Senatului, având în vedere Hotărârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, de excludere a domnului Mircea-Dan Geoană din Partidul Social Democrat, nu încalcă prevederile constituționale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituție, al

art. 1, 3, 10 și 27 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge sesizarea de neconstituționalitate a

Hotărârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011

privind constatarea încetării de drept a statutului de membru al Biroului permanent și președinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoană.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică președintelui Senatului și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 20 decembrie 2011 și la aceasta au participat: Augustin Zegrean, președinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ștefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puska Valentin Zoltan și Tudorel Toader, judecători.