Decizia nr. 1559/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. IV și art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 privind unele măsuri financiar-bugetare
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. IV și
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 639D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 12 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7.327/285/2010, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta pârâtă Veronica Varan într-o cauză având ca obiect recursurile declarate împotriva Sentinței civile nr. 373 din 21 ianuarie 2011, pronunțată de Judecătoria Rădăuți.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată sunt neconstituționale, deoarece limitările aduse dreptului de acces la justiție pot fi făcute doar printr-o lege ori un act asimilat legii. Astfel, orice ordonanță de urgență a Guvernului care stabilește anumite limite în exercitarea libertății de acces la justiție, indiferent dacă aceste limitări sunt sau nu sunt rezonabile, este neconstituțională, contravenind art. 115 din Constituție.
Tribunalul Suceava - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, întrucât
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
nu afectează drepturile și libertățile garantate prin Legea fundamentală.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că normele legale sunt în deplin acord cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală, care garantează accesul liber la justiție, finalitatea acestui text fiind aceea de a crea condiții mai bune pentru valorificarea acestui drept. Totodată, menționează că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
a fost aprobată prin
Legea nr. 70/2011 , iar actul normativ criticat a devenit, ca efect al aprobării, act cu caracter de lege, chiar dacă, din rațiuni de tehnică legislativă, alături de datele legii de aprobare, conservă și elementele de identificare atribuite la adoptarea sa de către Guvern. Invocă în acest sens
Decizia nr. 95/2006 , prin care Curtea Constituțională a statuat că "ordonanțele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare și devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege". În plus,
a fost adoptată de Parlament cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin. (2) din Constituție.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare și în dispozitivul acesteia, îl constituie dispozițiile
art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 16 decembrie 2010, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 70/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 6 iunie 2011.
Din motivarea excepției de neconstituționalitate reiese că, în realitate, autorul acesteia critică și dispozițiile
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. IV: "Termenul prevăzut la
art. 136 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2012.";
- Art. V: "Termenul prevăzut la
art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare, de la care se aplică dispozițiile
art. 13 din Legea nr. 304/2004 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la înregistrarea ședințelor de judecată, se prorogă până la data de 1 ianuarie 2012."
-
Articolul 136
din Legea nr. 304/2004 , la care face referire textul de lege criticat, are următorul cuprins: "Începând cu data de 1 ianuarie 2010, atribuțiile Ministerului Justiției referitoare la gestionarea bugetului curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor vor fi preluate de Înalta Curte de Casație și Justiție."
Dispozițiile
art. III din titlul XVI al Legii nr. 247/2005 , la care se referă dispozițiile de lege criticate, au următorul cuprins: "Dispozițiile prezentei legi privind înregistrarea ședințelor de judecată, precum și cele privind numirea la birourile de informare și relații publice a absolvenților unei facultăți de jurnalistică sau a specialiștilor în comunicare se aplică de la 1 ianuarie 2010."
În concluzie, Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. IV și
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare.
Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispozițiilor constituționale ale art. 115 alin. (4) și (6) privind condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 , privind înregistrarea ședințelor de judecată, prin raportare la dispozițiile
art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 1.179 din 15 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 noiembrie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că ordonanța de urgență în discuție prorogă unele termene în vederea unei bune administrări a justiției ca serviciu public, ținând seama, așa cum rezultă din motivarea acestei ordonanțe, de gravele consecințe de ordin procedural care ar putea apărea în activitatea de judecată din cauza inexistenței suportului tehnic necesar și care ar putea fi invocate în cadrul proceselor pe rolul instanțelor de judecată, iar excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare este neîntemeiată.
Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 115 din Constituție, pe calea unei ordonanțe de urgență se pot reglementa norme care țin de domeniul legii organice, iar, pe de altă parte, dispozițiile de lege criticate nu constituie norme de organizare judecătorească referitoare la compunerea și funcționarea instanțelor judecătorești, ci reguli de procedură propriu-zisă,
art. 13 din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, făcând parte din titlul I "Dispoziții generale", cap. III intitulat "Dispoziții generale privind procedura judiciară".
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Cu privire la dispozițiile
art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010 , raportate la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, pentru emiterea unei ordonanțe de urgență este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public (a se vedea în acest sens
Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, și
Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009).
Curtea reține că ordonanța criticată a fost adoptată - astfel cum reiese din preambulul acesteia - "ținându-se seama de faptul că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice", fiind necesar a se continua "eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare și în anul 2011", și avându-se în vedere "necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat, condiție sine qua non pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale".
Curtea constată, pe de o parte, că aceste împrejurări se încadrează în conceptul constituțional de "situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată", astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența sa, iar, pe de altă parte, că urgența a fost motivată corespunzător în cuprinsul ordonanței de urgență criticate.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată că și această susținere este neîntemeiată, deoarece
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare nu afectează regimul instituțiilor fundamentale ale statului și nici drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție. De altfel, cu privire la sensul dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, Curtea Constituțională a statuat prin
Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008, că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate dacă "afectează", dacă au consecințe negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările pe care le conțin, au consecințe pozitive în domeniile în care intervin.
În final, Curtea reține că aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare prin
nu poate avea relevanță în examinarea constituționalității extrinseci a acestei ordonanțe de urgență a Guvernului, deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale (a se vedea
Decizia nr. 784 din 12 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466, din 7 iulie 2009, și
Decizia nr. 14 din 18 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011), aprobarea prin lege a unei ordonanțe de urgență a Guvernului nu poate acoperi un eventual viciu de neconstituționalitate extrinsecă al acesteia.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. IV și
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2010
privind unele măsuri financiar-bugetare, excepție ridicată de Veronica Varan în Dosarul nr. 7.327/285/2010 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.