Decizia nr. 1566/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a legii în integralitatea ei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 255/2010 14 decembrie 2010 (prevederi anume) privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective…
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Maria Bratu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a legii în integralitatea ei, excepție ridicată de Alexandru Stoiea în Dosarul nr. 1.174/116/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.074D/2011.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocatul Sebastian Cudici, membru al Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Pentru partea Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., se prezintă avocatul Arthur Iovan, membru al Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Cauza se află în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul apărătorului autorului excepției, care solicită admiterea acesteia pentru aceleași motive pe care le-a susținut în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. consideră, în primul rând, că excepția de neconstituționalitate ar trebui respinsă ca inadmisibilă, întrucât nu este motivată. Se încalcă astfel prevederile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Pe de altă parte, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând, în esență, că
a preluat o parte din prevederile
Legii nr. 198/2004 , asupra căreia Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii și a statuat constituționalitatea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 7 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.174/116/2006, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a legii în integralitatea ei.
Excepția a fost ridicată de Alexandru Stoiea într-un apel formulat în cadrul unui litigiu având ca obiect expropriere.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât, potrivit acestora, "instanța de judecată învestită cu cenzurarea operațiunilor de expropriere este oprită să verifice legalitatea și oportunitatea exproprierii și se poate pronunța numai asupra cuantumului despăgubirilor".
Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază excepția ca nefondată, sens în care arată că textele de lege criticate sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 44, întrucât aceste prevederi de lege reglementează transferul de proprietate, din proprietatea privată în proprietatea publică a statului, după o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul consideră excepția neîntemeiată, arătând că prevederile
art. 22 din Legea nr. 255/2010
au preluat soluțiile legislative reglementate de
art. 9 din Legea nr. 198/2004 , asupra căreia Curtea s-a pronunțat prin
deciziile nr. 910/2009
și nr. 982/2010, statuând în sensul constituționalității acestui text de lege.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, întrucât acestea asigură cadrul legal privind procedura de expropriere și stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate și a dreptului de a contesta pe cale judiciară cuantumul despăgubirilor, în acord cu prevederile constituționale și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la privarea de proprietate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și a legii în integralitatea ei.
Articolul 22
din lege are următoarea redactare:
"(1) Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii prevăzute la art. 19 se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii și transferului dreptului de proprietate.
(2) Termenul în care moștenitorii expropriatului defunct se pot adresa instanței judecătorești curge de la data acceptării succesiunii.
(3) Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor
art. 21-27 din Legea nr. 33/1994
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
(4) Atât procedura de expropriere, cât și obiectivele de utilitate publică ce fac obiectul prezentei legi nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane care invocă existența unor litigii privind posesia ori proprietatea imobilului expropriat."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire și art. 53 referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
conține dispoziții care asigură cadrul legal unitar pentru simplificarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică, proceduri care au ca rezultat exproprierea terenurilor aflate în proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, după o justă și prealabilă despăgubire, stabilită pe baza raportului de expertiză realizat de un expert evaluator autorizat. De asemenea, prin reglementările cuprinse se realizează cadrul legal privind transferul dreptului de proprietate de la proprietarii afectați de realizarea unor obiective de interes național, județean și local și a obiectivelor de importanță strategică și securitate națională, către statul român.
Această lege a preluat, în mare, o serie de reglementări din
privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, județean și local, lege ce a fost abrogată prin
art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010 . Astfel, art. 22 din legea criticată a preluat, în esență, soluțiile legislative prevăzute la
art. 9 alin. (1), (3) și (5) din Legea nr. 198/2004 .
Asupra constituționalității prevederilor
art. 9 din Legea nr. 198/2004 , pentru motive similare, Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, ca, de exemplu,
Decizia nr. 1.205 din 5 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 23 noiembrie 2010,
Decizia nr. 1.147 din 28 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 10 noiembrie 2010, și
Decizia nr. 1.630 din 16 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 26 ianuarie 2011. În aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile
sunt în acord cu dispozițiile constituționale, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern și să respecte un raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (Cauza James și alții împotriva Marii Britanii, 1986).
Aceste considerente reținute de Curtea Constituțională în deciziile menționate sunt valabile și în cauza de față, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței acesteia.
În ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 din Legea fundamentală, Curtea constată că prevederile de lege criticate constituie garanții ale liberului acces la justiție prin posibilitatea soluționării pe cale judecătorească a procedurii de expropriere.
Curtea constată, de asemenea, că prevederile de lege criticate nu sunt contrare nici dispozițiilor constituționale ale art. 46, potrivit cărora dreptul la moștenire este garantat, așa cum pretinde autorul excepției, deoarece prevederile art. 19 alin. (7) și (8) din lege dispun ca despăgubirile să fie eliberate numai succesorilor care își vor dovedi calitatea cu certificatul de moștenitor sau cu hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă.
În fine, cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că prevederile de lege criticate nu consacră niciun caz de restrângere al exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, restrângere care, astfel cum s-a arătat, nu s-a constatat.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 din Legea nr. 255/2010
privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, precum și a legii în integralitatea ei, excepție ridicată de Alexandru Stoiea în Dosarul nr. 1.174/116/2006 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Maria Bratu ______
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.