Decizia nr. 58/2012

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată din oficiu de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 3.260/89/2010 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 564D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 565D/2011-569D/2011, nr. 573D/2011-576D/2011, nr. 580D/2011, nr. 610D/2011-612D/2011, nr. 619D/2011-620D/2011, nr. 634D/2011, nr. 646D/2011, nr. 664D/2011, nr. 665D/2011, nr. 690D/2011, nr. 747D/2011-750D/2011, nr. 766D/2011-768D/2011, nr. 834D/2011-836D/2011, nr. 863D/2011-868D/2011, care au ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepții ridicate de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 3.427/89/2010, nr. 3.280/89/2010, nr. 3.430/89/2010, nr. 3.259/89/2010, nr. 3.497/89/2010, nr. 3.492/89/2010, nr. 3.493/89/2010, nr. 3.262/89/2010, nr. 3.266/89/2010, nr. 3.264/89/2010, nr. 3.653/89/2010, nr. 3.261/89/2010, nr. 3.400/89/2010, nr. 3.569/89/2010, nr. 3.426/89/2010, nr. 3.401/89/2010, nr. 3.495/89/2010, nr. 3.573/89/2010, nr. 7.702/99/2010, nr. 3.572/89/2010, nr. 3.268/89/2010, nr. 3.295/89/2010, nr. 3.281/89/2010, nr. 3.428/89/2010, nr. 3.380/89/2010, nr. 3.415/89/2010, nr. 3.429/89/2010, nr. 3.263/89/2010, nr. 3.294/89/2010, nr. 3.296/89/2010, nr. 3.385/89/2010, nr. 3.756/89/2010, nr. 8.059/99/2010*, nr. 8.075/99/2010*, nr. 8.060/99/2010* și nr. 8.082/99/2010*.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 564D/2011-569D/2011, nr. 573D/2011-576D/2011, nr. 580D/2011, nr. 610D/2011-612D/2011, nr. 619D/2011-620D/2011, nr. 634D/2011, nr. 646D/2011, nr. 664D/2011, nr. 665D/2011, nr. 690D/2011, nr. 747D/2011-750D/2011, nr. 766D/2011-768D/2011, nr. 834D/2011-836D/2011, nr. 863D/2011- 868D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 565D/2011-569D/2011, nr. 573D/2011-576D/2011, nr. 580D/2011, nr. 610D/2011-612D/2011, nr. 619D/2011-620D/2011, nr. 634D/2011, nr. 646D/2011, nr. 664D/2011, nr. 665D/2011, nr. 690D/2011, nr. 747D/201-750D/2011, nr. 766D/2011-768D/2011, nr. 834D/2011-836D/2011, nr. 863D/2011-868D/2011 la Dosarul nr. 564D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate și menținerea jurisprudenței, făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 11 martie 2011, 22 martie 2011, 25 martie 2011, 1 aprilie 2011, 5 aprilie 2011, 12 aprilie 2011, 15 aprilie 2011, 25 aprilie 2011, 26 aprilie 2011, 29 aprilie 2011, 10 mai 2010, 17 mai 2011, 24 mai 2011, 27 mai 2011, 31 mai 2011, 3 iunie 2011, 17 iunie 2011 și 24 iunie 2011, pronunțate în dosarele nr. 3.260/89/2010, nr. 3.427/89/2010, nr. 3.280/89/2010, nr. 3.430/89/2010, nr. 3.259/89/2010, nr. 3.497/89/2010, nr. 3.492/89/2010, nr. 3.493/89/2010, nr. 3.262/89/2010, nr. 3.266/89/2010, nr. 3.264/89/2010, nr. 3.653/89/2010, nr. 3.261/89/2010, nr. 3.400/89/2010, nr. 3.569/89/2010, nr. 3.426/89/2010, nr. 3.401/89/2010, nr. 3.495/89/2010, nr. 3.573/89/2010, nr. 7.702/99/2010, nr. 3.572/89/2010, nr. 3.268/89/2010, nr. 3.295/89/2010, nr. 3.281/89/2010, nr. 3.428/89/2010, nr. 3.380/89/2010, nr. 3.415/89/2010, nr. 3.429/89/2010, nr. 3.263/89/2010, nr. 3.294/89/2010, nr. 3.296/89/2010, nr. 3.385/89/2010, nr. 3.756/89/2010, nr. 8.059/99/2010*, nr. 8.075/99/2010*, nr. 8.060/99/2010* și nr. 8.082/99/2010*, Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Excepția a fost ridicată, din oficiu, de către Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale cu prilejul soluționării unor cauze având ca obiect soluționarea recursurilor formulate împotriva unor sentințe prin care au fost anulate deciziile de recalculare a pensiilor emise în baza

Legii nr. 119/2010 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că pensia constituie un "bun" în sensul arătat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, astfel că se bucură de protecția art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, recalcularea prin reducerea substanțială a pensiilor ocupaționale, chiar dacă operează pentru viitor, constituie o încălcare a dreptului de proprietate ce are semnificația exproprierii. De asemenea, arată că art. 47 alin. (2) din Constituție nu distinge între pensia contributivă și cea necontributivă, ceea ce conduce la concluzia că pensia stabilită printr-o lege în vigoare la data deschiderii drepturilor la pensie reprezintă un drept constituțional, iar cuantumul său nu poate fi diminuat printr-o lege ulterioară. Dispozițiile de lege criticate, însă, au semnificația nerecunoașterii de către stat a principiilor prevăzute anterior, care au stat la baza calculării pensiilor ocupaționale, ceea ce afectează stabilitatea circuitului civil și aduce atingere drepturilor câștigate. Mai mult, se aduce atingere și dispozițiilor art. 53 din Constituție, întrucât din cuprinsul expunerii de motive a

Legii nr. 119/2010

nu rezultă nici că măsurile bugetare se impun și nici faptul că acestea ar fi proporționale cu situația care le-a determinat. În plus, măsura restrângerii dreptului la pensie nu are un caracter temporar. În sfârșit, susține că interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporționalității, consacrat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și de Constituție, prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general, prin privarea de dreptul de a beneficia de pensie în cuantumul garantat de dispozițiile

art. 68 alin. (1) și (7) din Legea nr. 567/2004 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul a trimis punctul său de vedere în legătură cu dosarele nr. 610D/2011-612D/2011, nr. 619D/2011-620D/2011, nr. 634D/2011, nr. 646D/2011, nr. 664D/2011, nr. 665D/2011, nr. 747D/2011-750D/2011, nr. 766D/2011-768D/2011, nr. 834D/2011-836D/2011 și nr. 863D/2011- 868D/2011 și apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, se mai arată că, în momentul de față, este aplicabilă numai Legea nr. 263/2010 în privința sistemului de pensii publice, aspect subliniat și prin

Decizia Curții Constituționale nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 . Pe fond, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 871 și 873 din 25 iunie 2010, precum și

Decizia nr. 1.612 din 15 decembrie 2010 . Guvernul nu a transmis punctul său de vedere în dosarele nr. 564D/2011-569D/2011, nr. 573D/2011-576D/2011, nr. 580D/2011 și nr. 690D/2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c), art. 2-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010. În realitate, având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate a autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, precum și motivarea acestora, Curtea reține că obiect al excepțiilor îl constituie dispozițiile art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și

art. 12 din Legea nr. 119/2010 , care au următorul cuprins:

- Art. 1 lit. c): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: [...]

c) pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.";

- Art. 2: "(1) Pensiile de serviciu anticipate și anticipate parțiale dintre cele prevăzute la

art. 1 devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) Pensiile anticipate de serviciu dintre cele prevăzute la art. 1 lit. c) și f) devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) Pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(4) Pensiile de serviciu, altele decât cele menționate la alin. (1)-(3), dintre cele prevăzute la

art. 1, devin pensii pentru limită de vârstă în înțelesul Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.";

- Art. 3: "(1) Pensiile prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(2) În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare.

(3) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, se elaborează metodologia de recalculare a pensiilor prevăzute la art. 1, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 4: "(1) Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, după cum urmează: [...]

b) într-o perioadă de 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzute la art. 3 alin. (3), pentru pensiile prevăzute la art. 1 lit. c)-h).

(2) Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor

Legii nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, și se plătește de la data de întâi a lunii următoare expirării perioadei de recalculare prevăzute la alin. (1) lit. a) sau b), după caz.";

- Art. 12: "Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege."

Se susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, prin raportare la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. De asemenea, invocă cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 30 mai 2000, pronunțată în Cauza Carbonara și Ventura contra Italiei, Hotărârea din 22 martie 2001, pronunțată în Cauza Streletz, Kessler și Krenz împotriva Germaniei, Hotărârea din 18 iunie 1971, pronunțată în Cauza De Wilde, Ooms și Versyp împotriva Belgiei, Hotărârea din 16 septembrie 1996, pronunțată în Cauza Gaygusuz împotriva Austriei, Hotărârea din 26 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Buchen împotriva Cehiei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 12 octombrie 2004, pronunțată în Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Muller împotriva Austriei, Hotărârea din 18 noiembrie 2004, pronunțată în Cauza Pravednaya împotriva Austriei, Hotărârea din 20 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza Pressos Compania Naviera SA și alții împotriva Belgiei și Hotărârea din 18 februarie 2009, pronunțată în Cauza Andrejeva împotriva Letoniei.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

prin raportare la critici de constituționalitate similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011.

Cu acel prilej, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pentru viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Cu același prilej, Curtea a statuat că partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

Analizând conformitatea prevederilor art. 1-5 și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

cu dispozițiile art. 53 din Constituție raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a constatat, prin prisma celor statuate mai sus, că aceste dispoziții constituționale sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, adică la suplimentul financiar acordat de stat.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. c), art. 2, art. 3, art. 4 alin. (1) lit. b) și alin. (2), precum și

art. 12 din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. 3.260/89/2010, nr. 3.427/89/2010, nr. 3.280/89/2010, nr. 3.430/89/2010, nr. 3.259/89/2010, nr. 3.497/89/2010, nr. 3.492/89/2010, nr. 3.493/89/2010, nr. 3.262/89/2010, nr. 3.266/89/2010, nr. 3.264/89/2010, nr. 3.653/89/2010, nr. 3.261/89/2010, nr. 3.400/89/2010, nr. 3.569/89/2010, nr. 3.426/89/2010, nr. 3.401/89/2010, nr. 3.495/89/2010, nr. 3.573/89/2010, nr. 7.702/99/2010, nr. 3.572/89/2010, nr. 3.268/89/2010, nr. 3.295/89/2010, nr. 3.281/89/2010, nr. 3.428/89/2010, nr. 3.380/89/2010, nr. 3.415/89/2010, nr. 3.429/89/2010, nr. 3.263/89/2010, nr. 3.294/89/2010, nr. 3.296/89/2010, nr. 3.385/89/2010, nr. 3.756/89/2010, nr. 8.059/99/2010*, nr. 8.075/99/2010*, nr. 8.060/99/2010* și nr. 8.082/99/2010*.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2012.