Decizia nr. 34/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 și art. 515 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Sorohan în Dosarul nr. 7.655/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 130D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 7.655/314/2009, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 și art. 515 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Sorohan într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că art. 373^1 alin. 2 și art. 399 alin. 2^1 din Codul de procedură civilă contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât reprezintă un impediment real sub raport constituțional al accesului liber la justiție. În ceea ce privește art. 515 din același cod, susține că acesta contravine art. 44 din Legea fundamentală, întrucât pentru partea din preț care depășește valoarea creanței ar trebui să existe și acordul debitorului.

Tribunalul Suceava - Secția civilă apreciază că prevederile art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție, deoarece legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, poate institui reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale. Rațiunea pentru care legiuitorul a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită o constituie celeritatea ce se justifică în această etapă procedurală.

În ce privește art. 399 din Codul de procedură civilă, arată că acesta nu contravine art. 21 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cadrul procedurii reglementate de acest text de lege sunt supuse controlului judecătoresc toate actele de executare silită.

Cu privire la art. 515 din Codul de procedură civilă, arată că acesta nu contravine dispozițiilor art. 44 din Constituție, deoarece aplicarea lui are la bază acordul de voință dintre creditor și adjudecatar.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 2^1 și art. 515 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins.

- Art. 373^1 alin. 2: "Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu, printro singură încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților, în termen de cel mult 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare a executării silite.";

- Art. 399 alin. 2^1: "De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condițiilor legale."

- Art. 515: "La cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, poate stabili plata prețului în rate, numărul acestora, cuantumul și data scadenței lor, precum și suma care se plătește de îndată drept avans."

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Este invocată și încălcarea art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra prevederilor art. 373^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunțat, în raport cu critici de neconstituționalitate similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 1.063 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 28 octombrie 2011, sau

Decizia nr. 812 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 29 iulie 2010.

Cu acele prilejuri Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate instituie reguli speciale de procedură privind exercitarea căilor de atac, care nu contravin dispozițiilor constituționale invocate de autorul excepției. Rațiunea pentru care legiuitorul delegat a înlăturat, atât pentru creditor, cât și pentru debitor, calea de atac împotriva încheierii de încuviințare a cererii de executare silită este aceea a celerității ce se justifică în această etapă procesuală. Astfel, creditorul este lipsit de interes să atace o hotărâre prin care i s-a admis cererea, iar debitorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile, în raport cu orice incident de executare silită, pe calea contestației la executare.

Cu privire la încheierea de respingere a cererii de încuviințare a executării silite, nu există interesul debitorului de a ataca o asemenea hotărâre și de aceea nici nu a fost prevăzută pentru el calea de atac a recursului. În schimb, creditorul are posibilitatea de a-și apăra drepturile prin exercitarea căii de atac a recursului, posibilitate pe care în domeniul executării silite debitorul o are asigurată prin dreptul de a formula contestații împotriva oricărui act de executare.

În ce privește art. 399 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.082 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 1 noiembrie 2011, respingând excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Curtea a reținut că procedura contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluție contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței.

Referitor la prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă, Curtea observă că acestea reglementează posibilitatea ca, la cererea adjudecatarului, executorul judecătoresc, cu acordul creditorului, să poată stabili plata prețului în rate, numărul acestora, cuantumul și data scadenței lor, precum și suma care se plătește de îndată drept avans.

Or, din motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate reiese că textul de lege criticat ar trebui să prevadă că, în ipoteza în care imobilul urmărit este adjudecat la un preț mai mare decât valoarea creanței, este necesar să fie exprimat și acordul debitorului.

Critica este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 515 din Codul de procedură civilă nu pot fi interpretate și aplicate în mod izolat, ci numai coroborate cu celelalte dispoziții procedurale privind executarea silită, astfel că, potrivit art. 562 din Codul de procedură civilă, suma de bani realizată prin executare silită se eliberează creditorului urmăritor până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului. În atare situație, Curtea nu poate reține încălcarea prevederilor constituționale referitoare la dreptul de proprietate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 373^1 alin. 2, art. 399 alin. 21 și art. 515 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Sorohan în Dosarul nr. 7.655/314/2009 al Tribunalului Suceava - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2012.