Decizia nr. 94/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gheorghe Lăzărescu în Dosarul nr. 46.928/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 536D/2011.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocat Lucian Bolcaș, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 686D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Emil Marinescu în Dosarul nr. 46.931/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepției, avocat Lucian Bolcaș, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 686D/2011 la Dosarul nr. 536D/2011.

Reprezentantul părților prezente, precum și cel al Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 686D/2011 la Dosarul nr. 536D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției, care arată că o persoană juridică nu se poate constitui prin "devenire", astfel încât nici Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale nu poate deveni Casa Națională de Pensii Publice.

În materia reorganizării persoanei juridice,

Decretul nr. 31/1954

prevedea doar posibilitatea fuziunii sau absorbției; ca atare devenirea ca formă de reorganizare a persoanei juridice nu există. În consecință, sunt încălcate și normele de tehnică legislativă cuprinse în

Legea nr. 24/2000 .

Se apreciază că această nouă entitate, potrivit legii, are un președinte propriu numit pe un mandat de 6 ani, precum și un statut distinct aprobat prin hotărâre de Guvern. Așadar, în opinia reprezentantului autorilor excepției, Casa Națională de Pensii Publice este un organ nou al administrației de stat, care, în fapt, nici nu ființează, neavând la momentul de față elaborat încă un statut.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât textul constituțional invocat în cauză nu este incident. Astfel, Casa Națională de Pensii Publice este un organ de specialitate al administrației publice centrale, și nu o autoritate administrativă autonomă. Cu referire la aspectele de tehnică legislativă invocate, se arată că art. 241 din noul Cod civil reglementează reorganizarea persoanei juridice prin transformare.

Președintele încuviințează, în temeiul art. 128 alin. 3 din Codul de procedură civilă, solicitarea reprezentantului autorilor excepției de acordare a cuvântului. Având cuvântul, acesta apreciază că "devenirea" nu este sinonimă cu "transformarea" persoanei juridice.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 28 martie 2011, pronunțate în dosarele nr. 46.928/3/2010 și nr. 46.931/3/2010, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gheorghe Lăzărescu și Emil Marinescu în cauze având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât Casa Națională de Pensii Publice - CNPP, înființată prin

Legea nr. 263/2010 , nu continuă existența juridică a Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, înființată prin

Legea nr. 19/2000 , reprezentând o nouă instituție. Or, înființarea unei noi instituții nu se poate realiza prin transformarea celei vechi, întrucât se încalcă art. 117 alin. (3) din Constituție, ci trebuie să existe o dispoziție legală expresă de înființare a acesteia.

Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în Dosarul nr. 686D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată, întrucât modificarea denumirii Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale în Casa Națională de Pensii Publice, menținerea modului de organizare și funcționare, preluarea personalului, precum și a drepturilor și obligațiilor avute anterior, stabilite prin

Legea nr. 19/2000 , sunt opțiuni de politică legislativă în deplin acord cu art. 117 alin. (3) din Constituție.

Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 536D/2011, apreciază că dispozițiile legale contestate sunt constituționale, dând expresie prevederilor constituționale potrivit cărora autoritățile administrative autonome se pot înființa numai prin lege organică.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "(1) De la data intrării în vigoare a prezentei legi, Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale devine Casa Națională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare și funcționare, preia personalul, precum și drepturile și obligațiile acesteia."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 117 alin. (3) privind înființarea autorităților administrative autonome prin lege organică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în mod formal, dispoziția legală criticată modifică doar denumirea fostei Case Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - CNPAS, înființată prin

Legea nr. 19/2000 , aceasta urmând ca, de la 1 ianuarie 2011, să poarte denumirea de Casa Națională de Pensii Publice.

Din coroborarea textului criticat cu dispozițiile

art. 131 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , care prevăd că "CNPP este instituție publică de interes național, cu personalitate juridică, organ de specialitate al administrației publice centrale care administrează sistemul public de pensii", se ajunge la concluzia că denumirea instituției este modificată, iar instituția ca atare este repoziționată, de la instituție publică autonomă de interes național [ art. 139 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 ] la organ de specialitate al administrației publice centrale aflat sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale [ art. 131 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 ]. Prin urmare, Curtea observă că textul constituțional invocat de autorul excepției nu este incident în cauză, Casa Națională de Pensii Publice nefiind o autoritate administrativă autonomă [art. 116 alin. (2) teza a doua și art. 117 alin. (3) din Constituție referindu-se la acest tip de autorități], ci organ de specialitate al administrației publice centrale [art. 116 alin. (2) teza întâi din Constituție se referă la faptul că organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor].

Curtea, în jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011) a stabilit că, "pentru a fi îndeplinite exigențele

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , motivele de neconstituționalitate invocate trebuie să aibă legătură cu textul criticat"; or, în cauza de față, autorul excepției se raportează la un text constituțional inaplicabil în cauză, astfel încât motivele sale de neconstituționalitate nu au legătură cu

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 , text în baza căruia nu se înființează Casa Națională de Pensii Publice, ci doar se prevede schimbarea denumirii Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în Casa Națională de Pensii Publice și transmiterea drepturilor și obligațiilor Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale în sarcina Casei Naționale de Pensii Publice.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gheorghe Lăzărescu în Dosarul nr. 46.928/3/2010 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și de Emil Marinescu în Dosarul nr. 46.931/3/2010 al aceleiași instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.