Decizia nr. 171/1998
privind excepția de neconstituționalitate a art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 51/1995 7 iunie 1995 (prevederi anume) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ridicată de Sisu Virgil, recurent-reclamant în Dosarul nr. 75/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 noiembrie 1998 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 10 decembrie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 15 mai 1998, pronunțată în Dosarul nr. 75/1998, Curtea Suprema de Justiție - Secția de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, invocată de recurentul-reclamant Sisu Virgil.
În motivarea excepției se susține ca textul atacat "este neconstitutional în măsura în care se interpretează ca judecătorul care a promovat examenul de admitere în magistratura trebuie să susțină și un examen de primire în profesia de avocat, atunci când dorește sa exercite această profesie", prin încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, 49, 51 și 125, precum și a principiilor Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Exprimandu-și opinia, instanța suprema considera excepția nefondata, deoarece "nu se încalcă nici un text constituțional, nici vreun principiu de protecție profesională consacrat constituțional".
În temeiul
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sau solicitat punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca "excepția de neconstituționalitate invocată apare neîntemeiată", deoarece "propunerea de a se interpreta textul art. 14 alin. 2 lit. c) în sensul că are în vedere echivalarea examenelor, și nu scutirea de examen, este de natura sa adauge la lege și la insesi aspectele avute în vedere de legiuitor în momentul adoptării
Legii nr. 51/1995 , când sa prevăzut posibilitatea primirii în profesia de avocat, cu scutire de examen, a magistraților cu vechime mai mare de 4 ani, indiferent dacă au fost primiți în magistratura pe bază de examen sau nu".
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, notele, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.
Articolul 14
alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995
are următorul conținut:
"Poate fi primit în profesie cu scutire de examen:
...c) cel care înainte de solicitarea înscrierii în profesia de avocat a fost judecător, procuror sau notar timp de cel puțin 4 ani".
În legătură cu constituționalitatea acestui text, Curtea Constituțională sa pronunțat prin Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995. În aceasta decizie sa considerat ca dispozițiile atacate nu încalcă principiul constituțional al nediscriminarii, întrucât nu se regăsesc criteriile nediscriminarii stabilite în art. 4 alin. (2) din Constituție.
În speta, autorul excepției solicita Curții sa realizeze o interpretare a textului legal și să constate neconstituționalitatea textului invocat, "în măsura în care se înțelege ca judecătorul care a promovat examenul de admitere în magistratura, trebuie să mai susțină și examen de primire în profesia de avocat".
În legătură cu aceasta solicitare, este necesar să se aibă în vedere
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia "În exercitarea controlului, Curtea Constituțională se pronunța numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. De asemenea, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției".
Interpretarea sistematica a
art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 51/1995
conduce la concluzia ca voința legiuitorului a fost aceea de a reglementa primirea în profesie pe baza unui examen, condiție fireasca, având în vedere importanța activității și scopul optimei sale indepliniri, iar, în anumite condiții, scutirea de examen, potrivit legii.
Asa cum a decis Curtea Constituțională în Decizia nr. 635 din 10 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, "Faptul ca, pentru exercitarea unei profesii, fie ea și liberala, se instituie obligativitatea promovării unui examen nu implica, sub nici o formă, afectarea liberei dezvoltări a personalității umane, ca principiu constituțional înscris în art. 1 alin. (3) din Constituție". Susținerea și promovarea unor examene de admitere sunt cunoscute în multe profesii, nefiind o inovație a textului criticat de către autorul excepției.
Solicitarea autorului excepției de a se interpreta prevederile
art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995 , în sensul echivalării examenului susținut pentru ocuparea altei funcții juridice, privește, în realitate, o omisiune legislativă, care însă nu poate fi rezolvată de Curtea Constituțională, deoarece aceasta nu se poate substitui legiuitorului pozitiv.
În sfârșit, în legătură cu încălcarea principiului egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituție, este de reținut ca, prin dispozițiile atacate, legea nu introduce un privilegiu în favoarea unei categorii sociale, dezavantajand pe alta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 14 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, ridicată de Sisu Virgil în Dosarul nr. 75/1998 al Curții Supreme de Justiție - Secția de contencios administrativ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 1998.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.