Decizia nr. 206/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în Dosarul nr. 54.035/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.454D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, astfel cum s-a mai pronunțat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 2.629 din 7 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 54.035/3/2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție de neconstituționalitate ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, într-un recurs având ca obiect aplicarea sancțiunii legale pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin sancțiunea civilă aplicată conducătorului autorității publice pentru neexecutarea în termenul legal a unei hotărâri judecătorești, acesta - în speță, prefectul municipiului București - rămâne în memoria opiniei publice o persoană condamnată de o instanță de judecată, fiindu-i astfel prejudiciată imaginea și afectată demnitatea în mod aproape ireparabil. Se mai arată că, fiind de notorietate durata procedurii juridice în dreptul comun datorată supraaglomerării instanțelor de judecată, un eventual câștig de cauză în cadrul acțiunii în regres îndreptate împotriva celor vinovați de neexecutarea hotărârii nu poate surmonta prejudiciul adus demnității umane. În acest sens apreciază că formele de încălcare a demnității umane la care face referire art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, invocat, sunt enumerate exemplificativ, și nu limitativ.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt constituționale. Acestea instituie un mijloc de constrângere a conducătorilor autorităților publice pentru a conferi eficacitate înseși instituției contenciosului administrativ, a cărei finalitate ar fi iluzorie în absența unei sancțiuni pentru neexecutarea voluntară a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie. Ca atare, amenzile stabilite de textul de lege criticat nu sunt de natură a aduce atingere demnității conducătorului autorității publice, astfel cum a reținut și Curtea Constituțională în

Decizia nr. 920 din 23 iunie 2009

sau

Decizia nr. 1.083 din 14 iulie 2011 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin

art. I pct. 33 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Art. 24, având denumirea marginală "Obligația executării", prevede la alin. (2) următoarele: "(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere."

Termenul la care face referire textul legal citat este prevăzut în art. 24 alin. (1) din aceeași lege, care are următoarea redactare: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."

Autorul excepției consideră că textul de lege criticat contravine, prin raportare la art. 20 din Constituția României, prevederilor art. 1 "Demnitatea umană" din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C, nr. 303 din 14 decembrie 2007, potrivit cărora "Demnitatea umană este inviolabilă. Aceasta trebuie respectată și protejată."

Din examinarea excepției de neconstituționalitate invocate, Curtea Constituțională constată că invocarea art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare la art. 20 din Constituția României, este incorectă. Carta, potrivit art. 6 alin. 1 din Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria C nr. 84 din 30 martie 2010, are aceeași valoare juridică cu cea a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, care, în înțelesul art. 148 din Constituția României, reprezintă tratatele constitutive ale Uniunii Europene. Așadar, în sistemul constituțional românesc, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene nu intră sub incidența art. 20 din Constituție, care se referă la tratatele internaționale privind drepturile omului, astfel încât autorul excepției ar fi trebuit să invoce normele cuprinse în Cartă prin raportare la art. 148 din Legea fundamentală.

Cu privire la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 1 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, Curtea, prin

Decizia nr. 1.479 din 8 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 25 ianuarie 2012, a reținut, de principiu, că prevederile Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sunt aplicabile în controlul de constituționalitate în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului. Ținând cont că dispozițiile art. 1 din aceasta se referă la demnitatea umană, care este inviolabilă, nu se poate susține că o sancțiune procedurală pecuniară aplicată de instanță conducătorului autorității publice în scopul asigurării executării unei hotărâri judecătorești - astfel cum prevede textul de lege criticat - ar afecta demnitatea umană a conducătorului autorității publice respective.

În lipsa unor elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții în materie, cele reținute prin decizia indicată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în Dosarul nr. 54.035/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.