Decizia nr. 68/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 571/2003 22 decembrie 2003 (prevederi anume) privind Codul fiscal
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L., prin administrator Andrei Victor, în Dosarul nr. 25.908/245/2010 al Judecătoriei Iași.
Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 95D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorul excepției, prin care acesta solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum aceasta a fost formulată.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 168D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1, 2, 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Team Solutions" - S.R.L în Dosarul nr. 344/103/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 168D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 95D/2011 și nr. 168D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 168D/2011 la Dosarul nr. 95D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la
Decizia Curții Constituționale nr. 257/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 13 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 25.908/245/2010, Judecătoria Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L., prin administrator Andrei Victor, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.
Prin Încheierea din 10 decembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 344/103/2010, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1, 2, 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, excepție ridicată de Societatea Comercială "Euro Team Solutions" - S.R.L., într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații împotriva unui act administrativ fiscal.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că dispozițiile criticate contravin prevederilor art. 11, 16, 20, 42, 44, 56 și art. 108 alin. (3) din Constituție, precum și ale art. 17, 18 și 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Arată că dispozițiile de lege criticate sunt discriminatorii, întrucât nu au în vedere ponderea cheltuielilor materiale și celelalte impozite și taxe în cifra de afaceri a societăților comerciale. Astfel, indiferent de mărimea acestor cheltuieli, toți contribuabilii - societăți comerciale sunt obligați la aceleași tranșe de impozit minim. Totodată, pentru emiterea ordonanței criticate, Guvernul nu a avut o lege specială de abilitare, care să stabilească limitele și condițiile emiterii acestui act normativ, astfel cum impun prevederile art. 108 alin. (3) din Legea fundamentală. De asemenea, dispozițiile criticate nu fac diferența între contribuabilii inactivi sau declarați inactivi și cei activi, ceea ce determină existența unei discriminări evidente între contribuabili. Totodată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
încalcă principiile
privind Codul fiscal, precum și regulile privind data intrării în vigoare a modificărilor aduse acestuia. Astfel, sunt încălcate prevederile art. 3 lit. d) și
art. 4 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal. În continuare, se susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituție, întrucât modificările aduse Codului fiscal trebuiau realizate numai printr-o lege adoptată de Parlament, iar nu printr-o ordonanță de urgență.
Judecătoria Iași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul arată că autorul excepției vizează, prin critica sa de neconstituționalitate, modificările aduse dispozițiilor
art. 18 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal prin intermediul
art. 32 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 .
Articolul 18
privind Codul fiscal a fost modificat potrivit
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010 , dispozițiile introduse prin
art. 32 pct. 1 al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009
fiind abrogate. Prin urmare, soluțiile legislative criticate nu mai sunt incluse actualmente în cuprinsul
art. 18 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, nefiind preluate nici în cuprinsul altei reglementări în vigoare. Având în vedere cele expuse, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
este inadmisibilă.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Prin încheierile de sesizare, instanțele de judecată au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32, respectiv
art. 32 pct. 1, 2, 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, aprobată prin
Legea nr. 227/2009 , cu modificările și completările ulterioare. Din motivarea excepțiilor de neconstituționalitate rezultă că autorii acesteia sunt nemulțumiți de instituirea impozitului minim prin dispozițiile
art. 32 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009 . Totodată, Curtea constată că
art. 32 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
modifică
art. 18 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 - dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 20 - tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 42 - interzicerea muncii forțate, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 56 - contribuții financiare, art. 108 alin. (3) - actele Guvernului și art. 139 alin. (1) - impozite, taxe și alte contribuții.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 17, 18 și 53 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
I. Curtea constată că în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 30 septembrie 2010, a fost publicată
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal. Potrivit art. II din ordonanța de urgență, aceasta a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2010. Potrivit
art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 87/2010 ,
art. 18 alin. (2)-(7) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal se abrogă.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile
art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal produc în continuare efecte juridice. Astfel, aceste prevederi constituie temeiul juridic utilizat pentru calculul impozitului datorat de autorul excepției. În acest caz, având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că are competența de a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor
art. 18 alin. (2)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, chiar dacă ele nu mai sunt în vigoare la data pronunțării prezentei decizii.
II. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că regula generală în materia impozitelor și taxelor este cuprinsă în art. 139 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege". De asemenea, conform art. 56 din Constituție, contribuția cetățenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, neputându-se reține, în consecință, că prin stabilirea pe cale legală a unui impozit s-ar leza dreptul de proprietate al unei persoane.
Din aceste reglementări constituționale rezultă că stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat intră în competența legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor și taxelor și de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligații în favoarea anumitor categorii de contribuabili și în anumite perioade de timp, în funcție de situațiile conjuncturale, dar, evident, și în raport cu situația economico-financiară a țării în perioadele respective.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, stabilirea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, precum și a condițiilor de impozitare intră în competența legiuitorului, adoptând reglementarea criticată, Guvernul, în calitatea sa de legiuitor delegat, a acționat în limitele acestei competențe, prin stabilirea unei baze impozabile certe care să asigure un tratament echitabil și corect pentru toți, neputându-se reține că astfel ar fi contravenit principiului așezării juste a sarcinilor fiscale.
În ceea ce privește critica potrivit căreia se realizează o neconcordanță între prevederile
privind Codul fiscal și cele ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , Curtea constată că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în jurisprudența sa constantă, instanța de contencios constituțional a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.
În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin
Decizia nr. 1.286 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010, și
Decizia nr. 1.359 din 21 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 9 decembrie 2010.
În ceea ce privește critica potrivit căreia nu există o lege specială de abilitare care să stea la baza
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , Curtea reține că ordonanța de urgență a fost emisă în temeiul delegării legislative prevăzute în art. 115 alin. (4) din Constituție. În această situație, reglementarea constituțională nu cere existența unei legi speciale de abilitare, ci existența unor situații extraordinare, care impun intervenția imediată a Guvernului, prin adoptarea unor ordonanțe de urgență. Astfel, se constată că prevederile constituționale ale art. 108 alin. (3) nu sunt incidente în cauză.
De asemenea, Curtea constată că instanța de contencios constituțional, prin
Decizia nr. 786 din 13 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 12 iunie 2009, a reținut că art. 4 alin. (1) din Codul fiscal reprezintă un text de principiu ce consfințește regula modificării și completării sale cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare și, prin urmare, pot apărea excepții de la această regulă, fiind permise nu numai de Codul fiscal, ci și de art. 115 alin. (4) din Constituție. În momentul adoptării
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009 , Guvernul s-a aflat într-o situație extraordinară, care impune măsuri urgente menite tocmai să consolideze situația economică a țării și să mențină în efectivitate bugetul public național. Astfel, nu se poate susține că prin adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2009
Guvernul ar fi luat măsuri ce s-ar situa deasupra legii și, prin urmare, nici Parlamentul, aprobând ordonanța de urgență, nu a încălcat prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție.
În final, Curtea constată că prin
Decizia nr. 257 din 16 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 20 aprilie 2010, a statuat că nu se poate reține înfrângerea prevederilor constituționale ale art. 139 alin. (1) de către dispozițiile de lege criticate, deoarece ordonanța de urgență este un act normativ cu putere de lege până la o eventuală respingere de către Parlament. În speță,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2009
a fost aprobată prin
Legea nr. 227/2009 . Cât privește noțiunea de "lege" utilizată în Constituție în art. 139 alin. (1), Curtea a reținut în jurisprudența sa că aceasta are în vedere un sens larg ce acoperă ansamblul dispozițiilor normative cuprinse în Legea fundamentală și actele normative ce formează dreptul intern, precum și mai multe înțelesuri în funcție de distincția ce operează între criteriul formal sau organic și cel material.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 18 alin. (1)-(4) din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea Comercială "Visairi" - S.R.L., prin administrator Andrei Victor, în Dosarul nr. 25.908/245/2010 al Judecătoriei Iași și de Societatea Comercială "Euro Team Solutions" - S.R.L. în Dosarul nr. 344/103/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.