Decizia nr. 163/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Găzdac și Iuliana Voichița Găzdac în Dosarul nr. 4.303/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 892D/2011.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 1.495/2011 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 127/A/2011 din 3 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.303/111/2010, Tribunalul Bihor - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Găzdac și Iuliana Voichița Găzdac într-o cauză ce are ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire întemeiate pe prevederile criticate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile legale criticate reglementează un nou caz de revizuire și sunt contrare principiului neretroactivității legii civile înscris în art. 15 alin. (2) din Constituție, în măsura în care acest caz de revizuire se aplică și hotărârilor judecătorești pronunțate în materie civilă rămase definitive ori irevocabile anterior intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă.
Tribunalul Bihor - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, cu următorul conținut:
"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
[...] 9. dacă Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate."
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin
Decizia nr. 1.495 din 15 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 23 ianuarie 2012, răspunzând unei critici identice formulate de aceiași autori ai excepției, dar în fața altei instanțe de judecată, a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că formula redacțională a textului legal dedus controlului nu oferă temei criticii, întrucât nu conține în sine nicio dispoziție cu caracter retroactiv, textul urmând a-și găsi aplicarea exclusiv de la data intrării în vigoare a ordonanței modificatoare.
Cât privește determinarea situațiilor juridice care rămân supuse vechii reglementări, precum și a celor care vor fi guvernate de noua reglementare, aceasta nu constituie o problemă de constituționalitate, ci de aplicare a legii în timp, de competența exclusivă a instanțelor judecătorești.
În legătură cu principiul neretroactivității legilor, Curtea a constatat că, potrivit acestui principiu, o lege devine obligatorie numai după publicarea ei în Monitorul Oficial al României, ea rămânând în vigoare până la apariția unei alte legi, care o abrogă în mod explicit sau implicit. Prin urmare, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. A decide că, prin dispozițiile sale, legea nouă ar putea desființa sau modifica situații juridice anterioare, existente ca o consecință a actelor normative care nu mai sunt în vigoare, ar însemna să se încalce principiul constituțional al neretroactivității legii civile. Însă legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice formate după abrogarea legii vechi.
Raportând cele arătate cu titlu principial la norma dedusă controlului, Curtea a constatat că aceasta își limitează incidența exclusiv la hotărârile judecătorești pronunțate în materie civilă rămase definitive ori irevocabile ulterior intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003
privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă, așadar integrate domeniului său temporal de aplicare legitim, ceea ce impune concluzia că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale în materie, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 322 pct. 9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Viorel Găzdac și Iuliana Voichița Găzdac în Dosarul nr. 4.303/111/2010 al Tribunalului Bihor - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 28 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Marițiu _______
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.