Decizia nr. 122/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Are ca temei 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Neculai Ionesa în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 262D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii.
Excepția a fost ridicată de Neculai Ionesa cu prilejul soluționării unei cauze civile întemeiate pe dispozițiile art. 272 alin. (1) din Codul muncii.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că art. 272 alin. (1) din Codul muncii, care reglementează obligația salariatului de a restitui sumele încasate nedatorat, contravine prevederilor art. 1 alin. (3) și (5) și art. 21 alin. (1), (2) și (3) din Constituție. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu definește sintagma "sumă nedatorată", nu prevede modul în care se face restituirea sumei nedatorate și în care se va executa obligația salariatului de restituire, nu prevede ce cazuri de excepție pot interveni pentru excluderea de la obligația de restituire și nu specifică cine stabilește caracterul nedatorat al unei sume de bani. De asemenea, nu stabilește dacă dispozițiile textului de lege supus controlului de constituționalitate se aplică salariatului care a obținut sume compensatorii ca urmare a concedierii colective, concediere ce a fost ulterior constatată de instanța de judecată ca fiind nelegală. În acest sens, arată că sumele plătite de angajator foștilor salariați în baza art. 65 și 68 din Codul muncii ca urmare a reorganizării societății angajatoare și concedierii colective a salariaților sunt considerate plăți nedatorate, deși la data când aceste sume au fost acordate salariaților erau legale, iar numai ulterior, prin hotărârea instanței de judecată, s-a constatat nelegalitatea concedierii.
Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea constată că, ulterior sesizării cu excepția de neconstituționalitate,
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispozițiile de lege criticate regăsindu-se, în prezent, în conținutul art. 256 alin. (1).
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
Articolul 256
alin. (1): "Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie."
Autorul excepției consideră că acest text de lege contravine următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul român și art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași texte din Constituție și argumente asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 274 din 24 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011, Curtea a reținut că "textul de lege criticat nu dă o definiție exactă a noțiunii de «sumă nedatorată» și nici nu detaliază condițiile în care se naște obligația de restituire. El vine să acopere însă, prin excluderea tuturor celorlalte situații prevăzute de lege care antrenează răspunderea patrimonială a salariatului, cazurile când, fără a fi reținută vinovăția acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justă cauză. De asemenea, având în vedere contextul reglementării, este evident că obligația de restituire se naște în legătură cu desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, dispozițiile
art. 273-275 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii reglementează procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat și angajator nu există un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligația de restituire nu va putea fi stabilită decât pe cale judecătorească, la instanța competentă să soluționeze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispozițiilor
art. 281 și următoarele din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii".
Curtea observă că, în urma republicării Codului muncii, dispozițiile menționate ale art. 273-275 au fost cuprinse în art. 257-259. De asemenea, dispozițiile art. 281 și următoarele din Codul muncii, înainte de republicare, referitoare la jurisdicția muncii, au devenit, ulterior republicării, obiectul titlului XII al Codului muncii, începând cu art. 266.
De asemenea, relevante în cauză sunt și considerentele
Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat că "interdicția reținerii din salariu cu titlu de daune, fără ca datoria să fie scadentă, lichidă și exigibilă, constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prevăzută de art. 164 alin. (2) din Codul muncii, este menită să elimine arbitrariul din reglementările anterioare, când conducerea unității stabilea existența pagubei, întinderea acesteia, lua măsuri de recuperare prin dispoziție de imputare și proceda de îndată la reținerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul să se adreseze organelor de jurisdicție pentru apărarea intereselor sale legitime. În condițiile statului de drept, valoare consacrată prin art. 1 alin. (3) din Constituție, răspunderea patrimonială pentru daune se impune să se stabilească de către instanțele de judecată, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituție, înfăptuiesc justiția în numele legii. Același principiu constituțional mai impune ca orice executare silită să aibă la bază un titlu executoriu valabil. Aceasta însă nu lezează libertatea contractuală, deoarece părțile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităților de executare sau de stingere a obligațiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrădit nici dreptul salariatului să consimtă de bunăvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aștepte pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Ipoteza reglementată de alin. (2) al dispoziției legale criticate se referă doar la situațiile în care salariatul nu acoperă de bunăvoie dauna cauzată angajatorului".
În ceea ce privește argumentele invocate de autorul excepției în prezenta cauză referitoare la caracterul legal al sumelor încasate, Curtea apreciază că acestea reprezintă aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, de competența instanței de judecată, iar nu a celei de contencios constituțional.
Având în vedere cele reținute, precum și faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor mai-sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, excepție ridicată de Neculai Ionesa în Dosarul nr. 38.864/3/2009 (nr. vechi 4.483/2010) al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 februarie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.