Decizia nr. 333/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și 12, art. 26 alin. (1) și

art. 31 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.621/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 908D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 4.621/1.371/2010, Tribunalul Comercial Mureș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și 12, art. 26 alin. (1) și

art. 31 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate contravin art. 45 din Constituție, întrucât cuantumul minim al creanței, respectiv 45.000 lei, poate fi folosit de orice creditor rău intenționat pentru a elimina de pe piață o firmă neagreată, cu utilizarea pârghiilor legale.

De asemenea, se arată că, întrucât

Legea nr. 85/2006

nu face nicio distincție între debitori - după mărimea rulajului de mărfuri, de instrumente de plată ori după valoarea cifrei de afaceri - și stabilește un cuantum unic de 45.000 lei al creanței, se creează premisele liberului-arbitru în economie, dând libertate unor operatori economici să elimine de pe piață firmele concurente, incomode ori stânjenitoare. În acest fel, în momentul în care atât rulajul de mărfuri, cât și cel de bani încetinesc, aceste prevederi creează premisele unei prăbușiri în lanț a majorității operatorilor economici, cu consecința ruinării întregii economii, întrucât, teoretic, orice creditor poate antrena insolvența unui debitor pentru o creanță mai mare de 45.000 lei fără să fie necesară existența unui titlu executoriu. În continuare, arată că, în speță, cererea apare ca fiind introdusă cu reacredință, iar efectul acesteia a fost distrugerea reputației sale în domeniul construcțiilor, care a atras refuzul debitorilor săi de a plăti facturile.

Tribunalul Comercial Mureș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că legea insolvenței reglementează o procedură specială, având ca scop acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, o procedură colectivă, pusă la îndemâna creditorilor pentru a urmări debitorul rău-platnic în vederea îndeplinirii unor obligații pecuniare, contractuale sau legale, fiind o aplicație specială a procedurii de executare silită, determinată tocmai de persoana debitorului. Nerespectarea unor obligații de plată a unor creanțe certe, lichide și exigibile creează dificultăți financiare unor comercianți, fiind înfrânt dinamismul raporturilor economice; or, tocmai pentru asigurarea drepturilor recunoscute constituțional, legiuitorul a reglementat această procedură. De altfel, legea recunoaște dreptul de apreciere al judecătorului-sindic, care poate stabili, pe baza actelor de la dosar și a susținerilor părților, dacă debitorul este sau nu în stare de insolvență, în situația în care este sesizat cu o contestație.

Referitor la crearea unor prejudicii de imagine, respectiv prin simpla înregistrare a cererii de deschidere a procedurii, se arată că tocmai pentru aceste situații este prevăzută posibilitatea de stabilire a unei cauțiuni în sarcina creditoarei, iar în cazul în care o astfel de cauțiune nu a fost stabilită, debitoarea are oricum posibilitatea să dovedească prejudiciul suferit și să solicite despăgubiri, care pot fi acoperite benevol sau în urma unui control jurisdicțional.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 pct. 1 și 12, art. 26 alin. (1) și

art. 31 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul cuprins:

- Art. 3 pct. 1 și 12: "În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile:

a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditor; prezumția este relativă;

b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței; [...]

12. valoare-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului. Acesta este de 45.000 lei, iar pentru salariați, de 6 salarii medii brute pe economie/pe salariat;";

- Art. 26 alin. (1): "(1) Procedura va începe pe baza unei cereri introduse la tribunal de către debitor sau de către creditori, precum și de orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege.";

- Art. 31: "(1) Orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:

a) cuantumul și temeiul creanței;

b) existența unei garanții reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii;

c) existența unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului;

d) declarația privind eventuala intenție de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puțin la nivel de principiu, modalitatea în care înțelege să participe la reorganizare.

(2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.

(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor și cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alți creditori împotriva aceluiași debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existența dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora și va stabili îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanțelor, în raport cu valoarea însumată a creanțelor tuturor creditorilor care au formulat cereri și cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege.

(4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de către debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor.

(5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu același obiect, vor fi conexate la același dosar."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 45 privind libertatea economică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare.

1. Cu privire la

art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006 , prin Decizia nr. 583 din 5 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 18 august 2011, Curtea a statuat că acesta instituie o prezumție de insolvență pentru comerciantul debitor care nu stinge o datorie exigibilă după 90 de zile de la scadență. Instituirea acestei prezumții este justificată de necesitatea asigurării celerității în desfășurarea procedurii insolvenței, principiu recunoscut pentru desfășurarea raporturilor de drept comercial, precum și de nevoia de a se evita obligația creditorului de a dovedi starea de insolvență, fapt ce ar fi imposibil în condițiile în care acesta nu are acces la documentele debitorului și la datele privind disponibilitățile bănești ale acestuia. Cu toate acestea, prezumția astfel instituită nu are caracter absolut, debitorul având posibilitatea, potrivit art. 33 alin. (2) din aceeași lege, să conteste existența stării de insolvență, dovedind că, în realitate, nu sunt întrunite condițiile pentru constatarea existenței acesteia.

În ceea ce privește critica

art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006 , prin aceeași decizie, având în vedere jurisprudența sa anterioară în materie, Curtea a stabilit că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele privind procedura de judecată, putând institui prevederi speciale în vederea reglementării unor situații deosebite. O situație deosebită o reprezintă și starea de insolvență cauzată de culpa debitorului constând în neplata unei creanțe certe, lichide și exigibile, având un anumit cuantum, într-un termen de 90 de zile și care, sub imperiul celerității specifice soluționării raporturilor comerciale, a impus adoptarea unei proceduri speciale ce are drept scop protejarea patrimoniului debitorului și reîntregirea acestuia, în cazurile în care a fost diminuat prin acte juridice frauduloase, urmărind, în același timp, valorificarea cu eficiență sporită a activelor debitorului, în vederea satisfacerii într-o măsură cât mai mare a creanțelor creditorilor.

2. Referitor la dispozițiile

art. 26 alin. (1) din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, prin

Decizia nr. 1.232 din 18 noiembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 30 decembrie 2008, Curtea a constatat că acestea sunt constituționale, reținând că

art. 33 alin. (2) din Legea nr. 85/2006

dă debitorului, față de care s-a solicitat deschiderea procedurii, posibilitatea de a contesta existența stării de insolvență, iar creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor sale. Dacă debitorul nu este în insolvență, își poate lichida oricând datoriile, prevenind deschiderea ori determinând închiderea acestei proceduri.

3. În ceea ce privește dispozițiile

art. 31 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, prin

Decizia nr. 598 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, sau prin

Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condițiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență, că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege și că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvență, întrucât cererile introductive care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice și vor fi respinse de judecătorul-sindic.

De asemenea, Curtea a reținut că toate textele de lege criticate constituie norme de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituționale, legiuitorul, în considerarea unor situații deosebite, poate să stabilească și reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.

Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

4. În ce privește critica autorului referitoare la consecințele stabilirii unui prag minim al creanței, care "ar crea premisele liberului-arbitru în economie și ar da libertate unor agenți economici să elimine de pe piață firmele concurente, incomode ori stânjenitoare", Curtea constată că aceasta nu este întemeiată.

Stabilirea de către legiuitor a unui cuantum minim (valoare-prag) al creanței, ca o condiție impusă creditorului care intenționează să introducă la tribunal o cerere pentru declanșarea procedurii falimentului, are drept consecință tocmai înlăturarea liberului-arbitru și prevenirea abuzurilor care ar putea să apară în aprecierea stării de insolvență a debitorului, pragul minim fiind un criteriu obiectiv, și nu o apreciere subiectivă la îndemâna creditorilor sau chiar a tribunalului.

De altfel, se poate lesne observa că, în urma modificărilor legislative, acest prag minim a crescut de la 10.000 lei la 45.000 lei, creșterea fiind astfel în avantajul debitorului.

O atare opțiune legislativă nu este contrată art. 45 din Constituție, libertatea economică desfășurându-se în cadrul și în condițiile stabilite prin lege. Or, atât timp cât dispozițiile legale criticate intervin într-un domeniu (insolvența) în care statul are îndreptățirea constituțională de a reglementa, ghidându-se după realitățile economice ale țării, sunt raționale, sunt aplicabile tuturor creditorilor sau debitorilor, după caz, în mod egal și îndeplinind cerințele calitative stabilite de Constituție, nu există niciun temei pentru a se ajunge la concluzia încălcării art. 45 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 1 și 12, art. 26 alin. (1) și

art. 31 din Legea nr. 85/2006

privind procedura insolvenței, excepție ridicată de Societatea Comercială "Invest Intermontaj" - S.R.L. din Târgu Mureș în Dosarul nr. 4.621/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 aprilie 2012.