Decizia nr. 385/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ionița Cochințu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) și ale

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/740/2011 al Judecătoriei Alexandria și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.150D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.502/740/2011, Judecătoria Alexandria a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) și ale

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Emil Florin Giurgea într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții reglementată prin dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că prin folosirea criteriului înscrierii în certificatul de înmatriculare la determinarea proprietarului vehiculului se încalcă dreptul la libertatea de a dispune de bunul său, fără teama de a fi sancționat dacă noul proprietar al autovehiculului nu își îndeplinește obligația de a solicita emiterea unui nou certificat de înmatriculare pe numele său.

De asemenea, consideră că prevederile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

instituie o discriminare între utilizatorul străin, în cazul căruia responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile revine în exclusivitate conducătorului auto, și utilizatorul român căruia îi revine această obligație.

Judecătoria Alexandria opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, cu referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezentaexcepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (1) lit. b) și ale

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

[...]

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;";

- Art. 7: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitor la caracteristicile statului român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil și art. 44 alin. (2) referitor la garantarea dreptului de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009,

Decizia nr. 1.343 din 22 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 7 decembrie 2009.

Astfel, cu acele prilejuri, Curtea a observat că instituirea în mod distinct a responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest principiu constituțional nu are semnificația uniformității, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. În cauză, situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

De asemenea, asupra dispozițiilor criticate, raportate la prevederile art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, așa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele acestuia sunt stabilite de lege. Așa fiind, nu se poate susține că prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului. (În acest sens fiind

Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Referitor la invocarea prevederilor constituționale ale art. 21 alin. (3), Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate nu motivează în ce constă contrarietatea prevederilor criticate cu acestea.

De asemenea, Curtea observă că, în ceea ce privește invocarea prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție, nu poate reține încălcarea acestora, întrucât consacră un principiu general care stă la baza statului român, iar nu un drept, astfel că acest principiu nu poate fi considerat a fi încălcat decât în măsura încălcării unor drepturi ori a unor libertăți fundamentale sau a unui text constituțional relevant sub aspectul conținutului acestui principiu, or, în cauza de față, nu s-a constatat încălcarea unui drept fundamental sau a unei prevederi constituționale.

În fine, referitor la susținerea autorului excepției de neconstituționalitate privitoare la neîndeplinirea obligațiilor legale de către noul proprietar al autovehiculului, Curtea reține că acestea sunt aspecte ce țin de aplicarea legii, care nu intră în competența instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. b) și ale

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Emil Florin Giurgea în Dosarul nr. 5.502/740/2011 al Judecătoriei Alexandria.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.