Decizia nr. 353/2012

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Adina Elena Halas în Dosarul nr. 1.028/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 666D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Invocă, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 1.213 din 20 septembrie 2011.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.009 din 18 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.028/301/2010, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Adina Elena Halas într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate contravin dreptului la un proces echitabil, întrucât instituie o veritabilă prezumție de adevăr (temeinicie) și legalitate în ceea ce privește procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Precizează că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravențiile sunt, în realitate, fapte de natură penală, fiind reglementate în regim de putere publică și fiind supuse unui regim de represiune obligatoriu exercitat de către stat. Arată că sarcina probei este răsturnată, statul fiind dispensat de datoria de a proba. În schimb, contravenientul este expus abuzului agentului constatator, abuz pe care este obligat să îl înlăture prin probe.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând, în esență, că textele de lege criticate nu instituie vreo regulă cu privire la puterea probantă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prevederile legale referitoare la regimul probator fiind conținute în

art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

. De asemenea, consideră că nu se încalcă prezumția de nevinovăție, iar contravenientul are posibilitatea deplină de a-și exercită dreptul la apărare.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, arătând că, în procedura privitoare la contestarea procesului-verbal de constatare și stabilire a contravenției, instanța poate aprecia probele în integralitatea lor și se poate pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției petentului în funcție de probele administrate, fără să fie ținută să atribuie o anumită valoare probantă procesului-verbal. De asemenea, în virtutea rolului său activ, judecătorul poate solicita noi probe pentru aflarea adevărului, poate asculta depozițiile părților interesate, iar partea poate fi asistată de un apărător pe tot parcursul procesului, reclamantului fiindu-i astfel asigurat dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul la apărare. Precizează că excepția de neconstituționalitate ar putea fi întemeiată numai în măsura în care instanța ar fi împiedicată să aprecieze probele în integralitatea lor și să solicite noi probe în vederea aflării adevărului. Dar felul în care instanța exercită atributele rolului său activ este o problemă de aplicare, nu de constituționalitate a legii, astfel că nu se poate susține că procedura instituită de

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este una neconstituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 15, art. 16, art. 17 și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Textele de lege criticate au următorul conținut:

- Art. 15: "(1) Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

(2) Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și de alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și de alte persoane prevăzute în legi speciale.

(3) Ofițerii și subofițerii din cadrul Ministerului de Interne constată contravenții privind: apărarea ordinii publice; circulația pe drumurile publice; regulile generale de comerț; vânzarea, circulația și transportul produselor alimentare și nealimentare, țigărilor și băuturilor alcoolice; alte domenii de activitate stabilite prin lege sau prin hotărâre a Guvernului.";

- Art. 16: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

(1^1) În cazul contravenienților cetățeni străini, persoane fără cetățenie sau cetățeni români cu domiciliul în străinătate, în procesul-verbal vor fi cuprinse și următoarele date: seria și numărul pașaportului ori ale altui document de trecere a frontierei de stat, data eliberării acestuia și statul emitent.

(2)-(4) abrogate;

(5) În cazul în care contravenientul este minor procesul-verbal va cuprinde și numele, prenumele și domiciliul părinților sau ale altor reprezentanți ori ocrotitori legali ai acestuia.

(6) În situația în care contravenientul este persoană juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la denumirea, sediul, numărul de înmatriculare în registrul comerțului și codul fiscal ale acesteia, precum și datele de identificare a persoanei care o reprezintă.

(7) În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.";

- Art. 17: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.";

- Art. 19 alin. (1): "(1) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege ce formează obiect al acesteia contravin dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Constituție care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 844 din 23 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 12 septembrie 2011, s-a pronunțat asupra acelorași prevederi din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceeași dispoziție din Legea fundamentală invocată și în cauza de față.

Cu acel prilej, în acord cu jurisprudența sa anterioară, reprezentată, spre exemplu, de

Decizia nr. 421 din 7 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 25 mai 2011,

Decizia nr. 608 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 16 iunie 2009, sau

Decizia nr. 520 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că din procedura de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire și sancționare a contravenției nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare.

Totodată, referitor la obligația contravenientului de a-și dovedi nevinovăția în legătură cu fapta reținută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea a pronunțat

Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, statuând că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de judecată obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului.

Instanțele de judecată nupot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei.

Întrucât nu au fost aduse elemente noi, care să conducă la reconsiderarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată prin deciziile citate, precum și motivarea acestora își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 15, art. 16, art. 17 și

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Adina Elena Halas în Dosarul nr. 1.028/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.