Decizia nr. 759/2012

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) și

art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleșeriu în Dosarul nr. 5.933/108/2011 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.025D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, face referire la

Decizia nr. 495/2012

a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 5.933/108/2011, Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) și

art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția a fost ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleșeriu în soluționarea unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect emiterea unui act administrativ.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, faptul că prevederile art. 30 alin. (1) coroborate cu prevederile art. 9 alin. (6) și cele ale

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

generează situații discriminatorii și sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în măsura în care sunt interpretate în sensul că majorarea indemnizației pentru creșterea copilului în cazul suprapunerii situațiilor prevăzute în art. 9 alin. (4) din ordonanță nu poate fi acordată în cazurile născute anterior datei de 1 ianuarie 2011 (data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 ), dar care se mențin și după această dată. Textele de lege criticate exclud din categoria persoanelor care ar trebui să beneficieze de o indemnizație pentru creșterea copilului majorată persoanele care au dat naștere celui de-al doilea copil în perioada cuprinsă în interiorul concediului maternal acordat pentru nașterea primului copil, dacă cea de-a doua naștere a survenit anterior datei de 1 ianuarie 2011 și situația suprapunerii continuă și după această dată. În speța de față, criteriul aplicat este reprezentat de data nașterii celui de-al doilea copil, fără însă a se ține seama că situația generată astfel continuă și după data intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , act normativ care își produce efectele după data de 1 ianuarie 2011.

Tribunalul Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

a urmărit instituirea unui program de acordare a dreptului la concediu și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor adaptat realităților economice. În acest sens, în nota de fundamentare a ordonanței de urgență criticate se arată că situația economică actuală impune utilizarea eficientă a resurselor bugetului de stat, inclusiv a resurselor financiare pentru asigurarea plății indemnizației pentru creșterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserție lunar, rezultând necesitatea regândirii acestui program din punctul de vedere al perioadei de acordare, al condițiilor de eligibilitate, precum și al cuantumului acordat. Totodată, face referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 765 din 15 iunie 2011 , pronunțată ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate a priori cu privire la Legea de aprobare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 , și în care instanța de contencios constituțional a reținut faptul că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

sunt constituționale. În acest sens, arată că acestea nu contravin principiului egalității în drepturi atât timp cât se aplică uniform pentru toți cei cărora li se adresează, fără privilegii și fără discriminări, și nici nu restrâng exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1, art. 9 alin. (6) și

art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 132/2011 , cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, care au următorul conținut:

- Art. 1: "Prevederile art. 2-29 reglementează drepturile care se acordă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată.";

- Art. 9 alin. (6): "Pe perioada suprapunerii situațiilor prevăzute la alin. (4), nivelul indemnizației lunare se majorează cu 1,2 ISR pentru fiecare dintre copii, începând cu cel de-al doilea.";

- Art. 30 alin. (1): "Persoanele care au născut sau nasc până la data de 31 decembrie 2010 inclusiv, precum și cele care au adoptat sau adoptă copilul, cărora li s-a încredințat sau li se încredințează copilul în vederea adopției sau care au sau vor avea copilul în plasament, în plasament în regim de urgență, cu excepția asistentului maternal profesionist, ori care au fost sau urmează să fie numite tutore până la această dată beneficiază de drepturile reglementate de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 7/2007 , cu modificările și completările ulterioare."

În opinia autorului excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dispozițiilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 6 iulie 2011, pronunțată în exercitarea controlului de constituționalitate a priori având ca obiect Legea pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, s-a constatat faptul că reglementările

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

se aplică persoanelor ai căror copii s-au născut începând cu data de 1 ianuarie 2011, precum și persoanelor care au adoptat un copil, cărora li s-a încredințat un copil în vederea adopției sau care au un copil în plasament ori în plasament în regim de urgență ori au devenit tutori începând cu data de 1 ianuarie 2011. Persoanele care anterior au dobândit dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului de până la 2, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, nu se supun noii reglementări. Prin urmare, niciunul dintre destinatarii

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

nu beneficiază la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ de dreptul la concediu și indemnizația pentru creșterea copilului, calitatea de beneficiar al acestor drepturi fiind condiționată de nașterea unui copil și de dobândirea drepturilor părintești ulterior acestui moment.

În aceste condiții, susținerile autorului excepției potrivit cărora prevederile criticate contravin egalității în drepturi a cetățenilor, cu motivarea că acestea exclud din categoria persoanelor care ar trebui să beneficieze de o indemnizație pentru creșterea copilului majorată, persoanele care au dat naștere celui de-al doilea copil în perioada cuprinsă în interiorul concediului maternal acordat pentru nașterea primului copil, dacă cea de-a doua naștere a survenit anterior datei de 1 ianuarie 2011, deși situația suprapunerii continuă și după această dată, nu pot fi primite.

Jurisprudența Curții Constituționale a stabilit, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, că principiul constituțional al egalității în drepturi presupune reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare.

Or, cele două categorii de persoane invocate de către autorul excepției nu se află în situații juridice similare, situația fiecăreia dintre acestea fiind guvernată de acte normative diferite. Persoanelor cărora li s-au născut copii anterior datei de 1 ianuarie 2011 le sunt opozabile prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, iar persoanelor cărora li s-au născut copii după data de 1 ianuarie 2011 li se aplică prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor.

Astfel, împrejurări diferite care plasează diferite categorii de persoane în situații obiectiv diferite justifică, iar uneori chiar impun instituirea unui tratament juridic diferit, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității.

În aceste condiții, Curtea constată că norma juridică criticată este aplicabilă, de la intrarea ei în vigoare, în mod nediscriminatoriu, tuturor destinatarilor ei. De altfel, Curtea a reținut în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări. În acest sens este

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, prin care Curtea Constituțională a statuat că "respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate." A se vedea, în același sens, și

deciziile nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.

De altfel, de vreme ce persoanelor care au dobândit dreptul la concediu și indemnizație pentru creșterea copilului de până la 2, respectiv 3 ani pentru copilului cu handicap, anterior datei de 1 ianuarie 2010, le sunt aplicabile prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, acestora le sunt opozabile și dispozitivul și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 495 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 20 iunie 2012.

Prin

Decizia nr. 495 din 10 mai 2012 , Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului sunt neconstituționale. În considerentele deciziei menționate, Curtea a reținut faptul că: "se creează o inegalitate nejustificată între familiile cu copii născuți dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, unde indemnizația se majorează începând cu al doilea copil, în timp ce pentru familiile în care, în intervalul de 2 ani, ulterior nașterii unui copil se naște al doilea copil încetează acordarea indemnizației pentru primul copil, ceea ce este de natură a crea o situație discriminatorie, în defavoarea atât a copilului, cât și a mamei.

În acest context, Curtea constată că este neconstituțională soluția legislativă cuprinsă în

art. 6 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005

de a se acordă o singură indemnizație, cu atât mai mult cu cât art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat raportează acordarea indemnizației lunare la numărul «copiilor născuți, adoptați, încredințați în vederea adopției, luați în plasament, în plasament în regim de urgență sau tutelă până la data de 31 decembrie 2010».

Ca atare, Curtea constată că reglementarea criticată contravine dispozițiilor art. 16 și 49 din Constituție, întrucât instituie o discriminare evidentă și nepermisă între copiii rezultați din nașteri multiple și cei rezultați din nașteri simple, fără existența unei justificări obiective și rezonabile".

În aceste condiții, față de susținerile autorului excepției și, având în vedere cele statuate în

Decizia nr. 495 din 10 mai 2012 , Curtea constată că motivele de neconstituționalitate invocate de autorul excepției nu mai subzistă.

În legătură cu invocarea dispozițiilor art. 14 - Interzicerea discriminării - din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că aceasta nu poate fi analizată, dat fiind faptul că acest text convențional nu se referă la o interdicție generală a discriminării, ci privește strict eventuale discriminări care s-ar produce cu privire la exercițiul drepturilor și libertăților garantate de Convenție. Prin urmare, o pretinsă încălcare a dispozițiilor art. 14 din Convenție poate fi analizată de către Curtea Constituțională, în lumina dispozițiilor constituționale ale art. 20, numai în coroborare cu alt drept garantat de aceeași convenție, care se pretinde a fi încălcat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 9 alin. (6) și

art. 30 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010

privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Miruna Hrisanta Cobârzan Fleșeriu în Dosarul nr. 5.933/108/2011 al Tribunalului Arad - Secția de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2012.