Decizia nr. 813/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3^1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Emilian Prodan, reprezentant al organizației "Comisariatul General pentru Relația cu Societatea Civilă", în Dosarul nr. 75.744/3/2011 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 806D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 16 ianuarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 75.744/3/2011, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (3^1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații. Excepția a fost ridicată de Emilian Prodan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind acordarea de personalitate juridică organizației "Comisariatul General pentru Relația cu Societatea Civilă".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că interzicerea utilizării în denumirea unei asociații a sintagmei "comisariat" încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, precum și dreptul la asociere, dat fiind faptul că, înainte de legiferarea acestei interdicții, au fost înregistrate și au dobândit personalitate juridică asociații care utilizează în denumirea lor această sintagmă.

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că introducerea unei restricții legale cu privire la un atribut de identificare a unei persoane juridice nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a cetățenilor, dat fiind faptul că interdicția este de aplicabilitate generală, pentru toate persoanele aflate în aceeași situație juridică. Mai mult, interdicția este justificată, fiind de natură să pună capăt unei stări de insecuritate socială, generată de înființarea unor asociații cu denumiri conținând sintagme susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local. Nu este încălcat nici dreptul constituțional la asociere, coroborat cu art. 53 din Constituție , deoarece asociații fondatori sunt în continuare liberi să se asocieze în orice formă reglementată de lege, astfel încât să nu contravină ordinii publice.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituțional. În acest sens, arată că, prin introducerea unei interdicții având aplicabilitate generală cu privire la un element de identificare al unei asociații, nu se încalcă principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată prin ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Prevederile criticate nu contravin dreptului constituțional la asociere sau dispozițiilor art. 53 din Legea fundamentală, ci reprezintă o reglementare mai restrictivă a utilizării unor sintagme susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (3^1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 246/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, cu modificările ulterioare. Alin. (3^1) al art. 7 a fost introdus prin dispozițiile

art. I din Legea nr. 34/2010

pentru completarea

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 9 martie 2010.

Textul de lege criticat are următorul cuprins: "(3^1) Prin sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național sau local se înțelege includerea în denumirea asociației a unor termeni precum: «comisariat», «inspectorat», «gardă», «academie», «autoritate», «consiliu», «agenție» sau derivatele acestora."

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 40 - Dreptul la asociere și art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) din actul normativ criticat, în vederea dobândirii personalității juridice a unei asociații constituite potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 , oricare dintre membrii asociați poate formula o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială urmează să-și aibă sediul asociația, fiind interzisă, potrivit prevederilor art. 7 alin. (3), utilizarea în denumirea asociației a unor sintagme sau cuvinte susceptibile să creeze confuzie cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național ori local.

Textul de lege criticat enumeră în mod exemplificativ sintagmele sau cuvintele a căror utilizare este interzisă în cadrul denumirii unei asociații, astfel cum aceasta din urmă este definită prin art. 4 din actul normativ criticat, și anume "(...) subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz, în interesul lor personal nepatrimonial."

Astfel, legiuitorul a urmărit să delimiteze sfera asociațiilor, ca subiecte de drept ce au ca scop realizarea unor interese legitime colective sau personale nepatrimoniale, de cea a instituțiilor statului, autorități administrative centrale sau locale, care, în realizarea interesului public, național sau local, sunt înființate prin lege, iar nu potrivit manifestării de voință a unor persoane fizice sau juridice.

Interdicția de a nu utiliza, în cadrul denumirii unei asociații, termeni similari cu denumirea unor autorități sau instituții publice de interes național sau local a fost introdusă de legiuitor în scopul de a nu crea confuzie în cadrul societății, în privința entităților deținătoare a forței publice coercitive.

De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 19 august 2005, și pri n

Decizia nr. 688 din 20 decembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 7 februarie 2005, reținând că în cazul firmelor "care conțin cuvintele sau sintagmele (...) care sunt de natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituții publice ori de interes public. Printr-o normă imperativă legiuitorul poate da prioritate interesului public. Numele de «Academie» este rezervat, în general, instituțiilor de consacrare științifică și culturală. Acest termen nu poate fi legat decât de o activitate cultural-științifică de înalt nivel, de cercetare sau de instruire. În vederea apărării interesului general, legiuitorul a instituit o interdicție absolută în domeniu (...)".

Pentru aceeași rațiune, legiuitorul poate institui interdicția de includere în denumirea unei asociații a termenului «comisariat», fără ca prin aceasta să se aducă atingere dispozițiilor constituționale invocate.

În legătură cu invocarea încălcării dreptului constituțional la asociere, prin legiferarea unor condiții restrictive, de a căror respectare depinde înscrierea asociației înființate în Registrul asociațiilor și fundațiilor, și implicit, dobândirea de personalitate juridică, Curtea constată că acest text constituțional nu este aplicabil în cauză, norma constituțională referindu-se exclusiv la persoanele fizice. De altfel, potrivit

art. 5 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , legiuitorul a prevăzut posibilitatea persoanelor fizice de a se asocia, fără a constitui o persoană juridică, atunci când realizarea scopului propus permite aceasta.

Autorul excepției mai susține că, dat fiind faptul că, anterior legiferării acestei interdicții, au fost înființate asociații care utilizează în denumirea lor termeni precum: "comisariat", "inspectorat", "gardă", "academie", "autoritate", "consiliu", "agenție" sau derivatele acestora, este încălcat principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Curtea constată însă că, dimpotrivă, norma juridică criticată este aplicabilă, de la intrarea ei în vigoare, în mod nediscriminatoriu, tuturor destinatarilor ei, fiind respectat principiul constituțional al egalității în drepturi, fără privilegii și fără discriminări.

De altfel, Curtea a reținut în mod constant că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și discriminări. În acest sens este

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, prin care Curtea Constituțională a statuat că "respectarea egalității în drepturi, precum și a obligației de nediscriminare, stabilite prin prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. Reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate." A se vedea, în același sens, și

deciziile nr. 820 din 9 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 18 ianuarie 2007, și nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011.

Întrucât nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 53 din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate

art. 7 alin. (3^1) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Emilian Prodan, reprezentant al organizației "Comisariatul General pentru Relația cu Societatea Civilă", în Dosarul nr. 75.744/3/2011 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2012.