Decizia nr. 856/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, excepție ridicată de Petru Dan în Dosarul nr. 2.006/110/2012 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 931D/2012.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin avocat cu delegație la dosar, domnul Constantin Florea din cadrul Baroului București.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorului, care depune note scrise la dosarul cauzei și pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate, arătând că

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

încalcă dispozițiile art. 16 din Constituție, întrucât creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților contractului de leasing, dând posibilitatea finanțatorului să insereze în cuprinsul acestuia clauze abuzive, pe care beneficiarul, în alte condiții, nu le-ar fi acceptat. Se susține, de asemenea, că prin obligarea beneficiarului la plata ratelor până la expirarea contractului de leasing, în condițiile rezilierii contractului, după restituirea bunului și reținerea plăților deja efectuate, se încalcă dreptul de proprietate al acestuia, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44 și art. 136.

Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, apreciind: contractul de leasing este un contract sui generis, ale cărui părți pot conveni stipularea în cuprinsul acestuia și a altor clauze pe care le consideră favorabile și că plata ratelor de leasing este obligatorie. Se mai arată că, nefiind vorba despre un contract translativ de proprietate, nu poate fi invocată existența unui drept de proprietate al beneficiarului asupra bunului care formează obiectul leasingului și nici o eventuală încălcare a unui astfel de drept.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.006/110/2012, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, excepție ridicată de Petru Dan într-o cauză penală având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută la

art. 7 din Legea nr. 39/2003

privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, înșelăciune, prevăzută la art. 215 din Codul penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută la art. 290 din Codul penal și spălare de bani, prevăzută la

art. 23 din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textele criticate creează discriminare între părțile contractului de leasing, neprevăzând sancțiuni juridice echivalente în cazul nerespectării de către părți a obligațiilor asumate și neasigurând un echilibru între drepturile și obligațiile acestora. Astfel, utilizatorul este obligat să accepte clauze abuzive, pe care nu le-ar fi acceptat în alte condiții, iar finanțatorul beneficiază de o contraprestație chiar și în condițiile în care partea care utilizează bunul rămâne fără folosința acestuia, fiind încălcate, în acest fel, dispozițiile art. 16 din Constituție. Se susține, totodată, că plata ratelor până la expirarea contractului de leasing, chiar și după rezilierea acestuia, pe lângă restituirea bunului și reținerea ratelor plătite înaintea datei rezilierii, afectează dreptul de proprietate al utilizatorului, neexistând un just echilibru între interesul general ocrotit și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului, aspecte ce contravin prevederilor constituționale ale art. 136 alin. (5). Este invocată, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii.

Tribunalul Bacău - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate se aplică tuturor persoanelor care au calitatea de utilizatori în contractul de leasing, fără discriminări, nefiind încălcate nici normele constituționale referitoare la dreptul de proprietate, întrucât la data încheierii contractului de leasing părțile au cunoscut clauzele contractuale ale acestuia. Se susține, de asemenea, că nu există un dezechilibru între interesul individual al utilizatorilor de leasing și interesul general al comunității. Pentru aceste motive, se arată că textele criticate nu contravin normelor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatului Poporului arată că prevederile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

sunt constituționale. Se arată, în acest sens, că locatorii/finanțatorii și, respectiv, locatarii/utilizatorii contractului de leasing sunt părți ale acestui contract aflate în situații juridice diferite, fapt ce justifică instituirea unui tratament juridic diferențiat al acestora și că în momentul încheierii contractului de leasing părțile au fost de acord cu clauzele contractuale ale acestuia, nefiind încălcate, astfel, prevederile art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 136 alin. (5) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 . Din analiza excepției de neconstituționalitate Curtea reține însă că autorul critică, în realitate, dispozițiile

art. 10 lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 12 ianuarie 2000, care au următorul cuprins:

- Art. 10: "Locatarul/utilizatorul se obligă:

[...]

f) să își asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulații contrare, totalitatea obligațiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepușii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, și continuitatea plăților cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing;".

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 136 alin. (5) cu privire la proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității prevederilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

prin

Decizia nr. 1.426 din 25 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 3 februarie 2012, prin care a statuat că, deși împrumută din caracteristicile altor contracte, contractul de leasing este un contract complex, de sine stătător, a cărui particularitate determină drepturi și obligații specifice părților contractante. Totodată, Curtea a reținut că, în analiza drepturilor și obligațiilor ce revin părților contractului de leasing, trebuie avut în vedere că operațiunile de leasing presupun, în general, existența mai multor participanți, după cum urmează: locatorul/finanțatorul, locatarul/utilizatorul, societatea de asigurare și furnizorul desemnat de locatar/utilizator.

Astfel, Curtea a constatat că drepturile și obligațiile părților contractului de leasing, inclusiv obligația ce îi incumbă locatarului/utilizatorului, potrivit

art. 10 lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 , sunt determinate de particularitatea acestei operațiuni, neavând un caracter discriminatoriu, acestea fiind adecvate poziției specifice pe care fiecare parte a contractului o deține în raporturile ce se creează.

De altfel, Curtea a reținut că însuși textul criticat dispune că această obligație cade în sarcina locatarului/utilizatorului numai în cazul în care nu există o stipulație contrară, iar potrivit art. 11 din ordonanță, în cadrul operațiunilor de leasing, drepturile și obligațiile părților vor fi stipulate în contract și nu vor fi limitate la prevederile art. 9 și 10. Astfel, părțile pot stipula în contract clauze pe care le consideră mai favorabile.

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.382 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 20 ianuarie 2012, Curtea a statuat că pe toată durata contractului de leasing dreptul de folosință revine altei persoane decât titularului dreptului de proprietate - contractul de leasing nefiind prin sine translativ de proprietate, ci acordând locatarului/utilizatorului doar un drept de opțiune, în sensul că în momentul expirării contractului de leasing acesta are prioritate la cumpărarea bunului ce a constituit obiectul contractului de leasing.

Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea dreptului de proprietate al utilizatorului, deoarece, astfel cum arată chiar autorul excepției, utilizatorul a preluat din momentul încheierii contractului de leasing "doar posesia și folosința bunului mobil", fapt ce nu îi oferă garanțiile de care ar beneficia în calitate de proprietar al bunului, în condițiile în care transferul dreptului de proprietate asupra sa intervine la un moment ulterior, și anume acela al expirării contractului de leasing, ca urmare a efectului încheierii unui contract de vânzare-cumpărare.

Or, promitentul-cumpărător nu este titularul dreptului de proprietate, ce urmează a se naște ulterior, prin exprimarea opțiunii în acest sens, în condițiile

art. 9 lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing.

De altfel, Curtea, în jurisprudența sa, spre exemplu,

Decizia nr. 279 din 24 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, a statuat că problema garantării și ocrotirii constituționale a dreptului de proprietate nu se poate invoca în favoarea unor persoane care nu au calitatea de proprietari.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate, Curtea reține că, potrivit prevederilor

art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997 , dacă în contract nu se prevede altfel, în cazul în care locatarul/utilizatorul nuexecută obligația de plată integrală a ratei de leasing timp de două luni consecutive, calculate de la scadența prevăzută în contractul de leasing, locatorul/finanțatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar locatarul/utilizatorul este obligat să restituie bunul și să plătească toate sumele datorate, până la data restituirii în temeiul contractului de leasing. Prin urmare, în condițiile rezilierii de către locator/finanțator a contractului de leasing ca urmare a neplății ratei integrale de leasing timp de două luni consecutive de către utilizator, acesta din urmă este obligat la plata ratelor corespunzătoare utilizării bunului, anterioare datei predării acestuia, fără a putea pretinde că plata sumelor în cauză îi diminuează în mod nejustificat patrimoniul sau că aceasta ar atrage îmbogățirea fără justă cauză a locatorului/finanțatorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997

privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, excepție ridicată de Petru Dan în Dosarul nr. 2.006/110/2012 al Tribunalului Bacău - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 octombrie 2012.