Decizia nr. 941/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepție ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.127D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune, în principal, concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, deoarece instanța de judecată solicită modificarea textului de lege criticat. În subsidiar, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziția de lege criticată prevede soluții juridice diferite pentru situații care sunt diferite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.438/111/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective. Excepția a fost ridicată de instanța de judecată din oficiu, în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea unor contestații la decizia de concediere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece fac distincție între "cei disponibilizați care au fost salariați ai serviciilor publice descentralizate ale administrației publice centrale și locale și cei disponibilizați foști salariați ai societăților comerciale, companii naționale, societăți naționale, regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități finanțate din fonduri bugetare, extrabugetare, fără a exista o justificare obiectivă, rezonabilă, aceștia aflându-se în situații similare, angajați a cărorfinanțare se acordă din bugetul local sau central". Mai arată că "distincția făcută între salariați ai unităților aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare și salariații încadrați în societăți publice descentralizate ale administrației publice centrale sau locale, deci ambele finanțate din bugetele locale, centrale, nu poate fi primită, fiind contrară art. 16 din Constituție și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Protocolului nr. 12 la aceasta.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale potrivit căreia "egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situațiilor specifice în care acestea se află, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă."

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, deoarece dreptul la plăți compensatorii nu este un drept constituțional, iar stabilirea categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăți compensatorii intră în competențele legiuitorului, potrivit opțiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade.

Pe de altă parte, consideră că textul este criticat din perspectiva omisiunii de reglementare, aspect ce ar presupune modificarea și completarea textului de lege criticat, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 312/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, care au următorul cuprins: "Măsurile de protecție socială prevăzute la alin. (1) nu se aplică salariaților încadrați în aparatul propriu și în serviciile publice descentralizate ale administrației publice centrale și locale."

Prevederile alin. (1) la care fac trimitere dispozițiile de lege criticate au următorul cuprins: "Măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori."

Potrivit

art. 132 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, "Denumirea aparat propriu de specialitate se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate. Denumirea aparat propriu de specialitate al consiliului local se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea aparat de specialitate al primarului. Denumirea servicii descentralizate ale ministerelor se înlocuiește, în cuprinsul tuturor actelor normative în vigoare, cu denumirea servicii publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale."

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii, precum și dispozițiile art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la aceasta, privind interzicerea discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Textul care formează obiectul criticii de neconstituționalitate prevede măsuri speciale, printre care și dreptul la plăți compensatorii, pentru salariații încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, iar nu și pentru salariații încadrați în aparatul propriu și în serviciile publice descentralizate ale administrației publice centrale și locale.

Dreptul la plăți compensatorii nu este un drept constituțional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecție socială diferențiate pe categorii de salariați.

Dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

Or, Curtea reține că salariații încadrați cu contract individual de muncă de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, nu sunt în aceeași situație juridică cu salariații la care se referă textul de lege criticat.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 98/1999

privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepție ridicată de Curtea de Apel Oradea - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 2.438/111/2009.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2012.