Decizia nr. 217/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Fetești și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.493D/2012 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra textelor de lege cuprinse în actul normativ criticat și a constatat constituționalitatea acestora, iar în cauza de față criticile sunt similare celor față de care Curtea Constituțională a exercitat în precedent controlul de constituționalitate, fără să fie aduse argumente suplimentare care să determine modificarea jurisprudenței deja existente în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 2.430/229/2012, Judecătoria Fetești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, excepție ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din București într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în ce privește

art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , că definiția termenului de "utilizator" al drumurilor publice naționale este echivocă, deoarece este posibil ca în certificatul de înmatriculare să fie trecută o persoană decedată, o persoană juridică radiată din registrul comerțului sau o persoană care a înstrăinat vehiculul cu mai mult de un an în urmă, astfel că rovinieta a expirat.

Referitor la art. 7 din același act normativ, arată că noțiunea de "responsabilitate" folosită în cuprinsul acestui text de lege este vagă și neprecizată, susținând că cei care încalcă art. 7 din ordonanță nu pot fi sancționați cu nimic, dacă se ține seama de faptul că este perfect legal ca un vehicul să circule fără rovinietă pe alte drumuri decât cele naționale.

Cu privire la art. 8 alin. (1), arată că, în opinia sa, este neconstituțional ca pentru fapta șoferului să răspundă proprietarul, iar, în unele cazuri, fostul proprietar. În acest sens, consideră că numai conducătorul auto poate fi contravenient, acesta urmând să achite amenda, iar nu utilizatorul drumurilor naționale, așa cum este acesta definit în art. 1 din ordonanță. Mai arată că este discriminatoriu ca în cazul autovehiculelor străine să fie sancționat șoferul, dar pentru cele înmatriculate în România să răspundă proprietarul sau deținătorul.

Referitor la art. 9 alin. (2) din ordonanță, precizează că, în practică, agenții constatatori nu fac diferența între constatarea contravenției și stabilirea contravenientului. Fotografierea unei plăcuțe cu numărul de înmatriculare nu echivalează cu identificarea autovehiculului, cu atât mai puțin a contravenientului, dacă acesta nu este oprit în trafic pentru identificarea seriei de șasiu.

Cât privește art. 9 alin. (3), susține că Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. ar trebui să interpreteze acest articol în spiritul legii, și anume în sensul că, în lipsa contravenientului, acesta ar trebui să fie identificat pe baza datelor Ministerului Administrației și Internelor și a declarațiilor proprietarului.

Autorul excepției susține că este necesar ca instanța de contencios constituțional să precizeze dacă cel care comite fapta este conducătorul auto sau persoana fizică ori juridică menționată în certificatul de înmatriculare al vehiculului.

În fine, autorul excepției critică

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , deoarece îi limitează libertatea economică prin aceea că, prin sancționarea sa contravențională în mod automat, fără nicio culpă, duce la paralizarea activității sale economice, ca urmare a faptului că Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A. și Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică (CESTRIN) au posibilitatea de a porni executarea silită, urmată de blocarea conturilor bancare și imposibilitatea desfășurării obiectului principal de activitate, acela de vânzare a autoturismelor. Se încalcă, în opinia sa, și dreptul de proprietate privată, prin indisponibilizarea sumelor de bani din conturi pentru fapte ale unor terțe persoane pentru care nu este obligat să răspundă. De asemenea, susține că se nesocotește principiul egalității, instituindu-se o discriminare între șoferi.

Judecătoria Fetești apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că, prin edictarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , s-a urmărit colectarea unor taxe pentru construirea, amenajarea, operarea și întreținerea șoselelor, a drumurilor publice din România, de la cei care le utilizează, adică de la conducătorii auto în genere, astfel încât întreținerea și construirea șoselelor să nu fie suportată de toți contribuabilii la bugetul statului, ci doar de aceia care utilizează în mod efectiv drumurile naționale. Arată că proprietarul autovehiculului este considerat a fi și utilizatorul rețelei naționale de drumuri publice, iar atunci când înstrăinează autovehiculul este obligat să facă demersuri pentru a fi radiat numele său din baza de date a Ministerului Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu este înscris în evidențele Serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări ale vehiculelor, proprietarul menționat în cartea de identitate a vehiculului este considerat utilizator și are obligația de a achita rovinieta. Calitatea de utilizator aparține proprietarului autoturismului numai dacă acesta este singura persoană menționată în certificatul de înmatriculare ca deținător, chiar dacă autoturismul este folosit de către o altă persoană fizică sau juridică.

Instanța apreciază totodată că, prin aplicarea amenzilor contravenționale și a tarifelor de despăgubire, nu se limitează libertatea economică a autorului excepției. Instituirea sancțiunii amenzii și a plății tarifului de despăgubire își are rațiunea în protejarea integrității infrastructurii rețelei de drumuri naționale, fiind stabilite în funcție de tipul autovehiculului folosit fără a deține rovinieta. Conchide că prin sancționarea cu amendă contravențională a celor care utilizează rețeaua de drumuri publice fără a avea achitată rovinieta, precum și menționarea de către agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției a contravalorii despăgubirii și modului de achitare a acesteia, nu se aduce atingere prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, observând totodată că acestea "nici nu au o legătură semnificativă cu textul de lege criticat".

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, precizând că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 , prin raportare la dispozițiile constituționale indicate de autorul acesteia și cu privire la unele critici similare. Amintește, în acest sens, cele statuate de Curtea Constituțională prin

deciziile nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , nr. 1.343 din 22 octombrie 2009, nr. 1.384 din 20 octombrie 2011, nr. 385 din 26 aprilie 2012, nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 651 din 19 iunie 2012.

Arată, de asemenea, că prin ordonanța criticată a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România pentru toate vehiculele înmatriculate și pentru toți utilizatorii români și străini, structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată și numărul de axe, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri. De aceea, consideră că nu sunt nesocotite nici prevederile art. 20 din Constituție. Tot astfel, în opinia sa, nu se încalcă nici dispozițiile constituționale ale art. 135 din Constituție referitoare la economia României, iar prevederile art. 23 din Legea fundamentală cu privire la libertatea individuală nu au incidență în cauză.

Avocatul Poporului precizează că, prin

Legea nr. 144/2012 , au fost modificate substanțial prevederile art. 8 și art. 9 din ordonanța criticată și au fost abrogate textele referitoare la aplicarea tarifului de despăgubire, mențiunea din procesul-verbal de constatare a contravenției a contravalorii despăgubirii și reținerea certificatului de înmatriculare. Cât privește celelalte dispoziții din

Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , apreciază că nu încalcă prevederile din Constituție invocate de autorul excepției în motivarea acesteia, amintind și jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 424/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, modificate și completate prin

Ordonanța Guvernului nr. 8/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010, și, ulterior, prin

Legea nr. 144/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 24 iulie 2012.

Curtea observă că, deși autorul excepției critică întreaga ordonanță, "atât în privința textului legii, cât mai ales în privința interpretării și punerii în aplicare a prevederilor legale ale acestuia de către CNADNR și subsidiară CESTRIN", în realitate, formulează critici explicite doar cu privire la art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (2) și (3) din aceasta, care au următoarea redactare:

- Art. 1 alin. (1) lit. b): "(1) În înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: (...)

b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini";

- Art. 7: "Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului";

- Art. 8 alin. (1): "(1) Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă";

- Art. 9 alin. (2) și (3): "(2) Începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (2), procesul-verbal de constatare a contravenției se poate încheia și în lipsa contravenientului, după identificarea acestuia pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor sau a conducătorului auto, în cazul utilizatorilor străini. Procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1)".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, ordonanța criticată contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 16 - "Egalitatea în drepturi", art. 20 - "Tratatele internaționale privind drepturile omului", art. 23 - "Libertatea individuală", art. 25 - "Libera circulație", art. 44 - "Dreptul de proprietate privată", art. 45 - "Libertatea economică", art. 53 - "Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți" și art. 135 - "Economia".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege ce formează obiectul prezentei excepții, din perspectiva unor critici similare și prin raportare la aceleași texte de lege invocate și în cauza de față.

Astfel, referitor la

art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , prin

Decizia nr. 623 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 23 iulie 2012, Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica potrivit căreia sancțiunea pentru nerespectarea obligației de a deține rovinietă pentru circulația pe rețeaua de drumuri naționale din România, aplicată persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, care au în proprietate sau pot folosi în baza unui drept legal vehiculele, iar nu conducătorului auto, ar conduce la crearea unei discriminări între cele două categorii. Curtea a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.

Cu privire la prevederile

art. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , Curtea a observat, prin

Decizia nr. 1.376 din 16 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 27 ianuarie 2009, că instituirea în mod distinct a responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români și cei străini nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, acest principiu constituțional nu are semnificația uniformității, astfel încât dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, situațiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. Situația evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcție de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.

Referitor la

art. 8 alin. (1) din ordonanța criticată, prin Decizia nr. 836 din 16 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 8 ianuarie 2007, Curtea a reținut că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, așa încât, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, conținutul și limitele acestuia sunt stabilite de lege, iar alin. (7) al aceluiași articol obligă proprietarul la "respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului", îi revin. Așa fiind, nu se poate susține că prin instituirea unei sancțiuni contravenționale în sarcina persoanelor fizice ori juridice se aduce atingere dreptului de proprietate, chiar dacă în mod automat executarea contravenției înseamnă diminuarea patrimoniului. De asemenea, Curtea a constatat, prin aceeași decizie, că dispozițiile legale criticate nu conțin niciun fel de prevederi de natură a afecta în vreun fel libertatea comerțului, consacrată de art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție.

Prin

Decizia nr. 87 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 168 din 14 martie 2012, Curtea a statuat că instituirea responsabilității achitării tarifului de utilizare și deținere a rovinietei valabile pentru utilizatori nu încalcă principiul liberei circulații. Dreptul la liberă circulație, astfel cum este reglementat de Constituția României, prin receptarea sa din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice, nu include și dreptul de a conduce autovehicule, prevederile constituționale nefăcând referire și la mijloacele de transport prin care se realizează libera circulație. De altfel, "libera circulație", prevăzută de textul constituțional, se desfășoară potrivit unor reguli stabilite prin lege, reguli care au ca finalitate ocrotirea unor valori economice și sociale, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și a unei normale desfășurări a relațiilor interstatale.

Totodată, prin

Decizia nr. 860 din 18 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 833 din 11 decembrie 2012, Curtea a reținut, cu referire la dispozițiile

art. 9 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 , că acestea se aplică tuturor cetățenilor surprinși de mijloacele tehnice omologate amintite circulând fără rovinietă valabilă, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, remarcând, în același timp, că nu se poate contesta utilitatea mijloacelor tehnice moderne, prin comparație cu celelalte modalități de constatare a contravențiilor, astfel cum acestea sunt prevăzute în cuprinsul

art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 .

Întrucât în cauza de față nu au fost evidențiate elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

Totodată, Curtea nu poate reține nici criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 45 care garantează libertatea economică, întrucât instituirea unor tarife de utilizare și de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România nu constituie o piedică în calea exercitării oricărui tip de activitate economică, cu respectarea exigențelor legale corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate. Tot astfel, textele de lege criticate nu sunt de natură să contravină art. 135 din Legea fundamentală care statuează că economia României este economie de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență și care, în acest context, instituie obligațiile care revin statului român.

În fine, Curtea constată că, de vreme ce nu a reținut încălcarea vreunuia dintre drepturile fundamentale prevăzute de art. 21-52 din Constituție, nu se pune problema analizării condițiilor cuprinse în art. 53 din Legea fundamentală referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

De asemenea, Curtea observă că, în motivarea excepției ce formează obiectul dosarului de față, autorul acesteia reliefează și diverse aspecte de fapt, care ar putea prezenta relevanță din perspectiva instanței învestite cu soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, sub aspectul stabilirii existenței faptei care reprezintă contravenția stabilită prin ordonanța criticată, precum și a persoanei care a săvârșit-o.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Comercială "Autosig" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 2.430/229/2012 al Judecătoriei Fetești și constată că prevederile art. 1 alin. (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin. (1),

art. 9 alin. (2) și (3) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002

privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România sunt constituționale în raport de criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Fetești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 9 mai 2013.