Decizia nr. 275/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a

Legii nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Bianca Maria Hămbășan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 3D/2013 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției a depus la dosarul cauzei un înscris cu observații, prin care arată, mai întâi, că excepția de neconstituționalitate îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de

art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 , prin prisma considerentelor

Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011

și prin legătura indisolubilă a textelor criticate față de soluționarea cauzei în fond. Pe fondul excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia susținând că motivul de revizuire prevăzut de

art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

se aplică exclusiv în materia contenciosului administrativ, nu și în alte materii, inclusiv cea civilă, ceea ce contravine principiului accesului liber la justiție și principiului aplicării cu prioritate a dreptului Uniunii Europene. În consecință, aceste motive sunt diferite față de cele pentru care Curtea a constatat neconstituționalitatea acelorași texte legale, prin

Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 .

Totodată, magistratul-asistent informează că și partea Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială a transmis la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, deoarece Curtea Constituțională a constatat, prin

Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , neconstituționalitatea dispozițiilor de lege criticate; în consecință, prezenta excepție a rămas fără obiect.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 10 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 6.751/85/2011, Tribunalul Sibiu - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

și a

Legii nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Bianca Maria Hămbășan într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de revizuire a unei decizii civile prin care a fost admis recursul și modificată în tot sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii civile formulate de autoarea excepției, având ca obiect pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că dispozițiile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale, "întrucât exclud de la posibilitatea revizuirii hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în alte materii decât contenciosul administrativ (civile, penale), în ipoteza încălcării aceluiași principiu al priorității dreptului comunitar prin aceste din urmă hotărâri." Textul de lege criticat contravine principiului egalității cetățenilor în fața legii și principiul accesului liber la justiție, prevăzute de art. 16 alin. (1) și de art. 21 din Constituție, întrucât instituie o lipsă de egalitate de tratament juridic între justițiabilii beneficiari ai diferitelor hotărâri judecătorești irevocabile, fără a exista o justificare obiectivă, rațională, temeinică și rezonabilă, în dezacord cu art. 148 alin. (2) din Legea fundamentală.

Întrucât dispozițiile de lege față de care autoarea excepției a formulat principala critică de neconstituționalitate au fost abrogate prin

Legea nr. 299/2011 , aceasta susține și neconstituționalitatea actului normativ abrogator, prin raportare la prevederile art. 148 alin. (2) și ale art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție. Astfel, ignorând Decizia nr. 1.609 din 9 decembrie 2010, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea prevederilor

art. 21 alin. (2) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , autoritatea legiuitoare a abrogat în integralitate prevederile

art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 , suprimând cu totul posibilitatea revizuirii hotărârilor instanțelor de contencios administrativ, în ipoteza încălcării principiului priorității dreptului comunitar, acest aspect constituind per se violarea art. 148 alin. (2) din Constituție.

Tribunalul Sibiu - Secția I civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate, contrar prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de către părți, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, al căror conținut este următorul:

"(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.(...)"

Totodată, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și

Legea nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011.

Prin

Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, Curtea, examinând o excepție de neconstituționalitate cu același obiect, a decis următoarele:

-

Legea nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , în ansamblul său, este neconstituțională;

- prevederile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

Normele constituționale invocate în motivarea excepției sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii, ale art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 147 alin. (1) și (4) sub aspectul efectului deciziilor Curții Constituționale și ale art. 148 alin. (2) și (4) referitoare la principiul priorității prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu, față de dispozițiile contrare din legile interne, respectiv la obligația Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și a autorității judecătorești de garantare a aducerii la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Prin

Decizia nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea

Legii nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . În conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, efectele juridice ale acestui act normativ au încetat la 45 de zile de la publicarea

deciziei menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013 .

Curtea observă că în această împrejurare devin incidente dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Având în vedere acest temei legal, precum și împrejurarea că prezenta excepție a fost invocată anterior publicării

Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012

în Monitorul Oficial al României, rezultă că excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 299/2011

urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , Curtea constată că prin aceeași

Decizie nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 , instanța de contencios constituțional a constatat neconstituționalitatea acestora în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

Totodată, Curtea constată că autoarea excepției de față formulează critici de neconstituționalitate dintr-o perspectivă diferită decât cea analizată de Curte prin decizia amintită. Astfel, aceasta susține încălcarea principiului egalității de drepturi a cetățenilor sub aspectul accesului liber la justiție, fiind contrar acestor principii fundamentale ca legiuitorul să prevadă doar pentru materia contenciosului administrativ motivul de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de recurs, cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, excluzând posibilitatea revizuirii și a celorlalte hotărâri judecătorești, pronunțate cu încălcarea aceluiași principiu, însă în materii de drept diferite (civil, penal etc.). Cu alte cuvinte, autoarea excepției dorește extinderea acestor prevederi, cuprinse în

Legea nr. 554/2004

- lege specială -, și la celelalte ramuri de drept, prin includerea lor, de pildă, în Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală.

Curtea constată, prin urmare, că dispozițiile

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004

sunt supuse unor critici de neconstituționalitate diferite, ce nu au fost avute în vedere de instanța de contencios constituțional cu prilejul pronunțării

Deciziei nr. 1.039 din 5 decembrie 2012 . Această decizie constată neconstituționalitatea textului într-o anumită interpretare, rezultând, per a contrario, că într-o altă interpretare textul legal beneficiază în continuare de prezumția de constituționalitate. Prin urmare, în speță nu sunt incidente prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea, în același sens,

Decizia nr. 609 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 12 august 2011, sau

Decizia nr. 1.470 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 18 decembrie 2009).

Așa fiind, Curtea urmează să analizeze criticile formulate în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 .

Din conținutul acestor critici, Curtea constată că autoarea excepției nu relevă un viciu de neconstituționalitate propriu textului legal atacat, ci consideră a fi neconstituțională limitarea incidenței motivului de revizuire reglementat de

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004

numai la domeniul contenciosului administrativ, dorind ca acesta să fie aplicabil și altor materii de drept (civil, penal). Astfel de susțineri nu reprezintă, însă, veritabile critici de neconstituționalitate, ci sugestii sau recomandări de legiferare în sensul urmărit de autoarea excepției. Or, Curtea Constituțională nu poate să analizeze astfel de susțineri, având în vedere prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, care consacră Parlamentului rolul de unică autoritate legiuitoare a țării. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Pe de altă parte, este de reținut că

art. 4 din Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, intitulat "Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene", prevede următoarele: "În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților." Cu toate acestea, art. 509, intitulat "Obiectul și motivele revizuirii", din aceeași lege, nu prevede un motiv similar celui reglementat de

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , referitor la revizuirea hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele de recurs cu încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene.

În final, Curtea subliniază că, deși în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate, urmează să pronunțe o soluție de respingere, instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului în fond are obligația, în virtutea prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, să respecte deciziile Curții Constituționale în procesul de aplicare și interpretare a legislației incidente în cauza pendinte, atât sub aspectul dispozitivului, cât și al considerentelor pe care acestea se sprijină. De aceea, de principiu, potrivit jurisprudenței sale - de exemplu,

Decizia nr. 223 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012,

Decizia nr. 319 din 29 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, sau

Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituționalității reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din anul 1865 sau art. 509 pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

Legii nr. 299/2011

pentru abrogarea alin. (2) al

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Bianca Maria Hămbășan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

2. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Bianca Maria Hămbășan în Dosarul nr. 6.751/85/2011 al Tribunalului Sibiu - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.