Decizia nr. 239/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Gabriela Rotariu în Dosarul nr. 1.028/39/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 71D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 22/2013 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.028/39/2011, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamanta intimată Gabriela Rotariu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și prevederilor art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, privind protecția proprietății private, jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative și dreptului comunitar.

În acest sens, arată, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât creează o discriminare între personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și alte categorii profesionale, cum ar fi militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, având aceleași interdicții și incompatibilități ca magistrații și consilierii Curții de Conturi.

Mai arată că, întrucât la data adoptării

Legii nr. 119/2010

nu au fost abrogate prevederile corespunzătoare ale

Legii nr. 567/2004

și ale

Hotărârii Guvernului nr. 290/2005 , acest fapt contravine dispozițiilor

Legii nr. 24/2000 .

Astfel, consideră că Guvernul a acordat retroactiv grupe speciale de muncă militarilor și polițiștilor pentru a atenua scăderea cuantumului pensiilor pentru aceste categorii de persoane, în timp ce pentru alte categorii pensiile au fost diminuate în mod substanțial, fiind reduse în cuantum de 60-70%, afectând însăși substanța dreptului la pensie.

Susține că, prin prisma

Deciziei Curții Constituționale nr. 297 din 27 martie 2012 , discriminarea este extinsă, întrucât consilierii Curții de Conturi, fiind asimilați magistraților, urmează să revină la pensiile speciale. Prin similitudine cu considerentele acestei decizii, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor se află în aceeași situație, având aceleași interdicții și incompatibilități ca magistrații și consilierii Curții de Conturi.

Totodată, susține că pensia de serviciu a personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea a fost stabilită în considerarea atribuțiilor de serviciu, a incompatibilităților și interdicțiilor aferente acestei categorii de personal din domeniul justiției. Aceasta constituie un bun actual, un drept de proprietate în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât "reducerea substanțială a pensiei aflată în plată echivalează cu o expropriere, fiind încălcat dreptul la coerență legislativă, statutul legal și predictibilitatea legii, dar și speranța legitimă".

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi. În privința

Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2012 , apreciază că argumentarea acesteia nu se aplică la situația autorului excepției în calitate de personal auxiliar de specialitate al cărui statut nu poate fi similar cu cel al magistraților, chiar dacă și această categorie profesională este supusă anumitor interdicții și incompatibilități.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă: [...] f) art. 68, art. 68^1 alin. (2) și

art. 68^2-68^4 din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile și art. 16 privind egalitatea în drepturi, precum și prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, referitor la protecția proprietății.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 100 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 29 martie 2013, și prin

Decizia nr. 22 din 24 ianuarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 6 martie 2013, s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor de lege criticate din perspectiva acelorași critici, reținând următoarele:

Unele dintre criticile invocate se referă la dispozițiile

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, iar nu la dispozițiile

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010 . Astfel, așa cum arată înșiși autorii excepției, recalcularea pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate din justiție s-a dispus prin art. 1 lit. c), art. 3 și

art. 4 din Legea nr. 119/2010 , fiind reglementată în detaliu prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 29 iulie 2010. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011, s-a dispus revizuirea pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 , care făcuseră obiectul recalculării. Asupra constituționalității acestor prevederi de lege Curtea s-a pronunțat prin mai multe decizii, așa cum sunt

Decizia nr. 1.269 din 27 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 25 noiembrie 2011, ori

Decizia nr. 215 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012.

Prin urmare, nu prevederile

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

sunt cele care au dispus recalcularea pensiilor de serviciu potrivit principiului contributivității, astfel că nu poate fi reținută critica privind încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile și la dreptul de proprietate raportată la aceste prevederi de lege. În plus, întrucât Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât în limine litis, nu-și poate extinde, în prezenta cauză, analiza și asupra dispozițiilor

Legii nr. 119/2010

ori ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 .

Totodată, criticile referitoare la existența unui tratament juridic mai favorabil aplicabil anumitor categorii de persoane sub aspectul recalculării pensiilor de serviciu, așa cum sunt cadrele militare și polițiștii, au în vedere conținutul dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , ale

Hotărârii Guvernului nr. 737/2010 , ale

Hotărârii Guvernului nr. 735/2010

pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, hotărâre publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 527 din 28 iulie 2010, respectiv ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

și ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2011. Prin urmare, pentru aceleași rațiuni arătate mai sus, și aceste critici de neconstituționalitate au fost respinse.

În ceea ce privește critica referitoare la conformitatea prevederilor

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

cu dispozițiile

art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010 - dispoziții potrivit cărora este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative, iar, în cazul existenței unor paralelisme, acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice -, Curtea a apreciat că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, eficacitatea normelor secundare emise în aplicarea legilor se află într-o strânsă legătură cu perioada de activitate a legii, neputându-se concepe supraviețuirea normei subordonate după abrogarea ori încetarea aplicabilității celei superioare. Pentru a evita însă orice confuzie cu privire la legislația în vigoare aplicabilă unei anumite materii, legiuitorul a prevăzut în

art. 64 alin. (4) din Legea nr. 24/2000

că, "Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis prima actul". Chiar dacă abrogarea actelor normative secundare nu are loc în același timp cu abrogarea celor superioare, în aplicarea cărora au fost emise, nu se poate considera că ele continuă să își producă efectele, menținând o reglementare paralelă, diferită de cea instituită prin noile prevederi în vigoare, superioare în ierarhia actelor normative.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor, critică în contextul căreia s-a invocat

Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea reține că, în considerentele acestei decizii, a avut în vedere următoarele aspecte:

a) după adoptarea

Deciziei nr. 873 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, din punct de vedere constituțional s-a deschis posibilitatea de a aprecia dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al magistraților și cel al altor categorii socioprofesionale, fapt ce le-ar îndritui pe acestea din urmă sau pe unele dintre acestea la încasarea unei pensii de serviciu similar magistraților;

b) autorul excepției a fost o persoană care a exercitat funcția de consilier de conturi în cadrul Curții de Conturi și, în consecință, Curtea a analizat dacă există o similitudine între statutul constituțional și legal al consilierilor de conturi și cel al magistraților; în cazul constatării existenței unei asemenea similitudini, consilierii de conturi urmează a beneficia de un tratament juridic similar cu magistrații în privința acordării beneficiului pensiei de serviciu;

c) Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât și judecătorii sunt independenți în exercitarea funcției, respectiv a mandatului lor, și inamovibili pe durata exercitării acestora, a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care justifică acordarea unei pensii de serviciu consilierilor de conturi similar judecătorilor.

Or, situația din prezenta cauză nu este similară, și cu atât mai puțin identică, cu cea din decizia invocată de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate în susținerea acesteia, Curtea neputând reține considerentele respective în cauza de față. Astfel, statutul consilierilor de conturi este diferit de cel al personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, aspect ce decurge în mod expres din prevederile constituționale ale art. 140 alin. (1).

Chiar dacă personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor este supus anumitor interdicții și incompatibilități, aceștia nu beneficiază de statutul magistraților în calitate de categorie generică, fapt ce rezultă din dispozițiile

Legii nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.

Totodată, Curtea - prin

Decizia nr. 920 din 1 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 16 ianuarie 2013, a reținut că, prin Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată cu privire la Cererea nr. 45.312/11 introdusă de Ana Maria Frimu împotriva României și alte patru cereri, paragraful 44, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că măsurile adoptate de statul român prin prevederile

Legii nr. 119/2010 , cu toate că au presupus diminuări substanțiale ale cuantumurilor pensiilor de serviciu, corespund nevoii de a încadra aceste pensii într-un sistem general, care să atenueze discrepanțele existente între diferitele regimuri de pensionare și să asigure un echilibru bugetar adecvat, nefiind nerezonabile sau disproporționate, ca atare nu s-a reținut încălcarea normelor convenționale ca urmare a transformării pensiilor speciale în pensii contributive în sistemul public, ca urmare a adoptării

Legii nr. 119/2010 .

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Rotariu în Dosarul nr. 1.028/39/2011 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 196 lit. f) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 21 mai 2013.