Decizia nr. 215/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Elena Dornean în Dosarul nr. 11.299/86/2011 al Tribunalului Suceava - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.317D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 și nr. 1.411D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan și Elena Onioi, de Maria Crăiuț și de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 și nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate invocate în dosarele nr. 1.317D/2011, nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 și nr. 1.411D/2011, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.318D/2011, nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 și nr. 1.411D/2011 la Dosarul nr. 1.317D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 2 noiembrie 2011, 3 noiembrie 2011 și 18 noiembrie 2011, pronunțate în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 și nr. 11.340/86/2011, Tribunalul Suceava - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan și Elena Onioi, de Maria Crăiuț și de Sevastian Ioneac în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii de recalculare a pensiilor de serviciu, în temeiul actului normativ criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că actul normativ criticat, prevăzând revizuirea tuturor pensiilor speciale care au făcut obiectul recalculării conform prevederilor

Legii nr. 119/2010 , a avut drept consecință stabilirea unui cuantum al pensiei diferit de cel din momentul pensionării, cuantum ce, în speță, a fost confirmat prin hotărâre judecătorească, anterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență criticate.

Prin emiterea acestui act normativ sunt încălcate principiul constituțional al separației puterilor în stat, precum și principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic și social, deoarece legiuitorul delegat a intervenit în procesul de realizare a justiției, dat fiind faptul că deciziile de recalculare a pensiilor, emise în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , nu pot fi executate din cauza intervenției actului normativ criticat care dispune revizuirea tuturor pensiilor de serviciu.

În acest mod este încălcat și principiul egalității de arme, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârile din 23 octombrie 1996, 18 februarie 1997 și 27 aprilie 2004, pronunțate în cauzele Ankerl împotriva Elveției, Niderost-Huber împotriva Elveției și, respectiv, Gorraiz Lizarraga și alții împotriva Spaniei), în sensul că însuși Guvernul reglementează situația juridică ce a dat naștere litigiului între stat și pensionar, realizându-se astfel o încălcare a justului echilibru ce trebuie să existe între părțile din proces.

Se mai arată că executarea unei hotărâri judecătorești face parte din procesul civil, iar

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

a lipsit de efecte executarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ceea ce echivalează cu încălcarea principiului constituțional al liberului acces la justiție. În același mod este încălcat și dreptul de acces la o instanță, în sensul jurisprudenței Curții de la Strasbourg (hotărârile din 9 decembrie 1994 și 15 iunie 2006, pronunțate în cauzele Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei și, respectiv, Abăluță împotriva României).

Se susține că diminuarea cuantumului pensiilor personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești, astfel cum au fost stabilite inițial în baza legislației speciale, le afectează autorilor excepției un drept de proprietate și le impune o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale omului. Mai mult, pensia, ca drept în sine și ca element al proprietății private, reprezintă o creanță asupra statului pe care acesta este obligat să o plătească și să o ocrotească. Invocă hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 și din 18 februarie 2009, pronunțate în cauzele Beian împotriva României și Andrejeva împotriva Letoniei.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

contravine și dispozițiilor art. 53 din Constituție, deoarece recalcularea pensiilor speciale este o măsură cu caracter definitiv, și nu temporar, iar în sensul jurisprudenței Curții Constituționale, de esența constituționalității măsurii de restrângere a exercițiului unui drept sau al unei libertăți este caracterul excepțional și temporar al acesteia. Mai mult, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea din 16 decembrie 1974, pronunțată în Cauza Muller împotriva Austriei, o reducere substanțială a cuantumului pensiei ar putea fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate.

În opinia autorilor excepției, situația extraordinară ce a justificat emiterea ordonanței de urgență criticate nu se poate fundamenta pe "exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării

Legii nr. 119/2010 ", așa cum susține Guvernul, dat fiind faptul că reglementarea adoptată este contrară jurisprudenței la care se face referire. Mai mult, se susține că procedura de revizuire a pensiilor speciale este identică cu cea cuprinsă în

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010

privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 , astfel încât scopul actului normativ criticat nu poate fi altul decât reinstituirea unor reglementări legale a căror aplicabilitate a fost anulată prin hotărâri judecătorești.

De asemenea, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatarilor, care au obținut hotărâri judecătorești prin care au fost anulate măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu, ceea ce contravine dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Legea fundamentală, potrivit căruia ordonanțele de urgență nu pot afecta drepturi prevăzute de Constituție.

Tribunalul Suceava - Secția civilă, exprimându-și opinia în dosarele nr. 1.317D/2011 și nr. 1.318D/2011, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În dosarele nr. 1.319D/2011, nr. 1.333D/2011 și nr. 1.411D/2011 consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Astfel, în aceste din urmă dosare se arată că, în sensul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile care decurg din contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială sunt drepturi patrimoniale, ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât diminuarea pensiilor de serviciu, ca urmare a recalculării dispuse de ordonanța de urgență criticată, impune persoanelor cărora le este aplicată o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei. De asemenea, această măsură contravine exigențelor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, cuprinse în art. 53, deoarece reducerea substanțială a cuantumului pensiilor de serviciu afectează substanța dreptului de proprietate. În acest mod sunt încălcate și dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Legea fundamentală, deoarece necesitatea stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie pe care persoanele vizate de actul normativ criticat sunt îndreptățite să le primească, cu respectarea principiului contributivității și al egalității, nu constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

Guvernul, în punctele de vedere exprimate în dosarele nr. 1.333D/2011 și nr. 1.411D/2011, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, în privința invocării motivelor de neconstituționalitate extrinsecă, arată că, pe de o parte, lipsa identificării elementelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor, în cadrul procesului de recalculare a pensiilor speciale, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor

Legii nr. 119/2010 , necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, precum și scopul de a nu sancționa persoanele care, fără a fi în culpă, nu au reușit în intervalul inițial pus la dispoziție de

Legea nr. 119/2010

să identifice documentele doveditoare ale veniturilor realizate din muncă, s-au constituit în elementele unei situații extraordinare, a cărei reglementare rapidă impunea emiterea unei ordonanțe de urgență. Actul normativ criticat nu afectează niciun drept constituțional, ci, dimpotrivă, măsurile dispuse sunt de natură să ocrotească drepturile fundamentale ale destinatarilor. În ceea ce privește motivele de neconstituționalitate intrinsecă, se arată că nu poate fi reținută o încălcare a principiului separației puterilor în stat, dat fiind faptul că Guvernul, reglementând măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, a realizat în fapt o aplicare a principiului constituțional enunțat, în sensul menținerii unui echilibru și a unei colaborări a puterilor statului. Mai mult, actul normativ criticat nu reglementează imposibilitatea punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, așa cum în mod nejustificat susține autorul excepției. Pentru aceleași motive nu este întemeiată nici susținerea privind încălcarea liberului acces la justiție. Nu poate fi reținută nici încălcarea principiului egalității de arme, astfel cum a fost relevat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că intervenția legislativă a Guvernului a vizat reglementarea acelorași reguli obiective pentru toți destinatarii

Legii nr. 119/2010 , în vederea stabilirii unui cuantum just al pensiei cuvenite. Se apreciază că nu este încălcat dreptul de proprietate, pentru argumentele relevate în jurisprudența Curții Constituționale asupra

Legii nr. 119/2010 . Consideră că dispozițiile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, nefiind vorba de o lege în sensul său restrâns, de act juridic al Parlamentului.

Avocatul Poporului apreciază că actul normativ criticat este constituțional. În acest sens, arată că măsura recalculării pensiilor, inclusiv a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, a fost adoptată de către legiuitor ca urmare firească a necesității reformării sistemului de pensii în scopul eliminării inechităților existente în sistem și nu are semnificația încălcării principiului separației și echilibrului puterilor în stat. Actul normativ criticat este în acord cu dispozițiile constituționale cuprinse în art. 115, având în vedere că scopul actului normativ criticat este acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate sunt îndreptățite să le primească. Invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la

Legea nr. 119/2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.

În opinia autorilor excepției, actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit căruia România este stat de drept, democratic și social și alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate și a creanțelor asupra statului, art. 53 - Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 115 alin. (4) privind adoptarea ordonanțelor de urgență în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată și alin. (6) referitor la interdicția afectării, printr-o ordonanță de urgență, a regimului instituțiilor fundamentale ale statului, a drepturilor, libertăților și îndatoririlor prevăzute de Constituție sau a drepturilor electorale.

Sunt invocate și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la aceeași Convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

I. În ceea ce privește motivele de neconstituționalitate extrinsecă, autorii excepției susțin că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4) și (6), deoarece, pe de o parte, situația extraordinară ce a stat la baza emiterii ordonanței de urgență criticate nu poate fi justificată de "exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării

Legii nr. 119/2010 ", iar, pe de altă parte, adoptarea actului criticat a afectat drepturile la pensie ale contestatarilor care au obținut hotărâri judecătorești prin care au fost anulate măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu.

Referitor la exigențele constituționale cuprinse în art. 115 alin. (4), privind existența unei situații extraordinare, care să justifice urgența adoptării unei ordonanțe de urgență și a cărei reglementare nu poate fi amânată, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 255 din 11 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005, a statuat că situațiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obișnuit sau comun, aspect întărit și prin adăugarea, cu prilejul revizuirii Constituției, în anul 2003, a sintagmei "a căror reglementare nu poate fi amânată".

De asemenea, prin

Decizia nr. 1.008 din 7 iulie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 23 iulie 2009, Curtea a mai statuat că, pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituție, este necesară existența unei stări de fapt obiective, cuantificabile, independente de voința Guvernului, care pune în pericol un interes public.

Raportând aceste criterii de analiză la cauza prezentă, Curtea constată că, în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011 , existența unei situații extraordinare este motivată de Guvern prin 3 elemente interdependente, consecințe ale intrării în vigoare a dispozițiilor

Legii nr. 119/2010 , și anume: lipsa identificării documentelor necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare, impactul negativ al acestei situații asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, precum și necesitatea stabilirii unei etapizări a procesului de revizuire a cuantumului pensiilor, cu respectarea principiului contributivității și egalității, în scopul stabilirii în mod just și echitabil a drepturilor de pensie, astfel încât persoanele îndreptățite să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.

Prin urmare, având în vedere împrejurarea că, prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu, instituită prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 , emisă în aplicarea

Legii nr. 119/2010 , în practică, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situația veniturilor realizate pe parcursul vieții profesionale a destinatarilor măsurilor de recalculare, precum și faptul că era necesară remedierea acestei situații într-un termen cât mai scurt, pentru a se asigura valorificarea, în mod just și în conformitate cu principiul contributivității, a drepturilor de pensie ale unor largi categorii socio-profesionale, Curtea constată că această împrejurare avea natura unei situații extraordinare.

Însă, pentru a fi pe deplin respectate exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție, Guvernul trebuia să demonstreze și faptul că măsurile în cauză nu sufereau amânare, practic, că nu exista vreun alt instrument legislativ ce ar fi putut fi folosit în vederea evitării rapide a consecințelor negative arătate. În speță, având în vedere iminența încălcării dreptului la pensie în lipsa unor măsuri adecvate, Curtea constată că adoptarea măsurilor în cauză printr-o ordonanță de urgență a fost modalitatea cea mai rapidă și eficientă pentru a pune la adăpost drepturile constituționale ocrotite prin art. 47 din Constituție și pentru a evita încălcarea lor. (În același sens este și

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 504 din 15 iulie 2011.)

II. În privința criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea reține că autorii excepției consideră că este încălcat principiul constituțional al separației puterilor în stat, precum și principiul potrivit căruia România este stat de drept, democratic și social, deoarece măsura revizuirii pensiilor, în temeiul actului normativ criticat, reprezintă o intervenție a legiuitorului delegat în procesul de realizare a justiției, dat fiind faptul că hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a dispus revenirea la cuantumul pensiilor avut înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010 , nu pot fi executate. Astfel, în opinia autorilor excepției, prin lipsirea de efecte a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, este încălcat și principiul constituțional al liberului acces la justiție, precum și cel al dreptului de acces la o instanță, în sensul jurisprudenței Curții de la Strasbourg.

Curtea constată însă că scopul ordonanței de urgență criticate a fost, așa cum reiese din coroborarea motivelor expuse de Guvern în preambulul acestui act normativ, reglementarea unor proceduri tehnice de natură a realiza cu celeritate conversia tuturor pensiilor de serviciu în pensii bazate pe principiul contributivității, dând posibilitatea persoanelor care nu au identificat toate documentele necesare dovedirii veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale, sub imperiul procedurii reglementate prin

Legea nr. 119/2010 , să depună aceste documente la casele teritoriale de pensii, în vederea revizuirii. Prin urmare, actul normativ criticat nu conține prevederi legale al căror conținut normativ explicit sau implicit să determine suspendarea cursului judecății sau executarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în privința anumitor cauze determinate, așa cum susțin autorii excepției.

De altfel, Curtea constată că astfel de hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și determină obligarea autorităților publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de către instanțele de judecată, însă această obligație subzistă atâta timp cât este în vigoare și temeiul legal în baza căruia au fost pronunțate hotărârile judecătorești definitive și irevocabile. În acest sens Curtea s-a mai pronunțat, prin

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuând că autoritatea de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească este una absolută pe toată durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronunțării hotărârii.

În speță, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

are în vedere o nouă procedură de recalculare a pensiilor, distinctă și ulterioară celei realizate prin

Legea nr. 119/2010 , act normativ care se circumscrie cadrului procesual aflat în dezbatere în litigii determinate, fără a afecta cuantumul pensiilor cuvenit în urma recalculării în baza metodologiei reglementate prin

Hotărârea Guvernului nr. 737/2010 . În acest sens sunt dispozițiile art. 3 din ordonanța de urgență criticată, potrivit cărora: "Plata drepturilor restante, constând în diferența dintre cuantumul cuvenit al pensiei rezultat în urma recalculării și cel obținut în urma revizuirii, pentru perioada de la data de 1 septembrie 2010 și până la data revizuirii potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se va realiza în termenele prevăzute la art. 1 alin. (1), (4) și (5), după caz."

Dacă

Legea nr. 119/2010

constituie reglementarea de drept substanțial prin care pensiile de serviciu au fost transformate în pensii contributive,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2011

reprezintă prevederea legală de natură procedurală prin care statul reglementează procedura recalculării pensiilor și modul de calcul al drepturilor de pensie, ținând cont de specificul situațiilor categoriilor socio-profesionale în cauză.

În consecință, având în vedere cele de mai sus, precum și faptul că reglementarea criticată constituie o aplicare particulară a prevederilor legale ce vizează pensia de drept, precum

Legea nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, sau

Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea nu poate reține susținerea conform căreia materia reflectată în actul normativ criticat ar ține de domeniul legislației secundare. De altfel, și aceste legi conțin prevederi tehnice care pun în aplicare principiile care stau la baza modului de calcul al pensiilor.

Pentru aceleași considerente, Curtea nu poate reține nici susținerea privind încălcarea principiul egalității de arme, element component al noțiunii de proces echitabil, astfel cum este definit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dat fiind faptul că emiterea ordonanței de urgență criticate nu constituie o ingerință a Guvernului în administrarea justiției, în scopul influențării soluțiilor pronunțate în cazul unor litigii.

În ceea ce privește susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum și a prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin raportare la art. 11 din Constituție, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și convenționale, cu prilejul controlului a priori asupra Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.

Astfel, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, că acestea sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. S-a arătat, de asemenea, că acordarea acestui supliment a urmărit instituirea unui regim special, compensatoriu pentru anumite categorii socio-profesionale supuse unui statut special. Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Prin urmare, partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de "bun", ea reprezintă, totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.

În ceea ce privește invocarea încălcării art. 53 din Legea fundamentală, prin aceeași decizie, Curtea a statuat că invocarea acestor dispoziții constituționale este lipsită de relevanță, întrucât dreptul la pensie este reglementat în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.

De asemenea, în prezenta cauză, Curtea constată că este neîntemeiată și susținerea autorului excepției referitoare la faptul că dreptul la pensie are natura unei creanțe asupra statului, garantată de dispozițiile art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală.

Dimpotrivă, contrar acestor susțineri, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, ale cărei considerente de principiu sunt valabile și în prezenta cauză, sumele plătite cu titlu de contribuție la asigurările sociale nu reprezintă un depozit la termen și, prin urmare, nu pot da naștere vreunui drept de creanță asupra statului sau a fondurilor de asigurări sociale.

Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele relevate în jurisprudența Curții și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței acesteia, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

De altfel, un argument suplimentar în sensul convenționalității măsurii de diminuare a pensiilor de serviciu îl constituie și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 7 februarie 2012, pronunțată în cauzele conexate nr. 45.312/11, nr. 45.581/11, nr. 45.583/11, nr. 45.587/11 și nr. 45.588/11 - Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timâr, Edita Tanko, Marta Molnar și Lucia Ghețu împotriva României, prin care s-a constatat că măsura de transformare a pensiilor de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești în pensii contributive, în temeiul

Legii nr. 119/2010 , este conformă prevederilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborat cu art. 14 din aceeași Convenție, chiar dacă acest lucru a însemnat o scădere cu 70% a cuantumului pensiilor. Prin decizia menționată, Curtea de la Strasbourg a preluat astfel raționamentul Curții Constituționale, statuând că măsura de reducere a pensiilor de serviciu este prevăzută de lege (paragrafele 18 și 42) și constituie o modalitate de a echilibra bugetul și de a corecta diferențele existente între sistemele de pensie, iar aceste motive nu pot fi considerate nerezonabile sau disproporționate (paragraful 44).

Totodată, având în vedere că decizia Curții Constituționale este general obligatorie, Curtea constată că aceasta urmează a se aplică în consecință atât cu privire la constituționalitatea, cât și cu privire la convenționalitatea dispozițiilor legale supuse controlului său.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii:

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2011

pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la

art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție invocată de Elena Dornean, de Georgeta Bondor, de Victoria Hojbotă, Maria Cîmpan și Elena Onioi, de Maria Crăiuț și de Sevastian Ioneac în dosarele nr. 11.299/86/2011, nr. 11.295/86/2011, nr. 11.294/86/2011, nr. 11.292/86/2011 și nr. 11.340/86/2011 ale Tribunalului Suceava - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2012.