Decizia nr. 183/2013

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Cătălin Marian Ghiță în Dosarul nr. 3.072/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.597D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată și menținerea jurisprudenței Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3.072/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Cătălin Marian Ghiță cu prilejul soluționării unei acțiuni în contencios administrativ având ca obiect despăgubiri.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată este neconstituțională, întrucât aduce atingere art. 44 alin. (1) din Constituție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, autorul susține că legiuitorul poate aprecia în funcție de interesul comunității măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate, dar acestea trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului.

Arată că, în interpretarea Curții de la Strasbourg, noțiunea de "bun" înglobează orice interes patrimonial. Astfel, pe linia acestui raționament, arată că un interes patrimonial intră sub protecția Convenției atunci când titularul său are un drept de despăgubiri împotriva statului, chiar dacă acest drept este "instaurat sub o formă foarte vagă", dar normele conferă "în mod indubitabil o bază legală unei obligații ce revenea statului". Mai mult, protecția Convenției se extinde și asupra valorilor patrimoniale care dau subiectului de drept cel puțin o speranță legitimă de a obține folosința efectivă a unui drept de proprietate. Face referire la hotărârile din 22 iunie 2004 și 28 septembrie 2004 pronunțate în cauzele Broniowski împotriva Poloniei și Kopecky împotriva Slovaciei.

Mai susține că, în privința bunurilor preluate de stat în perioada comunistă, art. 44 din Constituție nu garantează prin el însuși restituirea acestora. Totuși, odată adoptate, legile reparatorii - în mod evident - trebuie să fie conforme cu Constituția. Abundența actelor normative în materie, emiterea lor succesivă în timp și tardivă, din punct de vedere al importanței problemei reglementate, caracterul parțial și contradictoriu al soluțiilor legislative în materia restituirii proprietăților (în natură sau prin echivalent) a creat o problemă de sistem, ce poate fi cu greu calificată ca neconstituțională în contextul nostru constituțional și legislativ, dar excelent sesizată de Curtea de la Strasbourg ca afectând dreptul de proprietate ocrotit de art. 1 din Primul Protocol la Convenție. În acest sens, menționează Hotărârea din 1 decembrie 2005 pronunțată în Cauza Păduraru împotriva României.

Autorul arată că cele stabilite în Cauza Păduraru împotriva României sunt valabile și în ce privește domeniul de aplicare al art. 44 din Constituție la dispozițiile

art. I din Legea nr. 117/2012

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și pentru modificarea

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 221/2009

privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a constatat încălcarea

art. 1 din Primul Protocol la Convenție și prin faptul că, deși Legea nr. 247/2005 , care a modificat

Legea nr. 10/2001 , acordă persoanelor îndreptățite la restituire dreptul de a primi o despăgubire, nu s-a reușit să se acorde în mod efectiv aceste despăgubiri (Hotărârea din 16 februarie 2006 pronunțată în Cauza Porțeanu împotriva României).

Mai mult, semnalând o neconcordanță a acestei noi legislații cu Convenția, Curtea a constatat că aceasta nu ia în considerare prejudiciul suferit de către persoanele care au fost private de bunurile lor, înainte de intrarea în vigoare a legii, din cauza absenței îndelungate a oricărei despăgubiri. Această mențiune din hotărâre poate fi un serios temei pentru a constata, pe plan intern, neconcordanța aceleiași reglementări cu art. 44 din Constituție.

Autorul excepției mai susține că, inițial, sistarea emiterii titlurilor de despăgubire s-a făcut prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

până în septembrie 2012, iar ulterior, prin adoptarea

art. I din Legea nr. 117/2012 , până la 15 mai 2013, acest lucru conducând la neacordarea pe o perioadă îndelungată, în raport cu dispozițiile

Legii nr. 247/2005 , a oricărei despăgubiri, aspect ce poate fi un serios temei pentru a constata, pe plan intern, neconcordanța acestei reglementări cu art. 44 din Constituție.

În consecință, autorul susține că această insecuritate juridică reprezentată de adoptarea actelor legislative succesive de prelungire a suspendării și aplicării

Legii nr. 247/2005

sunt în contradicție cu art. 1 din Primul Protocol la Convenție și, pe cale de consecință, și cu art. 44 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispoziția legală criticată este constituțională, ordonanța de urgență fiind emisă datorită situațiilor ce impun intervenția de urgență, precum și pentru preîntâmpinarea pronunțării unor hotărâri judecătorești de obligare la plata unor despăgubiri pentru care nu mai există un mecanism legal de despăgubire. De asemenea, ordonanța de urgență criticată reprezintă o suspendare temporară în raport cu situația determinată de contextul economic actual reprezentat de constrângerile bugetare și de riscul imposibilității menținerii echilibrului bugetar. De asemenea, menționează

Decizia Curții Constituționale nr. 723 din 5 iulie 2012 .

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens face referire la

deciziile nr. 760 din 20 septembrie 2012

și nr. 802 din 27 septembrie 2012, prin care Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor legale criticate. Astfel, consideră că și în cazul de față sunt aplicabile considerentele reținute în deciziile respective.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 15 martie 2012, astfel cum a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 117/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 6 iulie 2012. În realitate, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că obiect al acesteia în reprezintă articolul unic alin. (1) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012 , text de lege care are următorul cuprins: "(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din

Legea nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat prin raportare la aceleași prevederi constituționale și europene, respectiv prin

Decizia nr. 760 din 20 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012, și

Decizia nr. 802 din 27 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 24 octombrie 2012.

Cu acele prilejuri Curtea a reținut că, în ceea ce privește dreptul de proprietate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că despăgubirea recunoscută printr-o decizie definitivă și executorie constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; neexecutarea plății într-un termen rezonabil constituie, deci, o atingere a dreptului reclamantului la respectarea bunurilor, ca și faptul că lipsa de lichidități nu poate justifica un asemenea comportament (hotărârile din 19 octombrie 2000 și 7 mai 2002, pronunțate în cauzele Ambruosi împotriva Italiei, paragraful 40, și Burdov împotriva Rusiei, paragraful 41).

Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă însă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura criticată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind deci o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic existent la data adoptării, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar.

De altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2012 .

Soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară (fiind luată până la data de 15 mai 2013) care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției.

În concluzie, măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective.

De altfel, Curtea constată că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor, de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Se are în vedere astfel adoptarea unor măsuri cu caracter general de natură a înlătura, pe viitor, disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire și care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză. De altfel, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cătălin Marian Ghiță în Dosarul nr. 3.072/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile articolului unic alin. (1) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al

Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 aprilie 2013.