Decizia nr. 211/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Vasile Cravcescu în Dosarul nr. 1.969/110/2011*) al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.574D/2012.

Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2013, în prezența reprezentantului Ministerului Public, lipsind părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată. La această dată, Curtea a constatat că la ședința de deliberare nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbaterea cauzei, potrivit

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și, în consecință, având în vedere prevederile

art. 57 din Legea nr. 47/1992

și ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale adoptat prin

Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 6/2012 , a amânat pronunțarea pentru data de 3 aprilie 2013 și, ulterior, pentru același motiv, pentru datele de 4 și respectiv 18 aprilie 2013. La această ultimă dată, Curtea, pentru aceleași motive, în temeiul

art. 58 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , a repus cauza pe rol pentru data de 29 aprilie 2013, ora 11.00.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că își menține concluziile prezentate în ședința publică din 2 aprilie 2013 în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 771 din 25 septembrie 2012

și

Decizia nr. 334 din 17 martie 2009 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1969/110/2011*), Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , excepție ridicată de Vasile Cravcescu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe civile privind drepturi de asigurări sociale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată este neconstituțională, întrucât creează un regim preferențial anumitor instituții publice, în detrimentul proprietarului de drept și evident cu încălcarea drepturilor acestuia. Prin textul de lege criticat se creează o serie de privilegii de care beneficiază unele "case naționale" în defavoarea proprietății persoanei fizice de drept privat, în speță autorul excepției, fiind obligat la plata contribuției chiar dacă beneficiază de prevederile

Legii nr. 189/2000

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și cele deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare.

Autorul consideră că trebuie să beneficieze de un regim de securitate socială, fără diminuarea cuantumului pensiei prin reținerea contribuției la plata asigurării sociale de sănătate, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 44 din Constituție. Mai susține că aplicarea legii care prevede plata unor contribuții procentuale suplimentare înfrânge flagrant principiul securității juridice. Or, pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie; reducerea substanțială a nivelului pensiei poate fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate.

Arată că venitul provenit din pensie reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reducerea pensiei, precum și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani constând în obligațiile pecuniare procentuale instituite în sarcina titularului dreptului de pensie reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea autorului excepției de bunul său. De asemenea, prin recalcularea pensiei s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate.

În continuare, arată că drepturile ce decurg din

Legea nr. 189/2000

nu îi pot fi cenzurate. Dreptul său cenzurat prin oprirea din pensie a contribuției la asigurările sociale de sănătate are conținut economic și, dacă legiuitorul român nu ar fi suspendat dreptul periodic, ar fi putut să aibă în patrimoniul său în mod efectiv și licit sumele aferente reținerii contribuției la asigurările sociale de sănătate. Neacordarea/reținerea drepturilor sale de natura venitului provenit din pensie se circumscrie și încălcării art. 6 din Convenție privind dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, sunt încălcate și prevederile art. 52 din Constituție, întrucât îi este adusă o vătămare într-un drept al său, dreptul de a primi pensia în cuantumul dobândit și care reprezintă un drept de proprietate în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenție.

Mai arată că în contextul actual dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 136 din Constituție, deoarece proprietatea privată este inalienabilă. Prin modificarea

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

i se încalcă dreptul de proprietate și i se aduce atingere existenței dreptului de a-și exploata și administra bunurile, fiind astfel încălcate și dispozițiile constituționale privitoare la restrângerea unor drepturi și libertăți.

Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă consideră că

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 , astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , sunt în acord cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate privitoare la dreptul statului de a aprecia asupra politicii financiare și a măsurilor adecvate asigurării sale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și face referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv la

deciziile nr. 750 din 26 octombrie 2006 , nr. 225 din 17 februarie 2009, nr. 334 din 17 martie 2009 și nr. 335 din 10 martie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, astfel cum a fost modificat prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 107/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, text de lege care are următorul cuprins: "Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției: [...]

c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin

Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, prin

Legea nr. 51/1993

privind acordarea unor drepturi magistraților care au fost înlăturați din justiție pentru considerente politice în perioada anilor 1945-1989, cu modificările ulterioare, prin

Ordonanța Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 189/2000 , cu modificările și completările ulterioare, prin

Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin

Legea nr. 309/2002

privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi;".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 privind proprietatea, precum și art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției de neconstituționalitate cumulează drepturile prevăzute de art. 2 alin. 1 și

art. 5 din Decretul-lege nr. 118/1990

cu veniturile realizate din pensie, și, în acest caz, potrivit textului de lege criticat, contribuția se reține din veniturile realizate din pensie, respectiv din ceea ce depășește 740 RON, fără a fi afectate drepturile ce decurg din prevederile

Decretului-lege nr. 118/1990 .

Raportându-se la o asemenea critică de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra textului de lege criticat în raport cu aceleași dispoziții din Constituție și cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 334 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, Curtea a reținut că este de principiu că scutirea de la plata contribuției la asigurările de sănătate nu este un drept constituțional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situații obiective sau subiective, este lăsată la opțiunea liberă a legiuitorului. Față de cele de mai sus, legiuitorul, prin

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 , a stabilit acordarea calității de asigurat fără plata contribuției, printre altele, și persoanelor care beneficiază de drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990 , cu condiția să nu realizeze venituri în afara celor acordate pe baza acestui act normativ. Această opțiune a legiuitorului este justificată, astfel cum a statuat Curtea prin

Decizia nr. 750 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 957 din 28 noiembrie 2006, de faptul că cei care realizează venituri din alte surse suplimentare se află într-o situație diferită față de persoanele ale căror venituri provin doar din ajutoarele bănești acordate de legile speciale și, eventual, din pensii, persoane față de care se justifică în mod obiectiv și rezonabil aplicarea unui tratament juridic diferit, și anume scutirea de la plata contribuției la asigurările sociale de sănătate.

În privința obligației plății contribuției pentru asigurări sociale de sănătate pentru veniturile obținute din pensii, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 35 din 24 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 7 martie 2012, că sistemul public de asigurări sociale de sănătate, datorită faptului că este guvernat de principiul solidarității, își poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistență medicală pentru populație, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Art. 56 din Constituție prevede obligația cetățenilor de a contribui prin impozite și prin taxe la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăși îndeplinirea obligației constituționale a statului de a asigura ocrotirea sănătății și protecția socială a cetățenilor (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 335 din 10 martie 2011 , precizată mai sus).

Curtea a mai arătat că principiul așezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuțiilor să se facă în același mod de către toți contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel ca, la venituri egale, contribuția să fie aceeași.

Toate acestea demonstrează faptul că pentru a dobândi calitatea de asigurat persoana în cauză trebuie să contribuie la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, iar această contribuție se stabilește prin aplicarea unor cote asupra veniturilor pe care persoana le realizează. Numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuții la bugetul asigurărilor de sănătate; în lipsa plății acestei contribuții, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuții reprezintă o chestiune care ține în mod exclusiv de opțiunea sa. O atare exceptare nu este o cerință de ordin constituțional.

De asemenea, Curtea constată că nu pot fi reținute nici susținerile privind încălcarea dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1), precum și a prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Relevantă, în acest sens, este și

Decizia nr. 224 din 13 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012.

În privința privilegiilor autorităților publice, Curtea nu poate reține critica, art. 16 din Constituție, în cazul autorului excepției de neconstituționalitate, fiind aplicabil în raport cu persoane care realizează venituri și nu cu autoritățile sau cu instituțiile publice cărora li se plătesc aceste contribuții.

Totodată, Curtea reține că prevederile art. 53 din Constituție nu sunt incidente în cauză, întrucât nu există nicio restrângere a exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

În fine, Curtea reține că aspectele privind eventualele neconcordanțe între dispozițiile

Legii nr. 95/2006 , cu modificările și completările ulterioare, și dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 31 august 1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 189/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 8 noiembrie 2000, cu modificările și completările ulterioare, invocate de autorul excepției de neconstituționalitate nu reprezintă chestiuni ce țin de exercitarea controlului de constituționalitate, astfel că aceste aspecte excedează competenței instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Cravcescu în Dosarul nr. 1.969/110/2011*) al Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 213 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 29 aprilie 2013.