Decizia nr. 286/2013
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, precum și ale art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Daniela-Ramona Marițiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 75D/2013.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției, avocat Dan Chiriac, cu delegație depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autoarei excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată, în esență, că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (4) referitor la interzicerea naționalizării, deoarece introducerea prin lege a unui raport de paritate leu/dolar S.U.A. pentru calculul creanțelor rezultate din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională derulate înainte de 31 decembrie 1989 a adus atingere dreptului de proprietate al societăților comerciale, succesoare în drepturi ale fostelor întreprinderi de comerț exterior, care au de recuperat creanțe de la firmele din Irak. Se mai arată că raportul juridic în baza căruia s-a născut creanța a fost guvernat de regimul constituțional aflat în vigoare înainte de anul 1989, astfel încât stabilirea unui asemenea raport de schimb între leu și dolarul S.U.A., în timp ce contractele inițiale presupuneau efectuarea unor plăți direct în această monedă internațională, este neconstituțională.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia Curții Constituționale nr. 422 din 3 mai 2012 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 8.000/2/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind anularea
Hotărârii Guvernului nr. 1.638/2008
privind aprobarea cuantumului sumelor ce urmează a fi decontate operatorilor economici ca urmare a îndeplinirii prevederilor Acordului bilateral dintre Guvernul României, acționând prin Ministerul Finanțelor Publice, și Republica Irak, acționând prin Ministerul Finanțelor, semnat la Amman la 18 august 2005.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că raportul de paritate dintre leu și dolar stabilit prin
Legea nr. 247/2005 , de 15 lei pentru un dolar S.U.A., raport utilizat pentru calculul datoriilor firmelor din Irak către furnizorii din România, a fost înlocuit, prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010
privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, cu un raport de 0,0015 lei pentru un dolar S.U.A., astfel încât, prin oricare dintre cele două texte de lege criticate, valoarea debitelor neachitate către furnizorii români se reduce semnificativ. Se mai arată că introducerea prin lege a unui raport de paritate pentru calculul creanțelor rezultate din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională derulate înainte de 31 decembrie 1989 a adus atingere dreptului de proprietate, deoarece "în mod unilateral și abuziv s-a stabilit un asemenea raport de schimb între leu și dolar, în timp ce contractele inițiale presupuneau efectuarea unor plăți direct în moneda internațională USD".
Se mai arată că acest fapt constituie o veritabilă naționalizare, prin care statul român a naționalizat 99,949% din creanța pe care o avea de plată către autorul excepției de neconstituționalitate, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București, succesoare în drepturi a Întreprinderii de Comerț Exterior "Prodexport", întreprindere de stat înainte de anul 1989.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că legiuitorul a decis constituirea Fondului "Proprietatea", la care urmau să se vireze, în măsura încasării, sumele rezultate din recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989. Prin
art. 1 din Legea nr. 29/1994
Guvernul a fost autorizat să aprobe negocierea în vederea recuperării creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, precum și modalitatea de încasare a acestora, în aplicarea căreia au fost emise Normele metodologice aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 732/1994 .
Se arată că, așa cum rezultă din aceste acte normative, referirile la creanțe vizează creanțele statului român împotriva altor state care au calitatea de debitori, ca urmare a activităților de comerț exterior și cooperare economică internațională derulate anterior anului 1989, iar în cadrul acestor raporturi juridice se aplică normele juridice de drept internațional privat, fiind raporturi cu element de extraneitate, și nu norme juridice de drept intern. Dispoziția constituțională cuprinsă în art. 44 alin. (1) se referă la faptul că orice creanță împotriva statului și a oricărei autorități publice deținută de către o persoană fizică sau juridică este garantată împotriva oricărei atingeri din partea acestora.
Se mai apreciază că sumele cuvenite agenților economici exportatori care se deduc din creanțele externe ale României, încasate ulterior anului 1989, sunt protejate de prevederile art. 44 din Constituție.
Anterior anului 1989, activitățile de comerț exterior și cooperare economică internațională erau desfășurate în numele statului de agenți economici de stat. În consecință, creanțele statului față de state terțe s-au născut la momentul la care s-au stabilit raporturi juridice dintre statul român și statele terțe, adică anterior anului 1989, astfel încât, în mod corespunzător, cheltuielile agenților economici exportatori care urmau să fie deduse din creanțele externe încasate s-au născut din raporturi juridice anterioare anului 1989. În consecință, aceste raporturi juridice născute anterior anului 1989 sunt guvernate de ordinea constituțională existentă anterior anului 1989. Noua ordine constituțională, instituită o dată cu Constituția din 1991, nu poate decât să protejeze raporturile juridice în forma existentă la acel moment.
Astfel, prevederile
art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 247/2005 , care instituiau un curs de 15 lei la un dolar, au avut în vedere deducerea cheltuielilor cuvenite agenților economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar SUA, curs valutar existent la momentul nașterii raporturilor juridice, adică la momentul la care cheltuielile au fost efectuate.
Se mai arată că, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 382 din 29 octombrie 1984, s-a stabilit la 12,50 lei cursul necomercial pentru un dolar S.U.A., la data de 1 noiembrie 1984. Cursul oficial din anul 1989 era de 15 lei pentru un dolar, însă era un curs comercial, influențat de ordinele autorității, care nu conta pentru populație, iar prin
art. 1 din Decretul-lege nr. 44/1990
al Consiliului Frontului Salvării Naționale s-a stabilit cursul leu/dolar, la data de 1 februarie 1990, de 21,00 lei pentru un dolar S.U.A..
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.
Analizând motivarea autorului excepției, Curtea observă că obiectul criticii de neconstituționalitate îl reprezintă atât prevederile
art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 , precum și ale
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010
privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 20 octombrie 2010.
În lipsa unei dispoziții exprese din dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale din data de 16 noiembrie 2012, cu privire la dispozițiile
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 , Curtea, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 527 din 11 octombrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 8 noiembrie 2005), urmează a se considera legal învestită cu privire la dispozițiile
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 , astfel încât obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie atât prevederile
art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 , precum și
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 .
Dispozițiile
art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005
au fost modificate prin prevederile articolului unic pct. 11 din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 81/2007
pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2007, și ulterior au fost abrogate prin dispozițiile
art. 3 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010
privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României.
Curtea Constituțională urmează să se pronunțe însă asupra prevederilor legale cu care a fost sesizată, respectiv
art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 , text de lege care a stabilit inițial paritatea leu/dolar, deoarece, în sensul jurisprudenței sale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), acestea sunt aplicabile în continuare cauzei deduse judecății instanței de fond, potrivit principiului tempus regit actum.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 9
alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 : "(2) La Fondul «Proprietatea» se vor vira, pe măsura încasării:
a) sumele rezultate din recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, reglementate în baza
privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată la 31 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, după deducerea cheltuielilor cuvenite agenților economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică în baza
privind acoperirea financiară a obligațiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 și preluarea de către stat și băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 și 1990 de agenții economici cu capital de stat, precum și a creditelor bancare neperformante;"
-
Articolul 1
alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 :
"(1) Sumele rezultate din recuperarea creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, prevăzute în
privind autorizarea Guvernului de a aproba negocierea în vederea recuperării creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, cu modificările ulterioare, și sumele rezultate din recuperarea drepturilor care decurg din acordurile comerciale și de plăți guvernamentale și aranjamente tehnice bancare corespunzătoare, prevăzute în
Ordonanța Guvernului nr. 59/1994
privind reglementarea operațiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter și cooperare economică internațională în baza acordurilor comerciale și de plăți guvernamentale, republicată, se fac venit la bugetul de stat după reținerea următoarelor cheltuieli:
a) cheltuielile cuvenite operatorilor economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 0,0015 lei pentru un dolar SUA, ale căror credite nu au fost preluate la datoria publică în baza
privind acoperirea financiară a obligațiilor statului rămase neregularizate la 31 decembrie 1990 și preluarea de către stat și băncile comerciale a pierderilor înregistrate în anii 1989 și 1990 de agenții economici cu capital de stat, precum și a creditelor bancare neperformante;".
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate privată și a creanțelor asupra statului, alin. (2) teza întâi referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private în mod egal de lege, indiferent de titular, și alin. (4) privind interzicerea naționalizării.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:
I. Referitor la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 , Curtea constată că autoarea excepției, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București, având calitatea de recurentă-reclamantă în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, a mai invocat în același dosar al instanței de fond excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010 , prin raportare, între alte dispoziții constituționale, și la prevederile art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, și cu o motivare similară celei din prezenta cauză, excepție respinsă ca neîntemeiată de către Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 422 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că referirea din textul de lege criticat la "cursul de 0,0015 lei pentru un dolar S.U.A." nu vine decât să reducă valoarea nominală prevăzută de
art. 9 alin. (2) din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, în acord cu
privind denominarea monedei naționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 664 din 23 iulie 2004, fără a reprezenta o expropriere, o măsură de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri.
Curtea constată astfel că
Decizia nr. 422 din 3 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012, este general obligatorie, iar partea care a invocat aceeași excepție de neconstituționalitate nu o mai poate reitera, pentru aceleași considerente, deoarece, în temeiul autorității de lucru judecat, ea este inadmisibilă. Decizia Curții Constituționale, pronunțată în aceeași cauză, este obligatorie potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) din Constituție.
II. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII din Legea nr. 247/2005 , Curtea constată că, potrivit acestui text de lege, la Fondul "Proprietatea" au fost virate, pe măsura încasării, sumele rezultate, după deducerea, din sumele provenite din recuperarea creanțelor României din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, a cheltuielilor cuvenite agenților economici exportatori, stabilite pe baza cursului de 15 lei pentru un dolar S.U.A..
Autoarea excepției de neconstituționalitate nu este nemulțumită, în realitate, de modalitatea concretă prin care, la Fondul "Proprietatea", au fost virate, pe măsura încasării, sumele provenite din recuperarea creanțelor României din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, ci critică, în fapt, modalitatea în care au fost deduse sumele cuvenite agenților economici exportatori, mai precis, prin raportarea la un curs de 15 lei pentru un dolar S.U.A., deși, așa cum susține autorul excepției, "contractele inițiale presupuneau efectuarea unor plăți direct în dolari S.U.A".
Curtea reține că, anterior anului 1989, activitățile de comerț exterior și cooperare economică internațională erau desfășurate, datorită specificului economiei, în numele statului de agenții săi economici. Prin urmare, astfel cum prevede și textul de lege criticat, în privința creanțelor României provenite din activitatea de comerț exterior și cooperare economică internațională, derulată înainte de 31 decembrie 1989, statul este legitimat constituțional să acționeze în vederea recuperării acestora, astfel încât reducerea, compensarea, redimensionarea creanțelor, eșalonarea plății, aplicarea de dobânzi sau penalități, reprezintă modalități prin care statul poate să acționeze în procesul de recuperare a creanțelor agenților economici de stat referitoare la operațiuni economice desfășurate anterior anului 1989.
În consecință, stabilirea atât a modalității concrete de îndestulare a persoanelor juridice succesoare a agenților economici de stat, cât și a întinderii drepturilor acestora asupra creanțelor vizând operațiunile economice desfășurate anterior anului 1989, este de competența exclusivă a statului, care, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, trebuie să asigure protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară.
Stabilind o paritate de 15 lei pentru un dolar S.U.A., statul a asigurat recuperarea creanțelor la care se referă textul de lege criticat, acestea revenind în parte persoanelor juridice succesoare a agenților economici de stat, eventualele diferențe rezultate urmând să se facă venit fie la Fondul "Proprietatea", fie la bugetul de stat.
Astfel, Curtea constată că sunt neîntemeiate susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, potrivit cărora stabilirea acestui nivel al cursului de schimb leu/dolar S.U.A. reprezintă o veritabilă naționalizare a creanței pe care statul român trebuia să o plătească către autoarea excepției de neconstituționalitate, Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București, succesoare în drepturi a Întreprinderii de Comerț Exterior "Prodexport", dat fiind faptul că această măsură de convertire a valutei în moneda națională nu întrunește caracterele juridice ale naționalizării, ca măsură de privare de proprietate caracterizată de lipsa unei despăgubiri.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2010
privind destinația sumelor provenite din recuperarea unor drepturi valutare ale României, excepție ridicată de Societatea Comercială "Prodexport" - S.A. din București în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în Dosarul nr. 8.000/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. a) cuprins în titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv din
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 23 mai 2013.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela-Ramona Marițiu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.