Decizia nr. 527/2005

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Florentina Baltă - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din

Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 2.717/2003 al Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că dispozițiile

art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996

nu retroactivează, acestea aplicându-se din momentul intrării în vigoare a legii. Totodată se apreciază că prevederile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din aceeași lege sunt constituționale, în acest sens invocându-se jurisprudența în materie a Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 2.717/2003, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din

Legea locuinței nr. 114/1996 , excepție ridicată de Szucs Francisc într-o cauză având ca obiect anularea unui act juridic.

Dosarul sus-menționat a fost înaintat Curții Constituționale la data de 3 august 2005, în urma efectuării unor verificări administrative la Judecătoria Oradea. Dosarul în cauză a fost înregistrat la Curtea Constituțională la data de 8 august 2005.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din

Legea locuinței nr. 114/1996

dispune o măsură discriminatorie și, în consecință, neconstituțională, prin aceea că scutește asociațiile de proprietari de plată taxelor de timbru în litigiile locative.

Totodată, în motivarea excepției se invocă și neconstituționalitatea prevederilor

art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996 , întrucât acestea "dispun pentru trecut, [având] caracter retroactiv și aplicabilitate retroactivă".

Judecătoria Oradea apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se susține că legiuitorul este "în măsură ca pentru anumite categorii de acțiuni exercitate de anumiți subiecți de drept să prevadă scutiri de la plata taxei de timbru fără ca prin aceasta să se aducă atingere egalității în fața legii, măsura fiind necesară pentru buna funcționare a asociațiilor de proprietari".

Instanța nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996 , încălcând astfel dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În susținerea acestui punct de vedere, sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 16 din 22 ianuarie 2002, nr. 163 din 4 iunie 2002, nr. 20 din 21 ianuarie 2003 și nr. 191 din 31 martie 2005, prin care au fost respinse excepții de neconstituționalitate cu acest obiect.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, sunt invocate considerentele care au stat la baza deciziilor Curții Constituționale nr. 175 din 26 septembrie 2000, nr. 16 din 22 ianuarie 2002 și nr. 163 din 4 iunie 2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. 3 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, și ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din aceeași lege, cu modificările și completările ulterioare. Curtea observă că, deși a fost sesizată de către instanța de judecată numai cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 din

Legea locuinței nr. 114/1996 , se va pronunța și cu privire la art. 69 alin. 3 din lege, dar cu care nu a fost sesizată, având în vedere faptul că instanța, dintr-o posibilă eroare materială, nici nu s-a pronunțat asupra admisibilității acesteia și nici nu a sesizat Curtea cu soluționarea acesteia. În consecință, în cazul în care Curtea nu s-ar pronunța asupra acestei excepții, omisiunea s-ar răsfrânge în mod inadmisibil asupra dreptului autorului excepției ca aceasta să fie examinată și nu ar duce decât la o întârziere nejustificată în soluționarea cauzei, întrucât partea ar putea din nou să ridice excepția, iar instanța de judecată va trebui să repete sesizarea Curții, prin încheiere.

Totodată, Curtea observă că la data de 13 iulie 2005 autorul excepției a depus un memoriu la dosarul cauzei, prin care a ridicat și "excepția de neconstituționalitate" a dispozițiilor

art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001

privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asupra căreia instanța nu s-a pronunțat și nu a sesizat Curtea. Având în vedere că sesizarea Curții cu soluționarea excepției se făcuse de către instanță la data de 5 iunie 2003, Curtea reține că, potrivit

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , instanța de contencios constituțional nu a fost legal sesizată în ceea ce privește "excepția de neconstituționalitate" a dispozițiilor

art. 17 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 85/2001 . În consecință, Curtea nu se poate pronunța cu privire la această "excepție", invocată după sesizarea Curții de către instanță, prin încheiere.

Astfel, dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale au următorul cuprins:

- Art. 69 alin. 3 din lege: "Până la data dobândirii personalității juridice a asociației de proprietari, asociațiile de locatari constituie potrivit

Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor își desfășoară activitatea pe baza statutului propriu și a dispozițiilor prezentei legi.";

- Art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la lege - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari: "Acțiunea este scutită de taxă de timbru."

Scutirea de plată taxei de timbru se referă la acțiunea pe care o poate introduce asociația de proprietari împotriva oricărui proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune.

Astfel cum rezultă din motivarea excepției, textele constituționale invocate în susținerea acesteia sunt cele ale art. 15 alin. (2) și ale art. 16 alin. (1), care au următorul cuprins:

- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.";

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."

În esență, autorul excepției de neconstituționalitate apreciază că prin scutirea asociațiilor de proprietari de plată taxelor de timbru în litigiile locative sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1). De asemenea, se apreciază că prevederile

art. 69 alin. 3 din Legea locuinței nr. 114/1996

"dispun pentru trecut, [având] caracter retroactiv și aplicabilitate retroactivă".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

Astfel, în legătură cu susținerile referitoare la neconstituționalitate

art. 69 alin. 3 din Legea nr. 114/1996 , care în opinia autorului excepției retroactivează, Curtea constată că aceste dispoziții se aplică unor situații juridice existente numai din momentul intrării în vigoare a legii și nu desființează sau modifică situații juridice anterioare. De asemenea,

Legea nr. 114/1996

se aplică de îndată tuturor situațiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de situațiile juridice ivite după abrogarea legii vechi. În consecință, Curtea constată că prevederile

art. 69 alin. 3 din Legea locuinței nr. 114/1996

nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție.

În ceea ce privește excepția referitoare la dispozițiile art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , Curtea reține că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceeași dispoziție constituțională. Astfel, prin

Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o excepție prin care se susținea, ca și în prezenta cauză, încălcarea principiului egalității, consacrat de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât asociația de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu beneficiază de această scutire. Prin decizia respectivă, Curtea a respins excepția ca nefondată. În considerentele deciziei s-a precizat că "în jurisprudența Curții Constituționale s-a stabilit că instituirea unor excepții de la regula generală a plății taxelor judiciare de timbru (scutiri de plată taxei) nu constituie o discriminare [...]. Potrivit art. 138 alin. (1) din Constituție, «Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege», fiind așadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe sau impozite având în vedere situații diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului egalității în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci o obligație constituțională a cetățenilor, prevăzută în art. 53 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care «Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice». În acest sens este, de exemplu,

Decizia nr. 175 din 26 septembrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000".

De asemenea, prin

Decizia nr. 191 din 31 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 21 iunie 2005, Curtea a statuat, referitor la același text criticat, ca și în cauza de față, că acesta "impune un tratament juridic diferit pentru situații de fapt diferite, având o justificare obiectivă și rațională, și anume necesitatea recuperării de către asociațiile de proprietari a cotelor de întreținere cu mai multă ușurință, ținând cont atât de multitudinea datornicilor, de debitele mari pe care aceștia le au, precum și de consecințele grave ale neachitării acestora".

Neexistând elemente noi de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, cele stabilite prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. 3 din Legea locuinței nr. 114/1996

și ale art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari - din aceeași lege, excepție ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 2.717/2003 al Judecătoriei Oradea.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2005.