Decizia nr. 315/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepție ridicată de Constantin Adrian Balaban Grăjdan în Dosarul nr. 11.333/105/2011 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 119D/2013.

La apelul nominal, răspunde autorul excepției, personal, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar prin care autorul excepției menționează că renunță la "susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice."

Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. În acest sens, arată că avizul dat de Ministerul Justiției la proiectul

Legii nr. 119/2010 , prin care au fost eliminate pensiile militare de stat, a fost unul negativ și că este interesant de știut dacă referirile la scăderea cheltuielilor bugetare sunt reale. Totodată, solicită să se constate că pensia militară de stat nu a fost instituită ca supliment, ca adaos din partea statului. Arată că dreptul la pensia militară a fost statuat prin

Decizia Curții Constituționale nr. 20/2000 . Susține că armata este subordonată poporului, pentru garantarea integrității, independenței și suveranității țării și că există un proiect de lege la Senat prin care se revine la pensiile militare de stat. De asemenea, arată că dispozițiile criticate din

Legea nr. 119/2010

contravin art. 139 din Constituție, întrucât prin adoptarea acestora a avut loc o deturnare de fonduri, neexistând pensie contributivă la militari, art. 31 din Constituție referitor la dreptul la informare publică, deoarece publicul a fost anunțat că s-au făcut economii prin abrogarea pensiilor de serviciu, precum și art. 44 din Constituție referitor la dreptul de proprietate privată, întrucât veniturile din pensie au fost diminuate cu 70%. Depune concluzii scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 1.080/2012 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 aprilie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 11.333/105/2011, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de contestatorul Constantin Adrian Balaban Grăjdan într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20, art. 21 și art. 148, dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și celor ale art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În acest sens, arată că se încalcă accesul liber la justiție, prin faptul că în cuprinsul hotărârilor pe care le ia Comisia de contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale se analizează legalitatea actelor normative care au stat la baza emiterii deciziei de revizuire a pensiei/de pensionare. Astfel, nu poate fi definitivă o hotărâre în care autoritatea nejurisdicțională și-a declinat competența luării vreunei decizii. Textele de lege criticate contravin principiilor constituționale, atâta timp cât nu prevăd ca alternativă și posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă la instanța de judecată.

Totodată, susține că prevederile art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 31 alin. (2), art. 44 alin. (1)-(4) și (6), art. 111 alin. (1) teza a doua și art. 139 alin. (3), precum și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că anularea pensiei militare de stat ce reprezintă un drept de creanță asupra statului român și înlocuirea acesteia cu o pensie de asigurări sociale bazată pe principiul contributivității conduce la anularea definitivă a drepturilor de pensie din moment ce nu a contribuit niciodată la bugetul asigurărilor sociale și, pe cale de consecință, nu are niciun drept de a primi pensie pentru limită de vârstă de la acest buget, caz în care securitatea sa socială este amenințată. Pe de altă parte, înlocuirea pensiei militare de stat cu o pensie de asigurări sociale, acordată dintr-un fond la care militarii nu au contribuit niciodată, reprezintă o deturnare de fonduri.

De asemenea, arată că, având în vedere faptul că președinții comisiilor parlamentare și ai celor două Camere ale Parlamentului nu au solicitat informarea obligatorie referitoare la inițiativa legislativă prin adoptarea căreia s-au modificat prevederile bugetului de stat și al celui de asigurări sociale de stat, contrar dispozițiilor art. 111 alin. (1) teza a doua din Constituție, dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale.

Tribunalul Prahova - Secția I civilă opinează în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate. Astfel, cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 , arată, în esență, că acestea sunt neîntemeiate, din moment ce, potrivit

art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , hotărârile comisiilor de contestații sunt supuse controlului instanțelor de judecată. Cu privire la dispozițiile criticate din

Legea nr. 119/2010 , opinează în sensul constituționalității acestora, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază, în esență, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, și ale art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010.

Dispozițiile criticate din

Legea nr. 263/2010

au următorul conținut:

- Art. 149 alin. (1), (2) și (4): "(1) Deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații.

(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.

[...]

(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.";

- Art. 151 alin. (2) și (3): "(2) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

(3) Hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul prevăzut la alin. (2) sunt definitive.".

Dispozițiile criticate din

Legea nr. 119/2010

au următorul conținut:

- Art. 1 lit. a): "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul

Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat; [...]";

- Art. 3 alin. (2): "În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de

Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 31 alin. (2) privind informarea corectă a cetățenilor de către autoritățile publice, art. 44 alin. (1)-(4) și (6) privind dreptul de proprietate, art. 111 alin. (1) teza a doua privind informarea Parlamentului, art. 139 alin. (3) privind contribuțiile la constituirea unor fonduri și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil, precum și dispozițiilor art. 10 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, privind dreptul la un tribunal independent și imparțial.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

I. Referitor la cererea de renunțare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, întrucât excepția de neconstituționalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea ei. Totodată, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la [...] stingerea procesului [...]".

II. Analizând excepția de neconstituționalitate invocată în fața instanței judecătorești, Curtea reține următoarele:

Cu privire la critica potrivit căreia, în cazul neparcurgerii procedurii prealabile procedurii prealabile obligatorii ce se desfășoară în cadrul comisiei de contestații organizate la nivelul Ministerului Apărării Naționale, titularul dreptului la pensie ar fi împiedicat de a se adresa justiției, Curtea s-a pronunțat prin

Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, și prin

Decizia nr. 1.080 din 13 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 5 februarie 2013, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 149 și

art. 151 alin. (1) și (3) din Legea nr. 263/2010 .

Curtea a reținut că, reglementând această procedură, legiuitorul a urmărit degrevarea instanțelor de judecată de o mare parte a cauzelor privind drepturile de asigurări sociale prin interpunerea comisiilor de contestații în procedura de soluționare a acestora. Astfel, pensionarii pot supune deciziile de pensii controlului comisiei de contestații fără a mai parcurge procedura, în principiu de mai lungă durată, din fața instanțelor de judecată și, numai în situația când nu sunt mulțumiți de hotărârile acestei comisii, pot să le supună analizei instanței de judecată. O astfel de procedură nu poate fi privită ca aducând eo ipso atingere dreptului de acces liber la justiție, chiar dacă are caracter obligatoriu, atât timp cât, ulterior parcurgerii sale, persoana interesată se poate adresa instanței de judecată. Prevederile art. 21 din Constituție nu interzic existența unei astfel de proceduri administrative prealabile și nici obligativitatea acesteia atât timp cât nu are un caracter jurisdicțional.

De altfel, în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 121 din 9 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, în care a statuat că "instituirea unei proceduri administrative prealabile, obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este contrară principiului liberului acces la justiție cât timp decizia organului administrativ poate fi atacată în fața unei instanțe judecătorești".

De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei, paragraful 51, ori Hotărârea din 26 aprilie 1995, pronunțată în Cauza Fischer contra Austriei, paragraful 28, că imperative de suplețe și eficacitate, pe deplin compatibile cu protecția drepturilor protejate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, pot justifica intervenția prealabilă a unor organe administrative care nu îndeplinesc condițiile cerute de art. 6 paragraful 1 din Convenție. Ceea ce impun însă dispozițiile acestui articol convențional este ca decizia unei asemenea autorități să fie supusă controlului ulterior exercitat de un organ de plină jurisdicție, adică un "tribunal" în sensul Convenției.

Faptul că, prin neparcurgerea acestei proceduri ori prin nerespectarea termenelor legale, cel interesat ar putea pierde dreptul de acces la justiție nu este nici el de natură să demonstreze neconstituționalitatea procedurii administrative prealabile analizate.

Astfel, așa cum Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa, "liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană se poate adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, iar nu faptul că acest drept nu poate fi supus niciunei condiționări.

Mai mult, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, are legitimarea constituțională de a stabili procedura de judecată. Aceasta implică și reglementarea unor termene, după a căror expirare valorificarea dreptului nu mai este posibilă".

Cu privire la dispozițiile

art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 956 din 13 noiembrie 2012 , a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție. Autorii excepției criticau faptul că

art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , prin redactarea sa restrictivă, în sensul posibilității de a ataca în instanță doar hotărârile comisiilor de contestații, iar nu și direct deciziile de pensionare, creează în fapt un obstacol pentru accesul la justiție în situația în care aceste comisii nu răspund contestatarilor în termenul prevăzut de lege.

Față de această critică de neconstituționalitate, Curtea a reținut că aspectele de neconstituționalitate invocate provin dintr-o eronată interpretare a textului de lege criticat.

Curtea a statuat că interpretarea dată dispozițiilor

art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 , în sensul că acestea ar putea amâna fără limită de timp realizarea drepturilor titularilor dreptului de pensie, poate fi privită, fără îndoială, ca o atingere a dreptului de care aceștia trebuie să se bucure potrivit art. 21 din Constituție.

Curtea a apreciat că înlăturarea oricărei posibile interpretări a legii de natură să limiteze accesul liber la justiție se impune cu atât mai mult în contextul avut în vedere cu cât acesta privește realizarea dreptului la pensie.

Curtea a reținut că, în măsura în care o persoană face dovada îndeplinirii cerințelor legii de a se adresa comisiei de contestații pentru soluționarea cererilor referitoare la drepturile de asigurări sociale și a faptului că termenul legal pentru soluționarea și comunicarea acestora a fost depășit, instanțele de judecată, în virtutea rolului lor activ prevăzut de Codul de procedură civilă, nu ar putea respinge ca prematură ori inadmisibilă acțiunea, ci ar proceda la soluționarea acesteia pe fond. Aceasta nu exclude demersul prealabil al instanței de a obține răspunsul pe care comisia l-a dat contestației formulate potrivit

art. 149 din Legea nr. 263/2010 .

Referitor la criticile de neconstituționalitate a dispozițiilor din

Legea nr. 119/2010 , Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, respingând ca neîntemeiate excepțiile de neconstituționalitate.

Astfel, în cadrul controlului a priori de constituționalitate, prin

Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a statuat că textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă, nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, Legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita.

Având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, Curtea a considerat că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul Legii privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, Curtea a constatat că o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. Astfel, această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, Curtea a reținut că măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, și nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează, pentru a nu determina ca una ori alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.

Totodată, prin

Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea a statuat: "cuantumurile viitoare ale pensiilor aflate în plată nu pot fi subsumate unui drept de proprietate pe care beneficiarul unei pensii l-ar avea. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil".

Prin

Decizia nr. 551 din 24 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 10 iulie 2012, Curtea a reținut că "și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Munoz Diaz împotriva Spaniei, paragraful 44, a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la Convenție, dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie de un anumit cuantum".

Cu privire la critica potrivit căreia nu s-au realizat economiile previzionate prin adoptarea

Legii nr. 119/2010 , Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 1.010 din 27 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2013, că această critică "poate pune în discuție caracterul eficient și adecvat al reglementării, aspect care nu poate fi supus însă analizei instanței de contencios constituțional. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) și

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituțională se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ceea ce înseamnă analiza acestora în raport cu prevederile Constituției. Aceasta este o analiză de drept, Curtea neavând posibilitatea de a sancționa oportunitatea sau eficiența politicii economice adoptate de stat."

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, prin Decizia din 15 mai 2012 cu privire la Cererea nr. 63.627/11 introdusă de Constantin Abăluță și alții împotriva României, a statuat că diminuarea pensiilor militare de stat din România a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut prin

Legea nr. 263/2010

și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate (paragraful 16). De asemenea, Curtea a subliniat faptul că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe rațiuni obiective, și anume contextul economic și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii (paragraful 15). Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat pe aceștia să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate, și nu au fost în mod nejustificat discriminați în raport cu alți pensionari (paragraful 20).

În final, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 31 alin. (2) privind informarea corectă a cetățenilor de către autoritățile publice, ale art. 111 alin. (1) teza a doua privind informarea Parlamentului de către Guvern și celelalte organe ale administrației publice ale art. 139 alin. (3) privind contribuțiile la constituirea unor fonduri și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană nu au incidență în soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Adrian Balaban Grăjdan în Dosarul nr. 11.333/105/2011 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 149 alin. (1), (2) și (4) și

art. 151 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice și ale art. 1 lit. a) și

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2013.