Decizia nr. 408/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Compania Procter & Gamble International Operations, cu sediul în Elveția în Dosarul nr. 1.221/190/2013 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 379D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că reglementarea procedurii prevăzută la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală reprezintă opțiunea legiuitorului și se înscrie în limitele atribuțiilor sale constituționale, prevăzute la art. 126 alin. (2) și art. 129 din Legea fundamentală. Se susține că textele criticate sunt în acord cu dispozițiile de drept european în materie, asigurând, totodată, celeritatea procesului penal. Se arată, de asemenea, că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală asigură părților toate drepturile și garanțiile procesuale necesare asigurării dreptului la un proces echitabil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 23 mai 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.221/190/2013, Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Compania Procter & Gamble International Operations, cu sediul în Elveția într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului promovat împotriva unei sentințe penale de soluționare a unei plângeri formulate împotriva unei rezoluții de scoatere de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrafacere marcă înregistrată, prevăzută la

art. 90 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998

privind mărcile și indicațiile geografice.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prin rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate de judecătorie în soluționarea plângerii formulate împotriva unei rezoluții de scoatere de sub urmărire penală, ca urmare a modificării

art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală prin Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, sunt încălcate prevederile constituționale și cele convenționale referitoare la accesul liber la justiție, la dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil. Se arată că inadmisibilitatea recursului golește, practic, de conținut principiul exercitării căilor de atac și încalcă, în consecință, dispozițiile referitoare la înfăptuirea justiției reglementate la art. 129 din Legea fundamentală. Se arată că norma criticată, ce face imposibilă contestarea în fața unei instanțe superioare a unei hotărâri pronunțate de către o instanță de fond, este singulară în materie penală, contravenind, în acest fel, prevederilor art. 16 din Constituție referitor la egalitatea în drepturi, întrucât părțile unei astfel de cauze sunt discriminate în raport cu participanții la alte procese penale. Se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012, precum și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care se impune a fi respectată potrivit prevederilor art. 20 și 148 din Constituție.

Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală necontravenind prevederilor constituționale și nici celor convenționale invocate de autorul excepției. Se arată că eliminarea, potrivit textelor criticate, a căilor de atac este justificată de caracterul special al procedurii instituite, având ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale și pronunțarea mai rapidă a unor hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra soluțiilor dispuse de organele de urmărire penală. Se face trimitere la

Deciziile Curții Constituționale nr. 482 din 10 mai 2012 , nr. 571 din 29 mai 2012, nr. 711 din 5 iulie 2012, nr. 977 din 22 noiembrie 2012 și nr. 82 din 28 februarie 2013.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală asigură accesul liber la justiție, dând persoanei vătămate dreptul de a formula plângere în fața unei instanțe de judecată împotriva soluției de netrimitere în judecată date de către organele de urmărire penală. Se susține că principiul dublului grad de jurisdicție este aplicabil numai în cauzele penale și numai în prezența raporturilor penale de conflict, or, în cazul plângerii formulate conform dispozițiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, obiectul judecății îl constituie legalitatea și temeinicia actului de netrimitere în judecată, și nu fondul cauzei penale. Se arată, de asemenea, că textele criticate oferă părților cauzelor penale egalitate de tratament din punctul de vedere al mijloacelor procedurale puse la dispoziție pentru realizarea drepturilor sau pentru exercitarea apărărilor, nefiind încălcat principiul constituțional al egalității în drepturi. Se susține, totodată, că prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu îngrădesc dreptul la apărare, întrucât acest drept se circumscrie, în fiecare caz în parte, cadrului procesual legal, neobligând legiuitorul să asigure mai multe grade de jurisdicție indiferent de obiectul cauzelor. Se subliniază faptul că reglementarea căilor de atac este, conform dispozițiilor art. 129 din Constituție, atributul exclusiv al legiuitorului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) și (3) cu privire la accesul liber la justiție, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, ale art. 124 alin. (2) referitor la înfăptuirea justiției, ale art. 129 cu privire la folosirea căilor de atac, ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor art. 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv, și ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție referitor la principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate, prin numeroase decizii, dintre care, cu titlu exemplificativ, se rețin:

Decizia nr. 571 din 29 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 25 iulie 2012,

Decizia nr. 711 din 5 iulie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 16 august 2012,

Decizia nr. 1.019 din 29 noiembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 22 din 10 ianuarie 2013, și

Decizia nr. 181 din 28 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 22 mai 2013.

Prin

Decizia nr. 181 din 28 martie 2013 , respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală, Curtea a statuat că nu poate fi reținută nicio contradicție între textele criticate, potrivit cărora hotărârea pronunțată de judecător în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală este definitivă, și prevederile din Legea fundamentală și din actele normative internaționale invocate de autorii excepției, întrucât stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), ca, de altfel, și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai prin lege" [a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Prin aceeași decizie Curtea a reținut că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenție, întrucât nu înlătură posibilitatea părților de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Curtea a constatat că nicio prevedere a Legii fundamentale și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, Curtea a statuat că art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, Curtea a reținut că, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării ori urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile. De asemenea, Curtea a statuat că prevederile art. 13 din Convenție nu au aplicabilitate în cauză, întrucât dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești.

Cu același prilej, Curtea a statuat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele arătate, referitor la invocarea, ca temei al excepției de neconstituționalitate, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea constată că o atare încălcare nu poate fi reținută, întrucât principiul egalității cetățenilor nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit.

Pentru motivele arătate, dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Compania Procter & Gamble International Operations cu sediul în Elveția în Dosarul nr. 1.221/190/2013 al Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală și constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bistrița-Năsăud - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 8 octombrie 2013.