Decizia nr. 571/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Silea în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.294D/2011.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.445D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai Dumitrică în Dosarul nr. 770/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

La apelul nominal se prezintă personal partea Carmen Zegrea, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.519D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ilie și Ilie Vlad în Dosarul nr. 10.576/280/2011 al Judecătoriei Pitești - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal partea Nicolae Crăciun, asistat de apărătorul ales Stan Ilie, lipsind autorii excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției au depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.610D/2011, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Creangă în Dosarul nr. 5.314/866/2011 al Judecătoriei Pașcani.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.638D/2011, care are ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cezar Bujorel Vîrlan în Dosarul nr. 36.517/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.294D/2011, nr. 1.445D/2011, nr. 1.519D/2011, nr. 1.610D/2011 și nr. 1.638D/2011 au obiect parțial identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile Carmen Zegrea și Nicolae Crăciun arată că nu se opun conexării dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile pentru conexarea cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.445D/2011, nr. 1.519D/2011, nr. 1.610D/2011 și nr. 1.638D/2011 la Dosarul nr. 1.294D/2011, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele acordă cuvântul părților prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Decizia penală nr. 1.858/R din 3 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011), Curtea de Apel București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Ioana Silea cu ocazia soluționării recursului împotriva unei sentințe penale pronunțate într-o cauză având ca obiect o plângere formulată în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 770/46/2011, Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Mihai Dumitrică cu ocazia soluționării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 10.576/280/2011, Judecătoria Pitești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Gheorghe Ilie și Ilie Vlad cu ocazia soluționării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 12 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 5.314/866/2011, Judecătoria Pașcani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Maria Creangă cu ocazia soluționării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 36.517/299/2011, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată de Cezar Bujorel Vîrlan cu ocazia soluționării unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, dreptul la apărare, dreptul la informație, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, obligația de a respecta drepturile omului, dreptul la libertatea persoanei și prezumția de nevinovăție, deoarece, în cazul în care procurorul ierarhic superior nu soluționează plângerea în termen de 20 de zile, persoana vătămată este ținută, sub sancțiunea decăderii, să se adreseze instanței în termen de 20 de zile de la expirarea termenului inițial de soluționare a plângerii de către procurorul ierarhic superior. Astfel, persoana vătămată este sancționată pentru culpa procurorului ierarhic superior, în condițiile în care textul de lege criticat nu prevede nicio sancțiune pentru acesta din urmă. Totodată, autorul excepției Cezar Bujorel Vîrlan consideră că dispozițiile de lege criticate creează parchetului o situație mai favorabilă, întrucât procurorul ierarhic superior poate depăși termenul legal de 20 de zile prevăzut pentru soluționarea plângerii formulate împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată, deși termenul respectiv este de decădere, așa cum a stabilit, de altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XV/2009, pronunțată în recurs în interesul legii, interpretând dispozițiile art. 278 alin. 3 și art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală sub aspectul naturii juridice a termenelor. Prin urmare, parchetul beneficiază de termene mai favorabile, extinse față de dispozițiile exprese ale art. 277 din Codul de procedură penală, procurorul ierarhic superior putând să soluționeze chiar și tardiv plângerea și să infirme un act de netrimitere în judecată dat de procuror.

De asemenea, autorul excepției Ioana Silea consideră că dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală aduc atingere accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil și dreptului la două grade de jurisdicție în materie penală, deoarece soluția pronunțată de judecător în procedura plângerii împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, în temeiul art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedură penală, nu este supusă niciunei căi de atac.

Curtea de Apel București - Secția I penală apreciază ca fiind neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, întrucât dispozițiile de lege criticate nu aduc nicio atingere prevederilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

deciziile Curții Constituționale nr. 825/2008 , nr. 497/2009 și nr. 242/2011.

Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției. Arată că, tocmai pentru a nu transforma într-o sancțiune pentru justițiabil această posibilă nerespectare de către procurorul ierarhic superior a obligației de a soluționa plângerea împotriva soluției procurorului în cel mult 20 de zile de la primire, a fost instituit textul de lege criticat, potrivit căruia petiționarul are la dispoziție alte 20 de zile de la data expirării termenului inițial de 20 de zile, în care procurorul ierarhic superior era obligat să rezolve plângerea, mai exact 40 de zile de la momentul primirii plângerii de către procurorul ierarhic superior, pentru a se adresa instanței în condițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală. Legiuitorul a urmărit, prin reglementarea criticată, să nu se ajungă la tergiversarea în mod nejustificat a soluționării cauzei, în măsura în care procurorul ierarhic superior nu a putut da o rezolvare în cele 20 de zile de la primire, astfel încât persoana vătămată să nu aștepte "sine die" comunicarea soluției la plângerea sa.

Judecătoria Pitești - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravine dispozițiilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției, ci reprezintă o concretizare a normelor constituționale care consacră dreptul la un proces echitabil, fiind instituite în vederea respectării exigenței termenului rezonabil.

Judecătoria Pașcani consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din actele normative internaționale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la

Decizia Curții Constituționale nr. 598/2005 .

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât prevederile de lege criticate încalcă dispozițiile art. 20 alin. (1) din Constituție raportate la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și anume dreptul la un proces echitabil sub aspectul egalității armelor, care semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procesului. Astfel, prin nerespectarea termenului prevăzut la art. 277 din Codul de procedură penală de către parchet doar în anumite cazuri, se impune doar anumitor părți să efectueze calculele necesare stabilirii datei de expirare a termenului prevăzut de art. 278^1 alin. 2 din același Cod. Mai mult, comunicarea soluției se face de către parchet prin poștă, prin scrisoare fără confirmare de primire, această metodă nefăcând dovada datei la care partea a primit soluția. Prin urmare, reprezentanții Ministerului Public dețin o poziție privilegiată, pe care instanța nu o poate cenzura, fiind afectat dreptul părților la un proces echitabil.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în

deciziile Curții Constituționale nr. 825/2008 , nr. 901/2008, nr. 1.042/2008, nr. 53/2009, nr. 497/2009, nr. 734/2009, nr. 735/2009, nr. 906/2009, nr. 1.138/2009, nr. 1.155/2009, nr. 1.205/2009, nr. 1.212/2009, nr. 1.226/2009, nr. 1.430/2009, nr. 125/2011, nr. 242/2011, nr. 1.131/2011, nr. 1.456/2011 și nr. 181/2012, în sensul că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 278^1 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală. Alin. 2 al art. 278^1 a fost modificat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alineatul 10 al aceluiași art. 278^1 din Codul de procedură penală a primit un nou conținut prin

Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Textele de lege criticate au următorul cuprins: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.

[...] Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 privind unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 referitoare la universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 31 referitoare la dreptul la informație, ale art. 51 privind dreptul de petiționare, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 124 referitoare la înfăptuirea justiției, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 148 referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum și ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 1 referitoare la obligația de a respecta drepturile omului, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 privind interzicerea discriminării și ale art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție, respectiv raportate la dispozițiile art. 1 privind egalitatea în drepturi, ale art. 2 referitoare la interzicerea discriminării, ale art. 6 privind dreptul oricărei persoane de a-i fi recunoscută calitatea de subiect de drept, ale art. 7 referitoare la egalitatea în fața legii, ale art. 8 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 9 privind dreptul la libertatea persoanei, ale art. 10 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 11 referitoare la prezumția de nevinovăție și ale art. 30 privind interzicerea abuzului de drept din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală și din actele normative internaționale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 599 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând că dispozițiile de lege criticate conțin norme de procedură judiciară, pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu prevederile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea a statuat că nu poate fi primită nici susținerea că prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale care consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu pot reprezenta motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

În ceea ce privește dispozițiile alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora hotărârea pronunțată de judecător în temeiul alin. 8 al aceluiași articol este definitivă, Curtea constată că între dispozițiile de lege criticate și prevederile art. 21 din Constituție și ale art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate de autorul excepției Ioana Silea, nu poate fi reținută nicio contradicție. Stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reținut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 129 din Constituție, text care face referire la "condițiile legii" atunci când reglementează exercitarea căilor de atac ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."), ca de altfel și al art. 126 alin. (2) din Constituție, care, referindu-se la competența instanțelor judecătorești și la procedura de judecată, stabilește că acestea "sunt prevăzute numai de lege" [a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 460 din 28 octombrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.153 din 7 decembrie 2004].

Dispozițiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci rezoluția sau ordonanța de netrimitere în judecată emisă de procuror, prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile.

În același sens sunt și

Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, și

Decizia nr. 1.456 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prin care Curtea a statuat că reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea căilor de atac împotriva hotărârii prin care judecătorul soluționează plângerea împotriva rezoluțiilor sau a ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, iar eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 și 10 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioana Silea în Dosarul nr. 20.339/301/2011 (număr în format vechi 3.078/2011) al Curții de Apel București - Secția I penală, de Mihai Dumitrică în Dosarul nr. 770/46/2011 al Curții de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, de Gheorghe Ilie și Ilie Vlad în Dosarul nr. 10.576/280/2011 al Judecătoriei Pitești - Secția penală, de Maria Creangă în Dosarul nr. 5.314/866/2011 al Judecătoriei Pașcani și de Cezar Bujorel Vîrlan în Dosarul nr. 36.517/299/2011 al Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 mai 2012.