Decizia nr. 367/2013

Augustin Zegrean - președinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Mariana-Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeșan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaș, Cristina Georgeta Fodor, Tudorița Grigoreanu, Cristina Iușan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviță, Anica Silaghi și Nicoleta Mihaela Vădean în Dosarul nr. 1.561/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 280D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 286D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Liliana Serghie în Dosarul nr. 870/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 307D/2013, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate ridicată de Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meșter, Gabriela Narcisa Șerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan și Claudia Gavriluț în Dosarul nr. 1101/111/CA/2011* al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 280D/2013, nr. 286D/2013 și nr. 307D/2013, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 286D/2013 și nr. 307D/2013 la Dosarul nr. 280D/2013, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4.665 din 3 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 1.561/2/2012, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Mariana-Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeșan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaș, Cristina Georgeta Fodor, Tudorița Grigoreanu, Cristina Iușan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviță, Anica Silaghi și Nicoleta Mihaela Vădean în cadrul unui litigiu având ca obiect "anulare act administrativ".

Prin Sentința civilă nr. 823 din 15 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 870/105/2013, Tribunalul Prahova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Liliana Serghie în cadrul unui litigiu având ca obiect drepturi bănești.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1.101/111/CA/2011*, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meșter, Gabriela Narcisa Șerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan și Claudia Gavriluț cu prilejul soluționării recursului formulat în contencios administrativ având ca obiect "litigiu privind funcționarii publici".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, în măsura în care încalcă dreptul de proprietate al persoanelor din sectorul bugetar, întrucât nu permit plata premiului anual pe anul 2010, drept cu caracter salarial apreciat ca fiind câștigat pe perioada de timp în care norma juridică în baza căreia a fost recunoscut era în vigoare și activă.

Autorii criticii consideră că o normă juridică nu poate fi decât retroactivă atunci când neagă acordarea unui drept salarial legal pentru activitatea deja desfășurată, deoarece legiuitorul a adus modificări unei situații juridice definitiv stabilite sub aspectul executării unei obligații aferente unui raport de muncă încheiat. Or, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii celei noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi, aceasta trebuind să respecte suveranitatea legii anterioare.

Autorii excepției apreciază că premiul anual corespunzător anului 2010 reprezintă un drept câștigat, deoarece dispozițiile care îl reglementau erau în vigoare în data de 31 decembrie 2010. Acest premiu se acordă pentru activitatea profesională desfășurată pe parcursul întregului an 2010. Doar plata sumelor bănești a fost amânată pentru luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acordă premiul, astfel că orice prevedere contrară este de natură a încălca principiul neretroactivității legii.

În continuare, arată că potrivit art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa constantă că dreptul de creanță reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau dacă reclamantul poate pretinde că a avut cel puțin o "speranță legitimă" de a-l vedea concretizat. Or, lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat constituie o ingerință neconformă cu principiul protecției proprietății.

Invocând Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, autorii excepției amintesc jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și concluziile Comisiei Europene cu privire la obligația judecătorului național de a înlătura din oficiu aplicarea unei reglementări interne sau a deciziilor Curții Constituționale care sunt contrare dreptului Uniunii (Cauza C-310/10).

În aceste condiții, autorii excepției susțin că prin prevederile legale criticate se încalcă dreptul de proprietate, dreptul la măsurile de protecție socială garantate constituțional, principiul neretroactivității, dar și statutul profesiei, așa cum acesta rezultă din prevederile art. 124 și 125 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Prahova - Secția I civilă și Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Avocatul Poporului consideră că reglementarea de lege criticată este constituțională și nu aduce atingere normelor de referință invocate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, care au următorul cuprins: "Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi."

Autorii excepției susțin că prevederile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 125 privind statutul judecătorilor.

De asemenea, invocă încălcarea art. 20 din Constituție, raportat la dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale, precum și la prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria L, nr. 303 din 2 decembrie 2000.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile

art. 8 din Legea nr. 285/2010

au mai fost examinate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, prin raportare la aceleași dispoziții constituționale și internaționale.

Astfel, prin

Decizia nr. 257 din 20 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 16 mai 2012, Curtea a reținut că

Legea nr. 285/2010

reglementează, după cum indică însuși titlul său, salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, având deci aplicabilitate limitată doar la anul 2011. În legătură cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt în vigoare, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, a statuat că "sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare".

Așadar, deși prevederile de lege supuse examinării nu se mai încadrează în fondul activ al legislației, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității acestora, având în vedere că raportul juridic născut între angajat și angajator nu s-a stins în privința acordării premiului anual pe 2010, odată cu plata lunară a salariului în cursul anului 2011, tocmai din cauza faptului că angajatul contestă, potrivit legii, o eventuală neexecutare de către angajator a obligației sale privind premiul anual pe 2010, ceea ce califică situația în care se află autorii excepției ca fiind o facta pendentia.

Prin decizia menționată, Curtea a reținut că prevederile

art. 8 din Legea nr. 285/2010 , prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivității legii.

De asemenea, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar și că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.

Prin

art. 8 din Legea nr. 285/2010 , legiuitorul a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Premiul anual pe anul 2010, având în vedere faptul ca

Legea-cadru nr. 330/2009

privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, a prevăzut un atare drept legal pentru anul 2010, iar legiuitorul nu l-a eliminat în cursul anului 2010, reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar prevederile de lege criticate prevăd în același timp doar modalitatea prin care statul urmează să își execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe. Așadar, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, făcând referire la

Decizia nr. 1.250 din 7 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, Curtea a reținut că "statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, «ci drepturi salariale suplimentare. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula»".

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Cu privire la invocarea dispozițiilor art. 124 și 125 din Constituție, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la statutul constituțional al judecătorilor. Or, în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din perspectiva altor categorii socioprofesionale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mariana-Felicia Apahidean, Viorica Boca, Arcadie Botnar, Ioana Lucia Bozeșan, Sandu Cătinean, Laura Persida Chiorean, Delia Rodica Farcaș, Cristina Georgeta Fodor, Tudorița Grigoreanu, Cristina Iușan, Gabriela Mihaela Matedan, Mihaela Matei, Ioan Pop, Monica Cecilia Pop, Maria Lucia Racoviță, Anica Silaghi și Nicoleta Mihaela Vădean în Dosarul nr. 1.561/2/2012 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Liliana Serghie în Dosarul nr. 870/105/2013 al Tribunalului Prahova - Secția I civilă și de către Delia Codrean, Viorica Dacin, Dumitru Popa, Maria Popa, Dana Olcean, Alina Meșter, Gabriela Narcisa Șerb, Daniela Ferche, Crina Teodora Bogdan și Claudia Gavriluț în Dosarul nr. 1.101/111/CA/2011* al Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 8 din Legea nr. 285/2010

privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Prahova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 septembrie 2013.