Decizia nr. 616/2015
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 111/2010 8 decembrie 2010 (prevederi anume) privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, excepție ridicată de Paul Cosmin Dumitrescu în Dosarul nr. 22.514/3/2013 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 984D/2015.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată, în esență, că reglementarea criticată a transpus o directivă europeană, iar soluția legislativă criticată se înscrie în marja de apreciere a statului. Faptul că dreptul în discuție este netransferabil nu aduce atingere dispozițiilor Constituției.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 27 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 22.514/3/2013, Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reclamantul Paul Cosmin Dumitrescu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea deciziei emise de pârâta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, prin care a fost obligat la restituirea indemnizației de creștere a copilului aferente lunii februarie 2013.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 26 privind viața familială, art. 47 privind nivelul de trai și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, precum și celor ale art. 11 alin. (1) raportate la
Directiva 2010/18/UE
a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a
Directivei 96/34/CE . În acest sens, arată că, în contextul realităților sociale și economice actuale, reducerea indemnizației cu o lună și a concediului pentru creșterea copilului plasează persoanele care au calitatea de beneficiari într-o situație defavorabilă. Or, dreptul la concediu de maternitate este un drept fundamental. Mai mult, se aduce atingere și principiului protecției așteptărilor legitime ale cetățenilor cu privire la un anumit nivel al protecției și securității sociale. Faptul că se reduce cu o lună indemnizația de creșterea copilului în condițiile în care celălalt părinte nu beneficiază de aceasta conduce către un "dezechilibru financiar al familiei". Totodată, susține că efectul acestei prevederi aduce atingere și art. 49 din Constituție privind protecția copiilor și tinerilor în sensul că beneficiarul final al acestei indemnizații este însuși copilul, deoarece restrângerea duratei plății indemnizației de creștere a copilului cu o lună creează "lipsuri în creșterea și educația copilului".
6. Tribunalul București - Secția a IX-a contencios administrativ apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 11 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 132/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 28 iunie 2011, cu modificările și completările ulterioare, având următorul cuprins: "Dreptul la concediul pentru creșterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum și celor aflate în situațiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată, în situația în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condițiile de acordare a acestuia, după cum urmează: [...] b) în situația în care persoana prevăzută la lit. a) nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia."
11. Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 26 privind viața familială, art. 47 privind nivelul de trai, art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor și art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, precum și celor ale art. 11 alin. (1) raportate la
Directiva 2010/18/UE
a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a
Directivei 96/34/CE .
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor instituie posibilitatea părinților de a opta între două tipuri de concediu (pentru creșterea copilului în vârstă de până la 1 an sau pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani) și indemnizația corespunzătoare, iar cuantumul indemnizației este determinat de durata concediului solicitat. Dispozițiile criticate prevăd că dreptul la concediul pentru creșterea copilului se acordă pe bază netransferabilă părinților, după cum urmează: cel puțin o lună din perioada totală a concediului de creștere a copilului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept, iar în situația în care această persoană nu solicită dreptul la concediul care îi revine, celălalt părinte nu poate beneficia de dreptul la concediu în locul acesteia.
13. Cu privire la critica autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia reducerea indemnizației cu o lună și a concediului pentru creșterea copilului contravine dreptului fundamental la concediu de maternitate, Curtea constată că această critică este neîntemeiată, de vreme ce, potrivit art. 47 alin. (2) din Constituție, cetățenii au dreptul la "concediu de maternitate plătit" și, prin urmare, numai concediul de maternitate (cu indemnizația aferentă) reprezintă un drept fundamental, nefiind consacrat ca atare și concediul pentru creșterea copilului, reglementat de dispozițiile de lege criticate. Astfel, premisa de la care pleacă autorul excepției în argumentarea acesteia este falsă, întrucât Constituția garantează concediul de maternitate plătit, acesta fiind prevăzut de
- Codul muncii și reglementat de
art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005
privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit căruia "Asiguratele au dreptul la concedii pentru sarcină și lăuzie, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, perioadă în care beneficiază de indemnizație de maternitate."
14. Referitor la natura indemnizației lunare pentru creșterea copilului, Curtea, în jurisprudența sa constantă, a statuat, de exemplu, prin
Decizia nr. 788 din 27 septembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 22 noiembrie 2012, sau prin
Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului nu este un drept constituțional, ci constituie una dintre măsurile de protecție socială instituite de stat prin lege în virtutea rolului de stat social, dar nenominalizate expres în Constituție. Caracteristic unui astfel de drept este că legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. Totodată, prin
Decizia nr. 455 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 2 iunie 2011, Curtea a statuat că "indemnizația pentru creșterea copilului constituie o măsură concretă de protecție socială, fiind dreptul exclusiv al legiuitorului să stabilească modalitatea de acordare a acesteia, fără a aduce atingere existenței dreptului în sine".
15. Ținând cont de acestea, Curtea nu poate reține nici încălcarea prevederilor constituționale ale art. 47 privind nivelul de trai sau ale art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor.
16. Cu privire la invocarea prevederilor constituționale ale art. 26 privind viața familială și ale art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauza de față, care privește analiza constituționalității dispozițiilor de lege ce reglementează condițiile de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului.
17. În final, referitor la
Directiva 2010/18/UE
a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a
Directivei 96/34/CE , Curtea observă că, potrivit Clauzei 2.2 din acest Acord, "Concediul se acordă pentru o perioadă de cel puțin patru luni și, pentru a promova egalitatea de șanse și de tratament între bărbați și femei, ar trebui, în principiu, să se acorde pe o bază netransferabilă. Pentru a încuraja egalitatea între cei doi părinți în materie de luare a concediului pentru creșterea copilului, cel puțin una dintre cele patru luni se va acorda pe o bază netransferabilă. Modalitățile de aplicare a perioadei netransferabile se stabilesc la nivel național prin intermediul legislației și/sau al convențiilor colective, luând în considerare dispozițiile în materie de concediu existente în statele membre." Totodată, în Preambulul Acordului, la "Considerații generale" ct.16, se prevede că "dreptul la concediu pentru creșterea copilului în prezentul acord reprezintă un drept individual și, în principiu, nu poate fi cedat, iar statele membre sunt abilitate să îi confere caracter cesionabil. Experiența arată că caracterul cesionabil al concediului poate reprezenta un stimulent pozitiv pentru ca tații să ia acest tip de concediu și, prin urmare, partenerii sociali europeni convin asupra faptului că o parte din concediu nu este cesionabilă". În consecință, susținerea autorului excepției, potrivit căreia dispozițiile de lege criticate ar contraveni acestei Directive, care pune în aplicare Acordul-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES (acord care stabilește cerințele minimale menite să faciliteze concilierea între responsabilitățile parentale și profesionale), este neîntemeiată.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Paul Cosmin Dumitrescu în Dosarul nr. 22.514/3/2013 al Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 11 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010
privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2015.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.