Decizia nr. 701/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție", excepție ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 11.143/99/2013 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 188D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât procedura stabilită de Codul de procedură civilă este în conformitate cu dispozițiile constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.143/99/2013, Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție". Excepția a fost invocată, din oficiu, de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă într-o cauză privind soluționarea apelurilor formulate împotriva unei sentințe civile a Tribunalului Iași prin care s-a admis obligarea pârâților la plata despăgubirilor reprezentând dobânda legală penalizatoare aferentă drepturilor bănești acordate prin titluri executorii.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate instanța de judecată susține, în esență, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă cu privire la caracterul de noutate a chestiunii de drept este neconstituțională, deoarece creează o discriminare între justițiabilii dintr-un proces civil și cei dintr-un proces penal, având în vedere că în materie civilă instanța supremă trebuie să analizeze și caracterul de noutate a chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective. În acest sens invocă considerentele deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și aplicare a unor dispoziții legale, respectiv

deciziile nr. 3 și 4 din 14 aprilie 2014 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014,

Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014,

Decizia nr. 7 din 30 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014, sau

Decizia nr. 10 din 20 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 832 din 14 noiembrie 2014. Se mai susține că atât în Codul de procedură civilă, cât și în Codul de procedură penală sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementată ca un mijloc alternativ/paralel pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, alături de recursul în interesul legii, și nu ca un mecanism distinct de recursul în interesul legii, care are ca unic scop preîntâmpinarea apariției practicii neunitare (control a priori), astfel cum s-a reținut în considerentele deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus citate. Mai arată că atât în Codul de procedură civilă, cât și în Codul de procedură penală incidentul procedural care constă în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost reglementat ca o secțiune a aceluiași capitol intitulat "Dispoziții privind asigurarea unei practici judiciare unitare".

6. De asemenea, instanța de judecată, autoare a excepției de neconstituționalitate, mai susține că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție este în contradicție și cu jurisprudența Curții Constituționale, sens în care exemplifică cu

Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 , paragraful 53, prin care instanța de contencios constituțional a reținut că asigurarea unei practici judiciare unitare se poate realiza fie prin recursuri în interesul legii, fie prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Avocatul Poporului apreciază că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor criticate în motivările deciziilor pronunțate în temeiul acestui articol, cu privire la caracterul de noutate a chestiunii de drept, nu este de natură a prezenta elemente de neconstituționalitate, iar prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost menționat în încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție". Textul de lege criticat are următorul cuprins: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

12. În opinia instanței de judecată autoare a excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate în interpretarea dată de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și art. 21 privind accesul liber la justiție.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că instanța de judecată autoare a excepției de neconstituționalitate susține că se creează o gravă discriminare între justițiabilii dintr-un proces civil și justițiabilii dintr-un proces penal, întrucât în materie civilă instanța supremă trebuie să analizeze și caracterul de noutate a chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, iar în materie penală legiuitorul nu a stabilit o asemenea condiție. Or, atât Codul de procedură civilă, cât și Codul de procedură penală reglementează mecanismul procedural al pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ca un mijloc alternativ/paralel, pentru asigurarea unei practici judiciare unitare, alături de mecanismul procedural al recursului în interesul legii, și nu ca un mecanism distinct de recursul în interesul legii, care are ca unic scop preîntâmpinarea apariției practicii neunitare în aplicarea și interpretarea legii de către instanțele judecătorești (control a priori).

14. Cu privire la această susținere, Curtea constată că neconstituționalitatea invocată de autoarea excepției este dedusă din compararea celor două norme de procedură - civilă și penală - referitoare la obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Astfel, în materie penală, legiuitorul, reglementând procedura sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu a prevăzut condiția «noutății» chestiunii de drept prin dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, potrivit cărora: "Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective și asupra căreia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

15. Or, Curtea reține că o astfel de critică - potrivit căreia art. 519 din Codul de procedură civilă contravine art. 16 raportat la art. 21 din Constituție, creând discriminări între justițiabilii din procesul civil față de cei din procesul penal, deoarece, prin comparație cu art. 475 din Codul de procedură penală, nu conduce la existența acelorași condiții privind obiectul sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate. Astfel, având în vedere prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, [...]", Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele, astfel cum susține autoarea excepției. Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 519 din Codul de procedură civilă "astfel cum a fost interpretat și aplicat, în ceea ce privește condiția «noutății», de completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă ale Înaltei Curți de Casație și Justiție", așa cum a fost formulată, este inadmisibilă.

16. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Curtea de Apel Bacău - Secția I civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 11.143/99/2013.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Bacău - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2015.