Decizia nr. 228/2019

Persoanele care solicită eliberarea certificatelor potrivit prezentei legi poartă răspunderea penală pentru corectitudinea întocmirii dosarelor, a documentelor și probelor aflate în acestea.

Cererile care privesc eliberarea noului certificat de Luptător cu Rol Determinant, depuse conform art. 3^2, sunt analizate de o comisie alcătuită din cel mult 5 membri, angajați din cadrul Secretariatului de Stat, numită prin ordin al secretarului de stat, care este și președintele comisiei.

Comisia prevăzută la alin. (2) procedează la soluționarea cererilor, verificând actele dosarelor care au fost depuse în termenele și condițiile prevăzute de lege pentru calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 4 și care îndeplinesc condițiile și criteriile pentru eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant.

După admiterea cererilor se procedează la eliberarea certificatului de Luptător cu Rol Determinant, potrivit metodologiei stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare al comisiei, aprobat prin ordin al secretarului de stat.

Secretariatul de Stat, cu avizul Comisiei parlamentare, va înainta periodic Președintelui României propunerile de atribuire a titlurilor pentru persoanele ale căror cereri au fost admise, în vederea publicării acestora în Monitorul Oficial al României.

Soluțiile vor fi comunicate în termen de 45 de zile de la depunerea cererii. În cazul comunicărilor prin poștă, cu confirmare de primire, care nu sunt ridicate de către destinatar,

termenul de 30 de zile pentru contestație curge de la data publicării deciziei Comisiei prin postare pe site-ul instituției.

Contestațiile privind noile certificate - Luptător cu Rol Determinant se depun în termen de 30 de zile de la comunicare cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.

În termen de 45 de zile după acordarea titlurilor de către Președintele României și publicarea acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, Secretariatul de Stat transmite către casele de pensii adeverințele prevăzute la art. 4^1 pentru persoanele ale căror cereri au fost admise.

[...]

19.

Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 11

Comisia parlamentară își continuă activitatea, conform prevederilor prezentei legi.

20.

Articolul 12 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 12

Prefecturile vor transmite Secretariatului da Stat, la solicitarea acestuia, liste nominale cu situația acordării drepturilor ce revin persoanelor prevăzute prin prezenta lege sau a drepturilor acordate acestora în baza legilor recunoștinței în vigoare la acel moment, precum și motivarea neacordării acestora.

21.

Articolul 13^1 se modifică și va avea următorul cuprins:

Art. 13^1

Sumele aferente plății indemnizațiilor pentru beneficiarii prezentei legi se suportă de la bugetul de stat, prin bugetele Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații.

22.

Articolul 18 se modifică și va avea următorul cuprins:

Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de persoanele care au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, se instituie următoarele calități:

a)

persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987;

b)

soț al persoanei care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege;

c)

urmași ai persoanelor care au decedat în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.

Nu pot beneficia de prevederile prezentei legi persoanele prevăzute la alin. (1) care au făcut parte din aparatul de represiune, securitate și miliție sau au desfășurat activități de poliție politică.

23.

Articolul 19 se modifică și va avea următorul cuprins:

Dovada calității prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. a) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:

a)

stabilirea domiciliului obligatoriu;

b)

strămutarea într-o altă localitate;

c)

deportarea.

Dovada calității prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. b) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de organele competente, din care să rezulte supunerea la presiuni, din partea securității sau a miliției, pentru stabilirea domiciliului în localitatea în care se afla deportat soțul, indiferent dacă această urmare s-a produs sau nu.

21.

Curtea constată că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 , în ansamblul său, precum și, în special, prevederile

art. I pct. 4,

6,

16,

17

și

pct. 19-23

din aceasta.

22.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16

privind egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică,

art. 31 alin. (1)

privind dreptul la informație,

art. 47

privind nivelul de trai,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 75 alin. (3)-(5)

privind sesizarea Camerelor Parlamentului,

art. 76 alin. (3)

privind adoptarea legilor și a hotărârilor,

art. 77 alin. (1)

privind promulgarea legii,

art. 108 alin. (3)

și

(4)

privind actele Guvernului,

art. 115 alin. (3) ,

(5)

și

(7)

privind delegarea legislativă și

art. 154 alin. (1)

privind conflictul temporal de legi. De asemenea se invocă

art. 1 din Protocolul nr. 1

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la protecția proprietății private,

art. 7 din Declarația Universală

a Drepturilor Omului, privind principiul egalității,

art. 14 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind interzicerea discriminării și

art. 17 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, referitor la interdicția exproprierii.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , prin numeroase decizii, spre exemplu, prin

Decizia nr. 864 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 10 martie 2016, prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 28 septembrie 2016, prin

Decizia nr. 398 din 15 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 5 septembrie 2016, prin

Decizia nr. 660 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 3 martie 2017, prin

Decizia nr. 785 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 17 martie 2017, prin

Decizia nr. 114 din 9 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, prin

Decizia nr. 108 din 8 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 29 iunie 2018, prin

Decizia nr. 444 din 28 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 928 din 2 noiembrie 2018, prin

Decizia nr. 477 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 929 din 5 noiembrie 2018, sau prin

Decizia nr. 704 din 15 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 31 ianuarie 2019, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora.

24.

Prin

Decizia nr. 114 din 9 martie 2017 , paragrafele 40-43, Curtea a reținut că

Legea nr. 341/2004

a abrogat

Legea nr. 42/1990 , însă a menținut unele dintre soluțiile legislative anterioare. Astfel, este păstrată denumirea titlurilor „Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989“ și „Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989“ se referă, în

Legea nr. 341/2004 , la trei categorii, și anume „Luptător Rănit“, „Luptător Reținut“ și „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. Curtea a reținut că

Legea nr. 341/2004

stabilea acordarea unor drepturi persoanelor care au obținut

titlurile prevăzute de lege, printre care, potrivit

art. 4,

și dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, în condițiile legii. Acordarea titlurilor se făcea prin preschimbarea certificatelor eliberate în perioada 1990-1997 privind calitățile și titlurile atestate potrivit

Legii nr. 42/1990 . Curtea a mai observat că, printr-o serie de acte normative, s-a stabilit că, începând cu anul 2012, indemnizația lunară reparatorie, prevăzută de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , de care beneficiau, în condițiile legii, persoanele care au obținut titlurile prevăzute la

art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3

din lege, respectiv titlul de „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“, nu se mai acordă. Prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

au fost modificate și completate unele dispoziții din

Legea nr. 341/2004 , care stabilesc categoriile de titluri ce se pot acorda luptătorilor pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și drepturile corespondente deținerii acestor titluri. Astfel, sunt păstrate denumirile titlurilor de „Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989“ și „Participant la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989“, iar titlul „Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989“, în noua formă a legii, se referă la patru categorii, și anume: „Luptător Rănit“, „Luptător Reținut“, „Luptător cu Rol Determinant“ și „Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite“. În acest sens, potrivit

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 , titlurile instituite se vor acorda în condițiile legii, avându-se în vedere calitățile și titlurile atestate, potrivit

Legii nr. 42/1990 , doar pentru cazurile în care solicitantul este posesor al certificatului și titular al brevetului de atestare a titlului, acordat de către Președintele României, prin decret prezidențial, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Totodată, noul conținut normativ al

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

prevede acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară persoanelor care au obținut titlul de „Luptător cu Rol Determinant“ cărora li s-au eliberat noile certificate, potrivit noii reglementări.

25.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea

art. 115 alin. (5) din Constituție , prin

Decizia nr. 398 din 15 iunie 2016 , paragraful 37, Curtea a reținut că acest text constituțional condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“ (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). Astfel, potrivit fișei legislative, se observă că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

a fost adoptată în ședința de Guvern din 29 decembrie 2014, iar proiectul de lege privind aprobarea ordonanței de urgență a fost transmis Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, pentru dezbatere, cu Adresa nr. E201 din 30 decembrie 2014.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 969 din 30 decembrie 2014. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiții cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanței de urgență, astfel încât nu poate fi reținută critica privind încălcarea

art. 115 alin. (5) din Constituție .

26.

Cât privește critica raportată la

art. 16 alin. (1) din Constituție , considerându-se că textele de lege criticate ar institui discriminări, prin sistarea plății indemnizației lunare reparatorii, Curtea, prin

Decizia nr. 114 din 9 martie 2017 , paragraful 49, a constatat că normele supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor destinatarilor săi, fără ca între aceștia să existe privilegii sau discriminări, astfel încât nu poate fi reținută încălcarea prevederilor

art. 16 din Constituție . A nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenței sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilității economice a țării și să ia măsuri în consecință (în acest sens a se vedea

Decizia nr. 90 din 7 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 5 aprilie 2012). Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că nu constituie o discriminare faptul că, prin aplicarea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate ca atare prin prisma propriilor interese subiective. De asemenea, Curtea, amintind jurisprudența sa, a statuat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“.

27.

Referitor la critica potrivit căreia sistarea plății indemnizației reparatorii contravine dreptului de proprietate privată, prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , paragraful 54, Curtea a constatat netemeinicia acestei susțineri, invocând jurisprudența sa, prin care a statuat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, astfel că „legiuitorul are libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare“. Ca atare, indemnizația se acordă în condițiile

Legii nr. 341/2004 , astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

și

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 .

28.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 47

privind nivelul de trai, Curtea a reținut că

Legea fundamentală consacră, în art. 1 alin. (3) , caracterul de stat social al României, obligând statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f) , să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar în

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2)

prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor, și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în

Legea fundamentală , măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012).

29.

Cât privește dispozițiile

art. 53 din Legea fundamentală , prin

Decizia nr. 88 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 28 martie 2013, sau prin

Decizia nr. 314 din 5 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, paragrafele 21 și 22, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 53 din Constituție

nu sunt incidente, acestea având în vedere doar restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Curtea a constatat că, deși temeiul moral al acordării acestor beneficii, izvorât din sentimentul de recunoștință pentru cei care, prin jertfa și contribuția proprie, au condus la căderea regimului comunist și la instaurarea democrației, este incontestabil, acesta nu constituie totuși, potrivit

Constituției , o obligație de reglementare a statului în acest sens, neputându-se vorbi astfel de existența unui drept fundamental la obținerea unor indemnizații în virtutea

calității de Luptător Remarcat prin Fapte Deosebite în cadrul Revoluției Române din Decembrie 1989. De asemenea Curtea a arătat că indemnizația de revoluționar are un caracter reparatoriu, iar legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acesteia, în temeiul

art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală . În acest sens este și

Decizia nr. 193 din 2 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 10 iulie 2013.

30.

Cu privire la

art. 22

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, prin

Decizia nr. 389 din 14 iunie 2016 , paragraful 59, Curtea a constatat că celelalte dispoziții din Constituție invocate de autori, printre care și

art. 22 din Constituție , nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

31.

Referitor la critica privind neconcordanța dintre anumite prevederi din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014 , prin

Decizia nr. 704 din 15 noiembrie 2018 , paragraful 31, Curtea a reținut că aceasta nu poate fi primită, deoarece examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere conformitatea acestui text cu dispozițiile și principiile constituționale, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 701 din 27 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, paragraful 15).

32.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

33.

În plus, cu privire la invocarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 90 din 7 februarie 2012 , Curtea constată că prin această decizie a reținut că indemnizațiile „restante“ ce se achită beneficiarilor

Legii nr. 341/2004

constituie într-adevăr un „bun“ în sensul

art. 1 din Protocolul adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a mai reținut că aceste tipuri de indemnizații au caracter reparatoriu, fără consacrare constituțională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizații pe o anumită perioadă are, de asemenea, dreptul de a alege frecvența și modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituționale, legiuitorul poate opta și pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea în acest sens

art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010

pentru completarea

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 283/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Așadar, în cauză, nu se poate reține incidența deciziei sus-menționate cu privire la noțiunea de „bun“, nefiind vorba despre indemnizații „restante“. Printr-o serie de acte normative, s-a stabilit că indemnizația lunară reparatorie, prevăzută de

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004 , nu se acordă. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

a fost modificată și completată

Legea nr. 341/2004 , cu privire la categoriile de titluri ce se pot acorda și drepturile corespondente deținerii acestor titluri, noul conținut normativ al

art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004

stabilind acordarea unei indemnizații de gratitudine lunară persoanelor care au obținut titlul de „Luptător cu Rol Determinant“ cărora li s-au eliberat noile certificate, potrivit noii reglementări.

34.

Cât privește critica autorului excepției din Dosarul nr. 1.552D/2017, potrivit căreia Guvernul nu avea abilitarea de a modifica

Legea nr. 341/2004

printr-o ordonanță de urgență, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece Guvernul poate adopta, pe de-o parte, ordonanțe simple, în domenii care nu fac obiectul legilor organice, în baza unei legi speciale de abilitare, lege care va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite aceste ordonanțe, în temeiul

art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție , iar, pe de altă parte, Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată, cu obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora, în temeiul

art. 115 alin. (4)-(6) din Legea fundamentală . Cât privește ordonanțele de urgență,

Legea fundamentală

prevede condiții diferite, reglementate de

art. 115 alin. (4)-(6) , care nu se referă însă și la interdicția reglementării în domeniul legilor organice. Or, ordonanța criticată este o ordonanță de urgență a Guvernului, adoptată cu respectarea dispozițiilor constituționale ale

art. 115 alin. (4)-(6) , așa cum a statuat Curtea, prin Decizia

nr. 398 din 15 iunie 2016 , paragrafele 35 și 36. Spre deosebire de aceasta,

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004

a fost adoptată în baza

art. 1 pct. I.1

și

pct. X din Legea nr. 184/2014

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 29 decembrie 2014, lege care a permis Guvernului să adopte ordonanțe pentru modificarea și completarea

Legii nr. 341/2004 . Ca atare, Curtea constată caracterul neîntemeiat al acestei critici de neconstituționalitate.

35.

Astfel, critica principală a autorului excepției din Dosarul nr. 1.552D/2017, potrivit căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

nu putea modifica

Legea nr. 341/2004

și, prin urmare, în prezent, este în vigoare

Legea nr. 341/2004 , în forma anterioară, este neîntemeiată. Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000 , „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază“.

36.

De asemenea nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea

art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală , prin nesemnarea de către ministrul justiției a actului normativ supus controlului. Astfel,

art. 108 alin. (4) din Legea fundamentală

reglementează cu privire la „contrasemnarea de către miniștrii care au obligația punerii acestuia în executare“, fără a nominaliza vreun ministru. Din examinarea actului normativ rezultă că acesta a fost contrasemnat de miniștrii cărora le revine sarcina punerii în executare, respectiv de către ministrul finanțelor publice și ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice.

37.

În final, Curtea observă că prevederile

art. 75 alin. (3)-(5) ,

art. 76 alin. (3) ,

art. 77 alin. (1) din Constituție

nu au incidență în cauză, deoarece se referă la procesul de adoptare a unei legi, iar nu la emiterea ordonanțelor Guvernului. De asemenea, prevederile

art. 108 alin. (3) din Constituție

nu au incidență în cauză, deoarece vizează ordonanțele Guvernului care se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, iar nu și ordonanțele de urgență ale Guvernului. Totodată, dispozițiile constituționale ale

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 31 alin. (1)

privind dreptul la informare și

art. 154 alin. (1)

privind conflictul temporal de legi, precum și cele din actele internaționale sau europene invocate de către autorii excepției nu au nicio legătură cu soluționarea cauzei.

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gelu Manea în Dosarul nr. 11.232/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Asociația Tinerii Eroi ai Revoluției - 22 Decembrie 1989 din Galați în Dosarul nr. 1.769/121/2015 al Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și de Oprea Mustață în Dosarul nr. 41.729/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014

pentru modificarea și completarea

Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 , în ansamblul său, precum și, în special, ale

art. I pct. 4 ,

6,

16,

17

și

pct. 19-23

din aceasta sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 aprilie 2019.