Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 785/2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului și art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990

prezumat în vigoare

Data actului
17 noiembrie 2015
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 79 din 3 februarie 2016
Citat de
82 de acte
Citează
16 acte
Structură
5 articole · 21.534 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce i s-a întâmplat acestui act

Pus în aplicare prin 5

  • Decizia nr. 247/2020 4 iunie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 lit. a), ale art.…
  • Decizia nr. 33/2021 19 ianuarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (5^1) din …
  • Decizia nr. 81/2021 16 februarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 teza a doua rapo…
  • Decizia nr. 79/2021 16 februarie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 283 alin. (4) lit. m…
  • Decizia nr. 439/2022 6 octombrie 2022 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 alin. (1) teza f…

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • Legea nr. 31/1990 16 noiembrie 1990 (prevederi anume) privind societățile comerciale
  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…
  • Legea nr. 241/2005 15 iulie 2005 (prevederi anume) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale

Pune în aplicare 1

Are ca temei 5

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului și

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția penală care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 534 D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

și

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990

și de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 4 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.415/118/2014, Tribunalul Constanța - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale,

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului și

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Vasile Frîncu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze penale referitoare la săvârșirea de către autorul excepției a infracțiunilor de evaziune fiscală, spălare de bani și folosirea creditului societății în interes propriu.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale se susține că sintagma "infracțiuni aflate în legătură" din cuprinsul

art. 1 teza a doua din Legea nr. 241/2005

și expresia "documente legale" din cuprinsul art. 2 lit. c) și art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din aceeași lege nu pot avea în vedere infracțiunile prevăzute în

Legea contabilității nr. 82/1991 , întrucât aceste infracțiuni au fost dezincriminate prin dispozițiile

art. I pct. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2011

pentru modificarea și completarea

Legii contabilității nr. 82/1991

și pentru modificarea altor acte normative incidente. Se arată că aplicarea în continuare a dispozițiilor legale ce reglementau infracțiunile astfel dezincriminate este de natură a încălca principiul aplicării legii penale mai favorabile și dreptul la apărare. Se susține, totodată, încălcarea prin textele criticate a dreptului la viață intimă, familială și privată, întrucât orice suspiciune referitoare la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală este de natură a afecta dreptul la propria imagine, care este o componentă a dreptului fundamental prevăzut la art. 26 din Constituție. Se mai arată că aceleași texte criticate încalcă libertatea economică, prin intervenția organelor de control ale statului, ca urmare a concluziilor trase de acestea în legătură cu respectarea regimului actelor contabile, care au un efect inhibator asupra întregii activități economice.

6. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

se arată că acestea reglementează o infracțiune similară tăinuirii, fără să prevadă, însă, faptul că "pedeapsa aplicată tăinuitorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor", așa cum reglementează norma de la art. 270 alin. (2) din Codul penal. Se susține că, pentru acest motiv, textul criticat creează discriminare între autorii celor două infracțiuni, care se află în situații juridice similare.

7. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

se arată că prin

art. 26 din Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale a fost abrogat

art. 282^1 din Legea nr. 31/1990 , dispărând astfel temeiul legal al exercitării acțiunii penale în cazul infracțiunilor prevăzute în cuprinsul titlului VIII al acestei legi. Se susține că, în acest caz, lipsa plângerii prealabile referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

face imposibilă punerea în mișcare a acțiunii penale în cazul acesteia. Or, neaplicarea dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 255/2013

în prezenta cauză este de natură a încălca principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, prin aplicarea unui regim juridic diferit unor persoane care se află în aceeași situație juridică, fiind subiecți activi ai infracțiunii reglementate prin textul criticat, precum și accesul liber la justiție al acestora. Se mai susține încălcarea prin textul criticat a prevederilor constituționale ale art. 45, întrucât punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu împotriva unei persoane este de natură a afecta libertatea economică a acesteia, iar această intruziune, în situația săvârșirii infracțiunii prevăzute la

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 , a devenit nelegală odată cu intrarea în vigoare a

art. 26 din Legea nr. 255/2013 .

8. Tribunalul Constanța - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

se arată că aspectele invocate de autorul excepției nu pot genera probleme de ultraactivitate a legii, de încălcare a dreptului la apărare și, în egală măsură, nu pot determina încălcarea libertății economice. Se subliniază, în acest sens, că înțelesul noțiunii de "documente legale" este cel prevăzut în cuprinsul

Legii nr. 241/2005 .

9. Cu privire la dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

se arată că infracțiunea de spălare de bani are o existență independentă de infracțiunea de tăinuire, motiv pentru care subiecții activi ai acestor infracțiuni nu se află în situații juridice similare. Prin urmare, lipsa din cuprinsul prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

a unei dispoziții similare celei de la art. 270 alin. (2) din Codul penal constituie voința legiuitorului, modificarea

Legii nr. 656/2002

în sensul arătat în susținerea excepției constituind atribuția exclusivă a acestuia.

10. În ceea ce privește prevederile

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990

se arată ca acestea au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prilej cu care, prin

Decizia nr. 1.025 din 14 iulie 2011 , Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată această excepție de neconstituționalitate. Se susține că atât considerentele, cât și soluția deciziei anterior referite sunt aplicabile și în prezenta cauză.

11. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005,

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, și

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004. Textele criticate au următorul cuprins:

-

Articolul 1

teza a doua din Legea nr. 241/2005 : "Prezenta lege instituie măsuri de prevenire și combatere a infracțiunilor de evaziune fiscală și a unor infracțiuni aflate în legătură cu acestea.";

-

Articolul 9

alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005 : "(1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale: [...]

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate;

c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;";

-

Articolul 29

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 : "(1) Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: [...]

b) ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; [...]";

-

Articolul 272

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 : "(1) Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care: [...]

b) folosește, cu rea-credință, bunuri sau creditul de care se bucură societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect; [...]".

15. Se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 cu privire la dreptul la apărare, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 45 privind libertatea economică.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, cu privire la critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că dispozițiile cap. VI - "Contravenții și infracțiuni" ( art. 41-42) din Legea contabilității nr. 82/1991 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 18 iunie 2008, care prevedeau infracțiuni în domeniul contabilității, au fost modificate prin

art. I pct. 33 și 34 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2011

în sensul reglementării drept contravenții a faptelor enumerate în cuprinsul lor. În acest fel, toate infracțiunile din cuprinsul

Legii contabilității nr. 82/1991

au fost dezincriminate. Prin urmare, aplicarea acestora ulterior datei intrării în vigoare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 37/2011

contravine dispozițiilor art. 4 din Codul penal - Aplicarea legii penale de dezincriminare, conform cărora legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. Potrivit aceluiași art. 4, în acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

17. Aceste aspecte nu vizează însă constituționalitatea legii, ci constituie o problemă de aplicare a ei, a cărei analiză nu intră în sfera atribuțiilor Curții Constituționale. În acest sens, Curtea a statuat, în numeroase rânduri, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, acestea constituind atribuții ale instanțelor de judecată. Pentru acest motiv, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea

Decizia nr. 357 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011).

18. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 , Curtea constată că atât titlul

Legii nr. 656/2002 , cât și dispozițiile art. 23 și art. 24 din cuprinsul acesteia au fost modificate prin pct. 1-3 ale

art. 111 din Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, legiuitorul nemodificând și prevederile

Legii nr. 656/2002

prin reglementarea unei limite maxime a pedepsei ce poate fi dispusă în cazul săvârșirii infracțiunii prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. b) din această lege, prin raportare la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea la care textul criticat face trimitere. Prin urmare, Curtea deduce că intenția legiuitorului nu a fost aceea de a limita pedeapsa pentru infracțiunea de la

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

conform art. 270 alin. (2) din Codul penal. (A se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 19)

19. În acest sens, Curtea reține că, în limita atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar și potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide, în considerarea importanței valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate și a raporturilor sociale ce se nasc în urma acestor incriminări, care sunt cazurile de limitare a pedepsei penale ce poate fi aplicată în cazul săvârșirii unei infracțiuni, prin raportare la o altă pedeapsă prevăzută pentru o faptă comisă în legătură cu infracțiunea luată drept criteriu al comparației. (A se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015 , paragraful 20)

20. Cu privire la pretinsa încălcare prin textul criticat a prevederilor art. 16 din Constituție nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoanele care săvârșesc infracțiunea de tăinuire și care beneficiază de dispozițiile art. 270 alin. (2) din Codul penal și persoanele care săvârșesc infracțiunea prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 , întrucât acestea se află în situații diferite, iar tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor în privința lor are la bază criteriul obiectiv al importanței valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare, care, în cazul textului criticat, este reprezentată de relațiile sociale referitoare la adevărata natură a bunurilor, la proveniența, situarea, dispoziția, circulația acestora, la proprietatea bunurilor și la drepturile asupra lor, aspecte ce nu trebuie ascunse sau disimulate atunci când se cunoaște că bunurile în cauză provin din săvârșirea de infracțiuni. (A se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015 , paragraful 21)

21. Pentru aceste motive, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului apare ca fiind neîntemeiată.

22. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 , Curtea constată că, prin dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 255/2013 , a fost abrogat

art. 282^1 din Legea societăților nr. 31/1990 , care prevedea că pentru infracțiunile prevăzute în titlul VIII din această din urmă lege, acțiunea penală se exercită din oficiu.

23. Din această perspectivă, Curtea reține că, după intrarea în vigoare a normei abrogatoare, lipsa acestei dispoziții procesual penale din cuprinsul

Legii nr. 31/1990

determină aplicarea dispozițiilor generale în materia exercitării acțiunii penale, prevăzute în cuprinsul Codului de procedură penală, și nu aplicarea obligatorie a dispozițiilor referitoare la punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

24. În acest sens, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 295 din Codul de procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o astfel de plângere. Prin urmare, punerea în mișcare a acțiunii penale din oficiu reprezintă regula generală, iar punerea în mișcare a acțiunii penale prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate constituie excepția, care va fi aplicabilă în cazurile expres prevăzute de lege.

25. Curtea reține însă că aceste aspecte nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate, ci probleme referitoare la interpretarea și aplicarea legii procesual penale. Or, așa cum s-a arătat la paragraful 17, în situații similare, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate astfel argumentate ca fiind inadmisibile.

26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 teza a doua, art. 2 lit. c) și

art. 9 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 272 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , excepție ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția penală.

2. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate ridicată de Vasile Frîncu în Dosarul nr. 5.415/118/2014 al Tribunalului Constanța - Secția penală și constată că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Tribunalului Constanța - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 17 noiembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.