Decizia nr. 685/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Șofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 pct. 35 și art. 38 alin. (2) din

Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 , excepție ridicată de Laviniu Doru Andronic și Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 464D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru partea "Ecoterm" - S.A. Făgăraș, consilierul juridic Iulia Roxana Mailat, cu delegație depusă la dosar, și se constată lipsa autorilor excepției de neconstituționalitate. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, având în vedere faptul că asupra dispozițiilor criticate Curtea Constituțională s-a mai pronunțat.

4. Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 4 martie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 5.141/226/2014, Judecătoria Făgăraș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 pct. 35 și art. 38 alin. (2) din

Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 , excepție ridicată de Laviniu Doru Andronic și Anca Lavinia Andronic într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită obligarea la plata debitului restant pentru energie termică și a majorărilor de întârziere.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile

art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006 , care definesc utilizatorul de energie termică - respectiv ca fiind unul sau mai mulți consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înțelegându-se toți consumatorii din condominiul respectiv -, sunt contrare art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (5) din Constituție, deoarece, în realitate, sunt incluși toți proprietarii de imobil-apartament din condominiu, chiar și aceia cu instalații proprii de încălzire care nu sunt racordați la sistemul public de alimentare cu energie termică. Astfel, obligațiile sunt stabilite în sarcina proprietarului atât pentru coloanele de distribuție aparținând rețelei de distribuție interioară a energiei termice care alimentează corpurile de încălzire, amplasate pe proprietatea individuală sau comună, cât și pentru coloanele de încălzire aparținând rețelei de distribuție interioară a energiei termice, proiectată și montată în vederea asigurării încălzirii incintelor aparținând proprietății individuale sau comune, chiar și pentru zona de subsol tehnic care nu este un spațiu destinat încălzirii. În acest context susțin că un "proprietar" nu poate fi considerat implicit "utilizator", în sensul

art. 5 pct. 8 din Legea nr. 325/2006 , din moment ce nu consumă în scop propriu energie termică de la sistemul public de alimentare cu energie termică, nefiind încălzit nici apartamentul în proprietate și nici spațiul comun. Consideră că, în realitate, serviciul public de alimentare cu energie termică, prin coloanele de încălzire și de distribuție, este cel care folosește spațiul din subsolurile imobilului proprietate privată, fără a-i despăgubi pe proprietarii acestuia.

7. Referitor la prevederile

art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006

susțin că acestea sunt neconstituționale, întrucât obligă un proprietar de apartament individual, cu care nu există raport juridic, să plătească cotă-parte din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor care sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat și, în acest mod, proprietarul debranșat suportă în fapt un cost nedatorat.

8. Judecătoria Făgăraș opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, definiția noțiunii de "utilizator de energie termică" realizată prin

art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006 , precum și obligația instituită prin art. 38 alin. (2) pentru proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțional cu cota indiviză, nefiind în contradicție cu prevederile constituționale invocate. În acest sens se arată că aceste cheltuieli sunt generate de părțile comune dintr-un imobil de tip condominiu, obiect al coproprietății forțate care aparține tuturor proprietarilor apartamentelor sau spațiilor cu altă destinație decât cea de locuințe din imobilul respectiv.

9. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale, sens în care arată că, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, legea stabilește conținutul și limitele dreptului de proprietate, legiuitorul ordinar fiind competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. În plus, legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc apărarea unor interese de ordin general, așa cum este și asociația de proprietari. Ca atare, în cadrul acestor asociații, pentru existența unei bune conviețuiri, legiuitorul a reglementat plata unor cheltuieli, printre acestea se află și plata unei cote-părți din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporționale cu cota indiviză, de către proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, aspect care nu este de natură să aducă atingere dreptului de proprietate privată.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 pct. 35 și art. 38 alin. (2) din

Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 27 iulie 2006, care au următorul cuprins:

- Art. 5 pct. 35: "În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: [...] 35. utilizator de energie termică - unul sau mai mulți consumatori de energie termică, beneficiar al serviciului public de alimentare cu energie termică; în cazul condominiilor, prin utilizator se înțelege toți consumatorii din condominiul respectiv;";

- Art. 38 alin. (2): "(2) Proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1), alin. (2) teza întâi și alin. (5) referitor la dreptul de proprietate privată.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 5 pct. 35 din Legea nr. 325/2006 , astfel cum acestea sunt edictate, prin lor conținutul normativ nu conțin elemente care să reglementeze sau să afecteze aspecte cu privire la dreptul de proprietate, ci definesc semnificația și înțelesul noțiunii de "utilizator de energie termică", folosite în cuprinsul

Legii nr. 325/2006 , respectiv unul sau mai mulți consumatori de energie termică, care beneficiază de serviciul public de alimentare cu energie termică, iar în cazul condominiilor, prin utilizator înțelegându-se toți consumatorii din condominiul respectiv. Astfel, această definire a noțiunii de "utilizator de energie termică" este o aplicare a prevederilor

art. 25 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu denumirea marginală - Determinarea conceptelor și noțiunilor -, potrivit cărora, în cadrul soluțiilor legislative, trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor și noțiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înțeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înțelegerea lor corectă și a se evita interpretările greșite.

16. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia prevederile

art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006

sunt contrare dispozițiilor constituționale care consacră dreptul de proprietate privată, întrucât obligă proprietarul unui apartament dintr-un condominiu, apartament debranșat de la rețeaua de alimentare cu energie termică, la plata unei cote-părți din pierderea tehnologică inerentă furnizării energiei termice persoanelor ale căror apartamente sunt racordate la sistemul de încălzire centralizat și, în acest mod, proprietarul debranșat suportând în fapt un cost nedatorat, Curtea reține că această critică nu este întemeiată.

17. Potrivit art. 44 alin. (7) din Constituție, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, legiuitorul are obligația constituțională de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât să nu fie afectate interesele generale sau interesele particulare legitime a altor subiecte de drept. În acest context au fost adoptate mai multe acte normative care să reglementeze atât cadrul general de realizare, exploatare și administrare a locuințelor sau organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cât și unele măsuri privind desfășurarea activităților specifice serviciilor publice de alimentare cu energie termică utilizată pentru încălzire și prepararea apei calde de consum, respectiv producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei termice în sistem centralizat, în condiții de eficiență și la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor de energie și cu respectarea normelor de protecție a mediului. Având în vedere situația de indiviziune forțată, este necesară instituirea unui cadru legal pentru asigurarea unei bune vecinătăți și conviețuiri, în acest sens fiind, spre exemplu,

Ordonanța Guvernului nr. 85/2001

privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 1 septembrie 2001 (abrogată în prezent),

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997,

Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, precum și prevederile criticate în prezenta cauză sau chiar unele prevederi referitoare la coproprietatea forțată, coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil -

Legea nr. 287/2009 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011.

18. Din punctul de vedere al regimului juridic, proprietatea comună pe cote-părți se împarte în coproprietate obișnuită și temporară și coproprietate forțată și perpetuă, iar în cazul coproprietății forțate asupra dotărilor și utilităților comune dintr-un imobil cu mai multe locuințe, potrivit

art. 3 lit. c) din Legea nr. 230/2007 , obiectul proprietății comune forțate îl constituie toate părțile dintr-un condominiu care nu sunt apartamente sau spații cu altă destinație decât aceea de locuință, sens în care este

Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014. Referitor la părțile comune din clădirile cu etaje și apartamente, exercitând controlul de constituționalitate asupra unor prevederi din

Legea locuinței nr. 114/1996 , Curtea a reținut caracterul perpetuu al coproprietății, ieșirea din indiviziune nefiind posibilă (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 20 din 21 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 aprilie 2003).

19. Totodată, art. 647 alin. (3) - Regimul juridic general, cuprins în cartea a III-a - Despre bunuri, titlul II - Proprietatea privată, cap. IV - Proprietatea comună, secțiunea a 3-a - Coproprietatea forțată, subsecțiunea 1 - Dispoziții comune din Codul civil, reglementează obligația fiecărui coproprietar de a suporta, în mod proporțional cu cota-parte indiviză, cheltuielile pentru întreținerea și conservarea bunului comun. Stabilirea cheltuielilor pentru întreținerea și conservarea unui bun comun, respectiv suportarea proporțională a cheltuielilor, se face prin raportare la întinderea cotei-părți ce revine fiecărui proprietar, iar în situația în care bunul comun are caracter accesoriu, cota-parte se stabilește prin raportare la întinderea bunului principal. Aceste dispoziții au format obiectul controlului de constituționalitate, sens în care este

Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014

(precitată), prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. Art. 652 - Stabilirea cotelor-părți -, cuprins în subsecțiunea a 2-a - Coproprietatea asupra părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente din Codul civil, prevede modul în care se stabilesc cotele-părți din imobil prin raportarea suprafeței utile din imobil la totalul suprafețelor utile a spațiilor locative din clădiri. Potrivit art. 649 - Părțile comune - din Codul civil sunt considerate părți comune, în măsura în care prin lege ori prin act juridic nu se prevede altfel, instalațiile de apă și canalizare, electrice, de telecomunicații, de încălzire și de gaze de la branșament/racord până la punctul de distribuție către părțile aflate în proprietate exclusivă.

20. Așadar, ca instituție juridică, coproprietatea forțată și perpetuă exprimă conceptualizarea legală a unor relații de fapt și de drept dintre coproprietarii unui bun în cazul imposibilității fizice, concrete, de ieșire din indiviziune a acestora, cum sunt, spre exemplu, părțile comune ale unui condominiu, ca părți de construcții și instalații destinate deservirii mai multor apartamente.

21. Exercitând controlul de constituționalitate asupra unor prevederi din

Legea nr. 230/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, Curtea a statuat că, sub aspectul participării la cheltuielile comune, nu are relevanță dacă persoana este sau nu membru al unei asociații de proprietari, întrucât această obligație rezultă din starea de indiviziune forțată cu privire la părțile comune în care se află toți proprietarii. În acest sens, Curtea a reținut că

art. 2 din Legea nr. 230/2007

prevede că, datorită acestei stări de indiviziune forțată, proprietarii au obligația să ia măsuri cu privire la drepturile și obligațiile comune ce le revin tuturor asupra proprietății comune, în plus, existența unor spații în proprietate comună și perpetuă, imposibilitatea încheierii unor contracte individuale cu marii furnizori de utilități de către toți proprietarii, indiferent că sunt sau nu membri ai asociației de proprietari, sunt elemente care impun constituirea unei structuri organizate, care să acționeze în numele și pentru interesul comun, sens în care este

Decizia nr. 1.155 din 11 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 28 ianuarie 2008. În acest context, Curtea constată că cele reținute în decizia menționată se aplică mutatis mutandis și în ceea ce privește obligația proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, de a plăti o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză.

22. Ca atare, în virtutea prevederilor constituționale, legiuitorul are atât obligația de a crea cadrul legal pentru respectarea asigurării bunei vecinătăți și a bunei conviețuiri în cazul deținerii în proprietate comună a unor spații, caracteristică condominiului, cât și deplina libertate de a stabili în sarcina proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu anumite obligații. Împrejurarea că titularul dreptului de proprietate asupra apartamentului situat într-un condominiu a optat pentru debranșarea proprietății sale individuale de la rețeaua de alimentare cu energie termică nu îl exonerează pe acesta de executarea obligațiilor care îi incumbă în calitate de coproprietar asupra spațiilor comune ale condominiului, inclusiv a plății cotei-părți din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză. Astfel, Curtea reține că reglementarea acestei obligații nu conduce la încălcarea dreptului de proprietate, întrucât chiar art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție prevede că proprietatea este garantată, însă conținutul și limitele exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.

23. Așadar, soluția legislativă criticată, având drept scop legitim buna administrare și gestionare a părților comune, respectiv a utilităților din cadrul condominiilor, este o măsură adecvată și necesară atingerii scopului urmărit, păstrând, în același timp, un just echilibru între interesele individuale ale coproprietarului și cele generale, colective, care rezultă din însăși natura coproprietății forțate și perpetue. De aceea, stabilirea unei asemenea condiționări privind dreptul de proprietate privată, respectiv obligarea proprietarilor apartamentelor individuale situate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, să plătească o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză, reprezintă o măsură etatică proporțională cu scopul urmărit, fără a afecta substanța dreptului de proprietate privată.

24. Față de cele prezentate, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor constituționale privind dreptul de proprietate privată, ci, dimpotrivă, constituie o expresie a acestora în plan infralegal.

25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Laviniu Doru Andronic și Anca Lavinia Andronic în Dosarul nr. 5.141/226/2014 al Judecătoriei Făgăraș și constată că dispozițiile art. 5 pct. 35 și art. 38 alin. (2) din

Legea serviciului public de alimentare cu energie termică nr. 325/2006

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Făgăraș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 octombrie 2015.