Decizia nr. 20/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) și f), ale art. 27 și ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ion Ciochina în Dosarul nr. 6.586/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

La apelul nominal sunt prezenți autorul excepției, precum și Elena Nastase, presedinta Asociației de proprietari Bl. C.29, și Marian Tuzluc, administrator la aceeași asociație.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita admiterea acesteia, sustinand oral aceleași motive de neconstituționalitate pe care le-a invocat în fața instanței de judecată.

Celelalte părți prezente solicita respingerea excepției, arătând ca motivul litigiului între asociația de proprietari și autorul excepției îl constituie neplata de către acesta din urma a cotelor de întreținere.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale. Se arata ca în imobilele cu mai multe apartamente conviețuirea impune coproprietatea forțată asupra spațiilor comune. De aceea și plata pentru serviciile aferente acestor spații se face centralizat, fiecare coproprietar fiind însă obligat să-și achite cota-parte din aceste servicii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 20 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.586/2001, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) și f) , ale art. 27 și ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ion Ciochina.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul excepției considera ca dispozițiile criticate încalcă art. 37 alin. (1) privind dreptul de asociere, precum și art. 41 și 135 din Constituție - acesta din urma ocrotind proprietatea privată.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel cum remarca Guvernul, "conviețuirea în imobile cu mai multe apartamente impune coproprietatea forțată asupra spațiilor comune, care trebuie administrate în interesul tuturor proprietarilor de apartamente care locuiesc în acel imobil. De asemenea, furnizarea majorității serviciilor către condominiul respectiv se face centralizat, cu facturarea acestor servicii în mod colectiv. Din aceste motive, este necesară o anumită forma de organizare a proprietarilor, de natura să asigure o mai buna administrare a drepturilor și obligațiilor comune proprietarilor care locuiesc în imobil".

În ceea ce privește compatibilitatea textelor din Legea locuinței cu dispozițiile art. 41 și 135 din Constituție, Guvernul observa că nu se aduce, prin lege, nici o atingere dreptului de proprietate, întrucât legea reglementează dreptul asociației de proprietari de a intenta o acțiune în justiție împotriva persoanelor care nu au plătit contribuția la cheltuielile comune, în scopul recuperării creanțelor.

Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca textele criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, precum și cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) și f), ale art. 27 și ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, al căror conținut este următorul:

- Art. 24: "Asociația de proprietari îndeplinește următoarele atribuții:

a) adopta și amendeaza bugetele de venituri și cheltuieli, precum și fondul de rulment; încasează cotele obișnuite și speciale pentru cheltuielile comune de la proprietarii de apartamente și de la proprietarii spațiilor cu alta destinație decât aceea de locuinta;

[....];

c) acționează sau susține în justiție, în nume propriu sau în numele proprietarilor asociați, interesele legate de clădire;

d) încheie contracte și își asuma obligații în nume propriu sau în numele proprietarilor asociați, în interesele legate de clădire;

e) reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea părților proprietății comune;

f) impune penalizări pentru întârzierea plății cotelor de întreținere;";

- Art. 27: "Președintele asociației de proprietari reprezintă asociația în derularea contractelor și își asuma obligații în numele acesteia. El reprezintă asociația de proprietari împotriva unui terț, inclusiv în acțiunile inițiate de asociație împotriva unui proprietar sau chiriaș care nu și-a îndeplinit obligațiile față de asociație sau în procesele inițiate de un proprietar care contesta o hotărâre a asociației de proprietari.";

- Art. 29: "Toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune.

Plata se va face conform hotărârii luate în adunarea generală.";

- Art. 30: "Cu aprobarea data prin votul a două treimi din numărul membrilor asociației de proprietari, poate fi percepută o sumă specială, în afară cheltuielilor comune prevăzute în buget, destinată achitării cheltuielilor comune neprevăzute, dar necesare. Astfel de sume se vor plati la termenele stabilite de adunarea generală a asociației de proprietari.";

- Art. 31: "Asociația de proprietari poate impune o penalizare pentru neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, și a altor cheltuieli restante, oricărui proprietar care se va face vinovat de neplata acestora, timp de mai mult de 30 de zile de la termenul stabilit.

Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor comune, inclusiv a celor neprevăzute, timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.

Acțiunea este scutită de taxa de timbru.

Sentinta data în favoarea asociației de proprietari, pentru sumele datorate de oricare proprietar, poate fi pusă în aplicare prin orice modalitate permisă de Codul de procedură civilă, pentru acoperirea datoriilor."

I. Analizând dispozițiile legale criticate, Curtea constata ca motivul de neconstituționalitate invocat, în sensul că ar fi incalcate prevederile constituționale ale art. 37 alin. (1) privind dreptul la libera asociere, nu poate fi reținut. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, Curtea a statuat ca în anumite situații legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 37 din Constituție și, respectiv, prin cele ale art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, Curtea constata ca asociația de proprietari se afla într-o asemenea situație juridică. Într-adevăr, această categorie de asociații a fost creata prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecința, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neintelegeri sau litigii.

II. În ceea ce privește susținerea autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 41 din Constituție, Curtea constata ca acestea, reglementand modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate asupra părților din clădirile destinate folosirii în comun de către toți proprietarii, sunt exact în sensul art. 41 din Legea fundamentală. Obligarea datornicului de a plati creditorului contravaloarea unor bunuri și servicii de care a beneficiat nu poate fi nicicum privită ca o violare a proprietății.

În sistemul dreptului civil român, administrarea bunurilor aflate în coproprietate se realizează cu acordul tuturor coproprietarilor, legea cerând unanimitate. Este motivul pentru care orice coproprietar poate cere, în orice moment, ieșirea din indiviziune. Numai ca, în ipoteza părților comune din clădirile cu etaje și apartamente, ieșirea din indiviziune nu este posibila, coproprietatea fiind perpetua.

În aceste condiții, Curtea constata că nu pot fi primite afirmatiile autorului excepției în sensul că "rămâne la dispoziția proprietarului felul în care își administrează proprietatea indiviză", tocmai pentru ca "proprietarul" nu este singurul stăpân al părților indivize, de care nu are cum sa dispună numai el, fără a încalcă drepturile celorlalți.

Și, în sfârșit, cu privire la criticile de neconstituționalitate bazate pe argumente cu o coloratura politica, de felul "proprietarul să se simta ... ca în perioada comunista..." etc., fără a se indica prevederile constituționale cărora le-ar contraveni prevederile legale atacate, Curtea constata ca acestea, de asemenea, nu pot fi primite, deoarece Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește invocarea unui motiv de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita din oficiu controlul de constituționalitate, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. 1 lit. a), c), d), e) și f), ale art. 27 și ale art. 29-31 din anexa nr. 2 la

Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Ion Ciochina în Dosarul nr. 6.586/2001 al Tribunalului București - Secția a IV-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2003.