Decizia nr. 821/2015

Daniel Marius Morar
- președinte
Valer Dorneanu
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Bianca Drăghici
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Daniela Floriana Becheru în Dosarul nr. 1.848/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 903D/2015.
2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 904D/2015, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Claudia Valentina Enache în Dosarul nr. 1.853/63/2015 al Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal.
4. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
5. Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 903D/2015 și nr. 904D/2015, pune în discuție, din oficiu, conexarea cauzelor.
6. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
7. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 904D/2015 la Dosarul nr. 903D/2015, care este primul înregistrat.
8. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că nu sunt încălcate prevederile constituționale invocate, întrucât legiuitorul are competența deplină în a stabili drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
9. Prin încheierile din 5 mai 2015, pronunțate în dosarele nr. 1.848/63/2015 și nr. 1.853/63/2015, Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Daniela Floriana Becheru și Claudia Valentina Enache în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva deciziilor prin care salariul de bază a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 .
10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarele acesteia susțin, în esență, că reglementarea criticată este neconstituțională prin modalitatea de stabilire a salariului de bază (și anume, prin raportare la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituția/autoritatea publică în care sunt încadrate, corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010), împrejurare care aduce atingere dreptului salarial în chiar substanța sa. Consideră că prevederile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
sunt neconstituționale, raportat la dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât "creează o discriminare între salariații care se află deja încadrați în funcția similară, al căror salariu de bază a fost stabilit raportat la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare corespunzător treptei I de salarizare utilizate în anul 2010, fiind în imposibilitatea de a schimba cuantumul acestui salariu, prin
Legea-cadru nr. 284/2010
nemaiexistând treptele de salarizare".
11. Apreciază că "prin această modalitate de stabilire a salariului de bază sunt nesocotite și prevederile
art. 1 alin. (2) lit. e) pct. (i) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000
privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2014, astfel încât restrângerea exercițiului dreptului la un salariu decent, corespunzător pentru munca prestată de fiecare, încalcă dreptul la muncă, la condiții echitabile și satisfăcătoare, precum și dreptul la o plată egală pentru o muncă egală". De asemenea arată că prin prevederile criticate se aduce atingere principiilor care stau la baza organizării și dezvoltării carierei funcționarului public, și anume principiului egalității de șanse și principiului motivării.
12. Consideră, totodată, că sunt încălcate dispoziții cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului (art. 17 privind dreptul de proprietate, art. 23 pct. 3 referitor la o retribuire echitabilă și la protecție socială și art. 25 pct. 1 privind dreptul la un nivel de trai decent); Carta socială europeană (art. 1 pct. 2 și 4 privind dreptul la muncă, art. 4 privind dreptul la o salarizare echitabilă și art. 20 privind egalitatea de șanse a lucrătorilor); art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (noțiunea de "bun", care îmbracă natura unui drept patrimonial); precum și din Convenția Organizației Internaționale a Muncii privind protecția salariului nr. 95/1949. Referitor la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale se arată că, în situațiile de față, noțiunea de "bun" îmbracă natura unui drept patrimonial, respectiv "orice interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică" (a se vedea Cauza Buchen contra Cehiei), iar dreptul salarial este un bun care, în accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului, poate acoperi atât bunuri actuale, cât și valori patrimoniale, inclusiv creanțe în baza cărora reclamanții pot pretinde să aibă cel puțin o speranță legitimă pentru a obține utilizarea efectivă a unui drept de proprietate.
13. Tribunalul Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât aceste norme stabilesc drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, în virtutea dreptului autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, fără a se putea reține că prin aceasta s-ar încălca principiul supremației Constituției. Arată că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că instituirea de regimuri juridice diferite, în situații care impun rezolvări diferite, nu poate fi apreciată drept o încălcare a principiului egalității, iar art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni, în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. Totodată, apreciază că norma supusă controlului de constituționalitate stabilind drepturile salariale de la data intrării sale în vigoare, așadar pentru viitor, fără a afecta în niciun mod drepturile salariale dobândite pentru perioada anterioară intrării sale în vigoare, nu reprezintă o ingerință de tipul privării de proprietate.
14. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, aprobată cu completări prin
Legea nr. 28/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din data de 21 martie 2014, având următorul cuprins:
"În cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010."
18. Autoarele excepției susțin că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 alin. (1), referitor la egalitatea în drepturi.
19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză și prin raportare la aceleași prevederi constituționale.
20. Astfel, prin
Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii, Curtea a observat că, până la apariția
Legii-cadru nr. 284/2010 , salarizarea funcționarului public se realiza ținându-se cont de funcția în care era încadrat, clasa din care făcea parte, gradul și treapta de salarizare și vechimea în muncă. Ulterior, prin
art. 41 pct. 2 din Legea-cadru nr. 284/2010 , s-au abrogat prevederile cuprinse în
art. 65 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 188/1999
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, ce reglementau posibilitatea promovării în trepte de salarizare, trepte care, până la momentul abrogării, erau recunoscute în cadrul aceluiași grad profesional. Ca atare, începând cu anul 2011, au fost eliminate treptele de salarizare, iar, în acest context, la stabilirea salariului pentru un funcționar public se are în vedere funcția, respectiv clasa de salarizare, gradul profesional, ce urmărește să asigure posibilitatea diferențierii salariilor de bază individuale în raport cu nivelul pregătirii profesionale a fiecărei persoane și experiența acesteia în muncă, iar, în cadrul fiecărui grad profesional, vechimea în muncă, ce conține 5 gradații.
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2016.
──────────
21. Curtea a reținut că soluția legislativă criticată din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
a fost prevăzută, inițial, cu un conținut normativ identic, în art. II
art. 13 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010
pentru completarea
art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008
privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată prin
Legea nr. 283/2011 , ordonanță de urgență publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010.
22. Curtea a observat că, potrivit
art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 , "în anul 2014, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat sau din instituțiile subordonate acestora, în cazul în care nu există o funcție similară în plată." Din interpretarea acestui text de lege reiese că salarizarea personalului nou-încadrat sau promovat se va face la un singur nivel de salarizare, și nu la mai multe nivele de salarizare posibil a exista în plată, în noul context legislativ.
23. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile
art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
stabilesc, de principiu, salarizarea funcționarilor publici pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/ autoritate publică pe funcții de același fel, constituind dispoziții cu caracter general, în timp ce, prin completare la aceste dispoziții, alin. (3) al art. 5 din același act normativ instituie prevederi speciale, prin care se stabilește salarizarea celor două categorii de funcționari publici, respectiv cei nou-încadrați și cei promovați. Curtea a reținut, de asemenea, că, potrivit art. 5 alin. (5) din aceeași ordonanță de urgență, ordonatorii principali de credite și/sau ordonatorii de credite pot aproba demararea procedurilor privind promovarea pe funcții, grade sau trepte profesionale a personalului, în anul 2014, numai cu condiția încadrării în bugetul anual aprobat la cheltuieli de personal.
24. Totodată, prin
Decizia nr. 389 din 27 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 30 iulie 2015, Curtea a reținut că
art. 5 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu modificări și completări, articol introdus prin
Legea nr. 71/2015
de aprobare a acesteia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, reglementează interpretarea noțiunii de "nivel de salarizare în plată pentru funcțiile similare" prin care se înțelege același cuantum al salariului de bază cu cel al salariaților având aceeași funcție, în care au fost incluse, după data de 31 decembrie 2009, printre altele, și sumele aferente sporului de doctorat, în cazul în care salariatul angajat, numit sau promovat, îndeplinește aceleași condiții ca și salariații aflați în funcții la data de 31 decembrie 2009.
25. Reiterând cele statuate prin
Decizia nr. 289 din 7 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 7 iulie 2005, prin
Decizia nr. 896 din 30 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, Curtea a reținut că "atât încadrarea prin lege a diferiților funcționari publici în anumite categorii, clase și grade profesionale, cât și salarizarea conform acestei încadrări nu reprezintă drepturi fundamentale, care nu s-ar putea modifica, pentru viitor, tot prin lege. Astfel, legiuitorul este în drept să modifice sistemul de salarizare existent ori să îl înlocuiască cu altul nou, considerat mai adecvat pentru atingerea scopului urmărit, ținând seama și de resursele financiare disponibile în diferite perioade de timp. De asemenea ține de opțiunea liberă a legiuitorului încadrarea în categorii, clase și grade profesionale, a funcționarilor publici."
26. În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se găsesc persoanele în funcție de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispozițiilor constituționale referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. De altfel, art. 16 din Constituție "vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui" ( Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).
27. Prin
Decizia nr. 291 din 22 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și
Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013, Curtea a subliniat dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. Astfel, legiuitorul poate interveni oricând, din rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, cu reglementarea unor criterii de avansare și a unor metodologii de calcul al indemnizațiilor obținute în urma avansării, ce devin aplicabile de la data intrării lor în vigoare, înlocuind vechile norme având același obiect, pe care le abrogă.
28. În fine, prin
Decizia nr. 623 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 13 ianuarie 2015, Curtea a amintit și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților, din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.
29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate, își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniela Floriana Becheru și Claudia Valentina Enache în dosarele nr. 1.848/63/2015 și nr. 1.853/63/2015 ale Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 5 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 26 noiembrie 2015.

──────────
*)
Decizia nr. 743 din 3 noiembrie 2015