Decizia nr. 851/2015

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, excepție ridicată de Alexandru Popescu în Dosarul nr. 37.816/3/2014* al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 899D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, personal, Alexandru Popescu, autor al excepției de neconstituționalitate. Lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât instituie o discriminare pe criterii de sex în ceea ce privește vechimea în muncă necesară pentru a se elibera pensionarilor permise anuale gratuite C.F.R.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 112/1999

nu există dispoziții de natură a genera situații discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din 10 aprilie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 37.816/3/2014*, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Popescu cu ocazia soluționării unei cereri având ca obiect "obligația de a face".

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textul de lege criticat instituie o discriminare pe criteriu de sex în ceea ce privește vechimea în muncă necesară pentru eliberarea permiselor anuale CFR, în cazul pensionarilor, și solicită "să se constate dreptul la eliberarea permiselor gratuite CFR, în mod unitar, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, care au fost salariați și au ieșit la pensie, fără a exista diferențe în funcție de vechimea în muncă."

7. Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată arată că "nu se produce nicio discriminare între bărbați și femei atunci când legiuitorul a stabilit, în conținutul

Ordonanței Guvernului nr. 112/1999 , condițiile privind acordarea permiselor de călătorie gratuite pentru bărbați și femei, foști salariați CFR, pensionari la momentul solicitării permiselor." Astfel, subliniază că textul criticat stabilește că pensionarii care la data pensionării nu mai erau salariați ai CFR sau alte unități feroviare menționate în acest act normativ, dar care întrunesc o vechime în muncă de 25 de ani la bărbați, respectiv de 20 de ani la femei, pot solicita acordarea permiselor gratuite de călătorie pe căile ferate române. Legiuitorul a stabilit această vechime necesară în cadrul unităților CFR pentru foștii salariați, "având în vedere condițiile concrete de viață și muncă ale femeilor care lucrează zilnic în unitățile CFR, cât și acasă, în gospodărie, depunând un efort dublu față de bărbați, și trebuind să se facă față unei uzuri duble".

8. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

sunt neconstituționale, având în vedere că textul criticat "nu instituie criterii rezonabile care să justifice diferența de tratament între femei și bărbați din punct de vedere al condițiilor de a beneficia de permise de călătorie gratuite". În acest context, invocă cele reținute de Curtea de la Luxembourg prin Decizia din 13 noiembrie 2008, pronunțată în Cauza Comisia Comunităților Europene contra Italiei C-46/07, precum și în Decizia din 26 martie 2009, pronunțată în Cauza Comisia Comunităților Europene contra Greciei C-559/07, în sensul că "măsurile sociale trebuie să contribuie la asigurarea unei vieți profesionale a femeilor egale cu cea a bărbaților".

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 20 august 2004, potrivit cărora "(1) Pensionarii și membrii lor de familie beneficiază de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplinește una dintre următoarele condiții:[...]

b) este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării și are o vechime de 25 de ani, bărbații, și 20 de ani, femeile, în unitățile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 3 și art. 4 alin. (2) pentru salariații încadrați la aceste unități la data privatizării, precum și în unitățile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate și fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 570/1991

privind modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 235/1991

și reorganizarea activității transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, această reglementare contravine dispozițiilor constituționale ale art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 16 alin. (1) din Constituția României, referitoare la egalitatea între cetățeni.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

reglementează acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române pentru pensionarii care se încadrează în una din ipotezele prevăzute la art. 8 din ordonanță, și anume aceea ca la data pensionării să fie salariați ai unităților feroviare prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 din ordonanță și să întrunească o vechime de cel puțin 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare [art. 8 alin. (1) lit. a) prima teză], respectiv aceea că la data pensionării nu mai erau salariați ai unităților feroviare menționate, dar întrunesc o vechime de cel puțin 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare, iar concedierea din aceste unități nu le este imputabilă, fiind incidente dispozițiile art. 65 din Codul muncii. În plus față de aceste cerințe, legiuitorul a instituit și condiția ca persoana "să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități până la data pensionării" [art. 8 alin. (1) lit. a) a doua teză].

15. În acest context, Curtea constată că s-a mai pronunțat cu privire la conformitatea prevederilor

art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

cu Legea fundamentală, în acest sens fiind

Decizia nr. 898 din 25 octombrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 20 decembrie 2012. Prin această decizie, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile formulate, întrucât "condițiile diferite stabilite de legiuitor pentru acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române sunt determinate de situația diferită în care se găsesc categoriile de persoane mai sus arătate".

16. De asemenea, o altă ipoteză reglementată de legiuitor este aceea prevăzută de

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999 , criticat în prezenta cauză, respectiv aceea că, la data pensionării, persoana este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării și are o vechime de 25 de ani, bărbații, și 20 de ani, femeile, în unitățile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 3 și art. 4 alin. (2) pentru salariații încadrați la aceste unități la data privatizării, precum și în unitățile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate și fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 570/1991

privind modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 235/1991

și reorganizarea activității transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare.

17. Raportat la critica formulată în prezenta cauză, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate vizează doar reglementarea referitoare la vechimea de 25 de ani - bărbații și 20 de ani - femeile, apreciind că se instituie astfel o discriminare pe criteriu de sex în ceea ce privește vechimea în muncă necesară pentru eliberarea permiselor anuale CFR, în cazul pensionarilor mai sus menționați. În acest context, față de susținerile autorului excepției, Curtea apreciază că stabilirea diferențiată a condițiilor pentru acordarea în mod gratuit a permiselor de călătorie pe căile ferate române este opțiunea legiuitorului, având în vedere faptul că dreptul de a beneficia, în mod gratuit, de permise de călătorie pe căile ferate române nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul având libertatea de a stabili astfel conținutul, condițiile și limitele acordării acestui drept.

18. De altfel, în jurisprudența sa referitoare la tratamentul juridic diferențiat între bărbați și femei sub aspectul dreptului la pensie, Curtea a reținut că "textul art. 16 alin. (1) din Constituție, coroborat cu cel al art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, are în vedere discriminările prohibite, respectiv "discriminarea negativă", iar nu și pe cele admisibile, așa cum este "discriminarea pozitivă", ținând seama de specificitatea unor situații sau de scopul realizării unei justiții distributive, pentru a anula sau pentru a diminua inegalitățile obiective. Tratamentul juridic diferențiat a fost considerat ca o măsură de protecție specială a femeilor, întemeiată nu pe deosebirea de sex, ci pe situația socială care decurge din această deosebire". A se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 191 din 28 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 2 aprilie 2008, sau

Decizia nr. 888 din 30 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007.

19. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alexandru Popescu în Dosarul nr. 37.816/3/2014* al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că prevederile

art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 112/1999

privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 decembrie 2015.