Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 834/2015

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10, art. 17 și art. 51 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, precum și ale pct. 42 din anexa la Legea nr. 46/2008 - Codul silvic

prezumat în vigoare

Data actului
3 decembrie 2015
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 141 din 24 februarie 2016
Citat de
1 act
Citează
8 acte
Structură
1 articol · 20.232 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Daniela Ramona Marițiu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10, art. 17 și

art. 51 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și ale pct. 37 din anexa la

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Șipoteanu Lucian Eugen și Șipoteanu Magdalena în Dosarul nr. 14.370/193/2014 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.423D/2015.

2. La apelul nominal răspunde Șipoteanu Lucian Eugen, personal și asistat de avocatul Constantin Iordan, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de către autorii excepției prin care se solicită admiterea acesteia și asupra notelor scrise depuse de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică Botoșani prin care aceasta solicită respingerea excepției.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției astfel cum aceasta a fost formulată. Acesta susține că cele trei prerogative ale dreptului de proprietate sunt limitate de dispozițiile de lege criticate, iar impunerea în sarcina proprietarului de pădure de a realiza paza acesteia numai prin intermediul unui ocol silvic încalcă dreptul de proprietate garantat de art. 44 din Legea fundamentală.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Arată că legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Potrivit

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, "fondul forestier național este, după caz, proprietate publică sau privată și constituie bun de interes național" și astfel obligația impusă prin textele de lege criticate apare ca fiind justificată. De altfel, mai susține reprezentantul Ministerului Public, legea prevede posibilitatea pentru proprietarii de păduri de a înființa ocoale silvice de regim.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5. Prin Încheierea din data de 9 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 14.370/193/2014, Judecătoria Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10, art. 17 și

art. 51 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și ale pct. 37 din anexa la

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, excepție ridicată de Șipoteanu Lucian Eugen și Șipoteanu Magdalena cu ocazia soluționării unei cauze civile având ca obiect "îmbogățirea fără justă cauză".

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, încălcând dreptul de proprietate, deoarece obligă persoanele fizice ce dețin în proprietate un fond forestier să asigure serviciile de pază prin intermediul unui ocol silvic. Apreciază că serviciul de pază nu este o activitate cu specific silvic, astfel că ar putea fi realizată de orice firmă, indiferent dacă aceasta este constituită și funcționează ca ocol silvic.

7. Judecătoria Botoșani - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate urmăresc ocrotirea unui interes general și social și nu încalcă prevederile art. 44 din Constituție, dreptul de proprietate nefiind un drept absolut, acesta fiind susceptibil de limitări pentru ocrotirea unor interese generale ale societății. Astfel, dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarilor. Îngrădirile criticate sunt justificate prin perspectiva interesului general ocrotit și nu aduc nicio atingere dreptului de proprietate, având în vedere și faptul că, potrivit

art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008 , proprietarii de păduri pot înființa ocoale silvice de regim, pârâții din prezenta cauză nefăcând demersuri în acest sens.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Avocatul Poporului arată că, potrivit normelor constituționale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, în egală măsură ocrotite. Or, potrivit legii, fondul forestier, indiferent de forma de proprietate (publică sau privată), constituie bun de interes național. În plus, exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizată, ci trebuie stabilit un raport de proporționalitate între necesitatea protecției proprietății private și exigențele de interes general ale societății, iar măsurile impuse prin textele de lege criticate dau expresie dispozițiilor art. 44 alin. (7) din Legea fundamentală, care obligă proprietarul ca, în exercitarea dreptului de proprietate, să respecte, printre altele, sarcinile privind protecția mediului, aceste sarcini constituind chiar limitări ale dreptului de proprietate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10, art. 17,

art. 51 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și ale pct. 42 din anexa la lege.

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 12 august 2015. Curtea observă că instanța de judecată identifică, prin redarea textelor criticate în cuprinsul încheierii de sesizare, ca norme aplicabile cauzei deduse judecății prevederile din

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, astfel cum acestea au fost modificate prin

Legea nr. 133/2015 . După modificările realizate prin acest act normativ,

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic a fost republicată, definiția noțiunii "regim silvic" regăsindu-se la pct. 42 din anexa la lege. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

Articolul 10

: "(1) Este obligatorie administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier național, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Pentru fondul forestier proprietate publică a statului deținut de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea», administrarea se realizează de către structurile din cadrul acestuia.

(2) Administrarea, precum și serviciile silvice, după caz, se asigură prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice, care sunt de două tipuri:

a) ocoale silvice de stat - din structura Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și din structura Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», care administrează fond forestier proprietate publică a statului și care sunt înființate de acestea; Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură «Marin Drăcea», poate asigura administrarea prin bazele experimentale, care se asimilează ocoalelor silvice de stat, dar numai pentru fondul forestier proprietate publică a statului pentru care are calitatea de administrator, potrivit legii;

b) ocoale silvice de regim, care sunt înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociații constituite de către acestea.

(3) Ocoalele silvice prevăzute la alin. (2) sunt de interes public și pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, și pentru alte proprietăți forestiere, pe bază de contracte, care constituie titlu executoriu cu privire la sumele datorate de către proprietar pentru administrarea sau asigurarea serviciilor silvice, după caz, cu excepția ocolului silvic propriu al Regiei Autonome «Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat», care poate asigura administrarea sau serviciile silvice numai pentru fondul forestier pe care îl are în administrare proprie.

(4) În formele asociative de proprietate la care statul deține în indiviziune terenuri cu vegetație forestieră, statul este reprezentat în drepturile sale de către Ministerul Finanțelor Publice."

- Art. 17: "(1) Respectarea regimului silvic este obligatorie pentru toți proprietarii sau deținătorii de fond forestier.

(2) Proprietarii fondului forestier au următoarele obligații în aplicarea regimului silvic:

a) să asigure elaborarea și să respecte prevederile amenajamentelor silvice și să asigure administrarea/serviciile silvice pentru fondul forestier aflat în proprietate, în condițiile legii;

b) să asigure paza și integritatea fondului forestier;

c) să realizeze lucrările de regenerare a pădurii;

d) să realizeze lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor;

e) să execute lucrările necesare pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurilor;

f) să asigure respectarea măsurilor de prevenire și stingere a incendiilor;

g) să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor și eliberarea documentelor specifice de către personalul abilitat;

h) să asigure întreținerea și repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate;

i) să aibă delimitat fondul forestier aflat în proprietate, în conformitate cu actele de proprietate sau cu documentele cadastrale, după caz, prin semne de hotar, și să le mențină în stare corespunzătoare;

j) să notifice structurile teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 60 de zile, cu privire la transmiterea proprietății asupra terenurilor forestiere.

(3) În cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, obligațiile prevăzute la alin. (2) aparțin acestora, cu excepția celei prevăzute la alin. (2) lit. i)."

- Art. 51: "(1) Proprietarii de păduri sunt obligați să asigure paza pădurii împotriva tăierilor ilegale de arbori, a furturilor, a distrugerilor, a degradărilor, a pășunatului și a altor fapte păgubitoare pentru fondul forestier, în condițiile legii.

(2) Personalul silvic care are atribuții pentru paza pădurilor este dotat cu armament de serviciu, în condițiile legii.

(3) În exercitarea atribuțiilor de serviciu privind paza fondului forestier, precum și constatarea contravențiilor și a faptelor ce constituie infracțiuni silvice, personalul silvic este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite de lege."

Pct. 42: "Regimul silvic - sistemul unitar de norme tehnice silvice, economice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și paza fondului forestier, în scopul asigurării gestionării durabile."

13. În opinia autorilor excepției, dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată.

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituție, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. În temeiul acestor prevederi constituționale, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Dispoziția constituțională permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidența și a altor drepturi fundamentale ale cetățenilor decât cel de proprietate într-o interpretare sistematică a Constituției, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate (a se vedea

Decizia nr. 471 din 4 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 13 ianuarie 2005). De asemenea, Curtea reține că dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală permit posibilitatea instituirii unor limite legale de exercitare a dreptului de proprietate, pentru protejarea unor interese publice, precum interesul economic general sau fiscal, interesul edilitar, interesul de salubritate și sănătate publică, interesul social, cultural istoric, urbanistic și arhitectural, interesul siguranței și apărării naționale etc., cu condiția ca aceste limitări legale să nu atingă însăși substanța dreptului de proprietate (a se vedea

Decizia nr. 469 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011).

15. În ceea ce privește dispozițiile

Legii nr. 46/2008

- Codul silvic, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 492 din 21 noiembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 22 ianuarie 2014, a statuat că aceasta prevede în cuprinsul titlurilor II și III reguli stricte cu privire la obligațiile proprietarului de fond forestier, indiferent de forma de proprietate, referitoare la obligația de respectare a regimului silvic și a regulilor privind protecția mediului, a amenajamentelor silvice, precum și alte obligații. Curtea a reținut că aceste obligații sunt o aplicare, la nivel legislativ, a prevederilor constituționale ale art. 44 alin. (7), potrivit cărora "dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului".

16. În continuare, Curtea a statuat că, în virtutea faptului că pădurea constituie un bun de interes național, legiuitorul a reglementat un cadru legislativ strict în privința conținutului dreptului de proprietate asupra acesteia. Referitor la atributul de folosință, acest cadru legal are în vedere administrarea pădurii și asigurării serviciilor silvice prin ocoale silvice pe bază de contract și, în mod evident, aplicarea regimului silvic cu toate obligațiile pe care acesta le presupune. Rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească în acest fel conținutul dreptului de proprietate asupra pădurii/fondului forestier, tocmai în aplicarea art. 44 alin. (1) și (7) din Constituție. Astfel, măsurile instituite de prevederile legale nu echivalează cu o sarcină asupra proprietății, ci sunt obligații impuse proprietarului în considerarea bunului pentru a se asigura gestionarea durabilă a pădurilor/fondului forestier. Așadar, raportat la scopul legitim urmărit, Curtea a constatat că regimul special de reglementare a atributului de folosință, inclusiv sub aspectul obligației care incumbă proprietarilor de a încheia contractul de administrare/servicii silvice, este adecvată, necesară și proporțională, respectând un just echilibru între interesele generale ale societății și cele particulare ale titularilor dreptului de proprietate.

17. Curtea apreciază că atât considerentele, cât și soluția din această decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză, neintervenind elemente noi de natură să determine o reconsiderare a jurisprudenței.

18. Distinct de cele reținute în decizia anterior menționată, Curtea reține că

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic obligă la administrarea sau, după caz, asigurarea serviciilor silvice pentru întregul fond forestier național, indiferent de forma de proprietate, prin ocoale silvice. Acestea din urmă pot fi de două feluri, și anume ocoale silvice de stat și ocoale silvice de regim. Potrivit art. 10 alin. (2) lit. b) și art. 13 alin. (2) din lege, ocoalele silvice de regim sunt înființate, în condițiile legii, de unitățile administrativ-teritoriale, de persoanele fizice ori de persoanele juridice care au în proprietate fond forestier ori de asociații constituite de către acestea și funcționează similar asociațiilor și fundațiilor sau ca societăți reglementate de

Legea societăților nr. 31/1990 . De asemenea, potrivit

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, pentru fondul forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice, administrarea și/sau serviciile silvice se realizează prin ocoale silvice de regim ori pe bază de contract cu alte ocoale silvice.

19. Astfel, din reglementarea modului de înființare a ocoalelor silvice de regim, Curtea observă că înșiși autorii excepției puteau face demersuri pentru înființarea unui astfel de ocol silvic sau pentru încheierea cu un ocol silvic de regim a unui contract pentru asigurarea serviciilor silvice, fără a fi obligați la încheierea unui astfel de contract cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Șipoteanu Lucian Eugen și Șipoteanu Magdalena în Dosarul nr. 14.370/193/2014 al Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 10, art. 17 și

art. 51 din Legea nr. 46/2008

- Codul silvic, precum și ale pct. 42 din anexa la

Legea nr. 46/2008

- Codul silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Botoșani - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 decembrie 2015.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.