Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 157/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 1 și alin. 2 teza întâi ale art. 12 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor

prezumat în vigoare

Data actului
12 octombrie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 585 din 30 noiembrie 1999
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 11.110 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Republică 1

  • Legea nr. 32/1968 12 noiembrie 1968 (prevederi anume) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Legea nr. 32/1968 12 noiembrie 1968 (prevederi anume) privind stabilirea și sancționarea contravențiilor
  • Legea nr. 32/1998 20 ianuarie 1998 (prevederi anume) pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 57/1997 privind modificarea Ordona…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, excepție ridicată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Cluj în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 octombrie 1999 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 7.063/1998, Tribunalul Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, excepție ridicată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Cluj. Obiectul litigiului îl constituie recursul formulat de Societatea Comercială "7 Icre-Prodaliment" - S.R.L. Cluj-Napoca și de Mircea Artilean împotriva Sentinței civile nr. 4.905 din 9 mai 1998 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care a fost respinsă plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat de Garda financiară Cluj. Prin acest proces-verbal, în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

privind întărirea disciplinei financiar-valutare, s-a aplicat sancțiunea amenzii și s-a dispus, totodată, confiscarea sumei ce depășește plafonul maxim admis pentru plati către persoane juridice. Contestatorii recurenti solicita anularea sancțiunii contravenționale aplicate, pentru motivul ca

Ordonanța Guvernului nr. 26/1997 , modificând

Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , stabilește un plafon maxim admis pentru plati mult mai ridicat și nu mai prevede sancțiunea complementara a confiscării sumei cu care s-a depășit plafonul, invocand aplicarea prevederilor

art. 12 din Legea nr. 32/1968 , potrivit cărora, dacă sancțiunea prevăzută de un nou act normativ pentru contravenția săvârșită anterior este mai ușoară, urmează să se aplice aceasta sancțiune ori sancțiunea aplicată pe baza vechiului act normativ se va executa doar în limitele noii sancțiuni.

Fața de aceasta sustinere Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Cluj a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Legea nr. 32/1968 , cu motivarea ca ele contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat în dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție.

Instanța, exprimandu-și opinia în conformitate cu prevederile

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece " art. 12 din Legea nr. 32/1968

nu a condus la schimbarea unor stări contravenționale stabilite anterior adoptării

Legii nr. 32/1968 , ci prevede doar situații de viitor în ipoteza în care în materie contravențională apar reglementări succesive care prevăd tratamente sanctionatorii diferite".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se arata, în esenta, ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, întrucât dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 32/1968

încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție, și ca "neretroactivitatea legii, ca principiu constituțional, este obligatorie pentru toate ramurile de drept, indiferent dacă acestea îl prevăd sau nu în mod explicit. Singura excepție statuata în Constituție este cea privind legea penală mai favorabilă. Pentru ca excepțiile sunt de stricta interpretare, apreciem ca nici o alta dispoziție legală nu poate aduce modificări acestui principiu constituțional, orice alte prevederi contrare putând fi atacate pe calea controlului de constituționalitate". Se mai arata ca sancționarea contravențiilor are caracter administrativ și, prin urmare, nu se poate aplica în acest domeniu excepția referitoare la legea penală mai favorabilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Prin Încheierea din 3 decembrie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost sesizată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 32/1998 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, având următorul cuprins: "Dacă printr-un nou act normativ fapta nu mai este socotită contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ, iar sancțiunea aplicată și neexecutata până la această dată nu se mai executa.

Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară, se va aplica aceasta sancțiune, iar amenda aplicată potrivit vechiului act normativ se va executa numai până la limita maximului prevăzut în noul act normativ. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai grava, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată în conformitate cu prevederile actului normativ în vigoare la data săvârșirii ei".

Examinând însă cererea formulată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Cluj în susținerea excepției, Curtea constata ca aceasta privește doar dispozițiile alin. 1 și cele ale tezei întâi din alin. 2 al

art. 12 din Legea nr. 32/1968 . De aceea, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, vor fi examinate exclusiv aceste dispoziții legale, iar nu și dispozițiile cuprinse în teza a doua a alin. 2.

Curtea constata, de asemenea, ca prevederile alin. 1 al

art. 12 din Legea nr. 32/1968 , referitoare la nesanctionarea ori la neexecutarea sancțiunilor deja aplicate pentru fapte care nu mai sunt prevăzute de un nou act normativ ca fiind contravenții, precum și prima teza din alin. 2 al aceluiași articol, referitoare la aplicarea și la executarea sancțiunii mai ușoare, prevăzute de noul act normativ, consacra, în mod expres, retroactivitatea legii mai favorabile. Aceste dispoziții legale contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

Principiul neretroactivitatii este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura excepție pe care o îngăduie norma constituțională privește legea penală mai favorabilă.

Dispozițiile legale referitoare la constatarea și sancționarea contravențiilor nu sunt, în sistemul de drept românesc, norme de drept penal.

Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, considerată lege generală în materie, reglementand cadrul juridic general al sanctionarii faptelor contravenționale, păstrează caracterul administrativ al acestei raspunderi. Deși dispozițiile art. 1 al menționatei legi, potrivit cărora "Contravenția este fapta săvârșită cu vinovăție, care prezintă un pericol social mai redus decât infracțiunea și este prevăzută și sancționată ca atare prin legi, decrete sau prin acte normative ale organelor arătate în legea de fața", ar putea constitui o premisa a calificării faptelor contravenționale ca fiind fapte penale, totuși legiuitorul, prin alte prevederi ale legii, a optat pentru caracterul adminis trativ al sancțiunilor contravenționale. Astfel, art. 7 alin. 1 prevede că "Amenda are caracter administrativ". În plus, analizandu-se prevederile art. 46 din aceeași lege, potrivit cărora se poate observa ca "Dispozițiile prezentei legi se intregesc cu dispozițiile Codului de procedura civilă, care se aplică în mod corespunzător", se poate observa ca legiuitorul a înțeles sa excludă, sub toate aspectele, caracterul penal al normelor care stabilesc și sancționează contravențiile.

Pe baza considerentelor de mai sus Curtea a statuat, prin Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, ca sunt neconstituționale dispozițiile alin. 1 și alin. 2 teza întâi ale

art. 12 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, dispoziții care fac obiectul controlului de constituționalitate și în prezenta cauza.

Într-o atare situație, întrucât Curtea a constatat neconstituționalitatea unor dispoziții legale printr-o decizie anterioară, acele dispoziții legale nu mai pot face din nou obiectul unei excepții de neconstituționalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, în temeiul

art. 23 alin. (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată. Iar în ipoteza în care excepția este inadmisibila, instanța judecătorească trebuie să o respingă, pentru acest temei, printr-o încheiere motivată.

Se retine însă ca, în speta, aceasta cauza de inadmisibilitate s-a ivit după data de 3 decembrie 1998, când se pronunțase de către instanța de judecată încheierea de sesizare a Curții, și, prin urmare, la acea data instanța a aplicat corect dispozițiile legale referitoare la sesizarea Curții Constituționale.

Fața de cele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1), (3) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca fiind inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor alin. 1 și alin. 2 teza întâi ale

art. 12 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, excepție ridicată de Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat a județului Cluj în Dosarul nr. 7.063/1998 al Tribunalului Cluj-Napoca - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 octombrie 1999.

PREȘEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent șef,
Claudia Miu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.