Decizia nr. 161/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă
prezumat în vigoare republicat
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Florin Bucur Vasilescu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepție ridicată de Sindicatul "Resita 1771" în Dosarul nr. 3.147/1999 al Judecătoriei Resita.
La apelul nominal a răspuns, pentru Sindicatul "Resita 1771", Ciofu Adrian, lipsind Societatea Comercială "U.C.M. Resita" - S.A. și Sindicatul Liber Independent din Societatea Comercială "U.C.M. Resita" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției susține ca unul dintre mijloacele prin care sindicatul apara interesele membrilor săi este participarea la negocierea contractului colectiv de muncă. Acest mijloc legal nu poate fi utilizat de sindicatul care nu întrunește condiția cerută de
art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 , republicată, de a avea între membrii săi cel puțin o treime din numărul salariaților unității, deoarece acesta nu poate obține de la instanța judecătorească, potrivit art. 17 alin. (2) din aceeași lege, constatarea reprezentativitatii. În aceasta situație sindicatul nu poate participa la negocierea contractului colectiv de muncă din unitatea în care activează, fapt ce contravine dispozițiilor art. 9 teza a doua și ale art. 38 alin. (5) din Constituție. Se mai arata ca, ulterior datei la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, prin afilierea la o organizație sindicala reprezentativa a fost dobândit dreptul de a participa la negocierea contractului colectiv de muncă în unitate, fapt ce a determinat înaintarea în scris către Curtea Constituțională a unei cereri de renunțare la judecarea excepției. Cu toate acestea, se susține admiterea excepției de neconstituționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ridicate, considerând ca stabilirea condițiilor de reprezentativitate prin
art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 130/1996 , republicată, s-a făcut în deplin acord cu prevederile constituționale. Referindu-se la celelalte dispoziții criticate, considera ca acestea nu au incidența în cauza.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Judecătoria Resita, prin Încheierea din 3 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 3.147/1999, a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepție ridicată de Sindicatul "Resita 1771". Prin aceeași încheiere s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Obiectul litigiului în fața instanței judecătorești îl constituie constatarea îndeplinirii criteriilor de reprezentativitate, formulată de Sindicatul "Resita 1771", în contradictoriu cu Societatea Comercială "U.C.M. Resita" - S.A. din Resita și cu intervenienta Sindicatul Liber Independent din Societatea Comercială "U.C.M. Resita" - S.A. În faza de rejudecare a procesului, după casarea cu trimitere, Sindicatul "Resita 1771" a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 , republicată, sustinand ca aceste dispoziții legale au un caracter restrictiv, limitand posibilitatea participării organizațiilor sindicale la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, în raport cu numărul membrilor lor și, prin urmare, contravin prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituție, care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Dispozițiile legale criticate încalcă, în opinia autorului excepției, și prevederile art. 9 teza a doua din Constituție, care precizează expres ca "sindicatele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". Mai susține ca "împiedicarea organizației sindicale, care nu întrunește condiția de reprezentativitate, de a desfășura o activitate eficienta pentru realizarea scopului constituirii acesteia este o împrejurare de natura sa determine existenta pur formala a unui asemenea sindicat".
Instanța, exprimandu-și opinia, considera ca excepția este nefondata, iar critica de neconstituționalitate nu poate fi primită, întrucât "prevederile
art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 , republicată, sunt în deplin acord cu dispozițiile art. 9 și art. 38 alin. (5) din Constituția României".
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.
În punctul sau de vedere președintele Camerei Deputaților apreciază ca textele de lege a căror neconstituționalitate a fost invocată reglementează condițiile care trebuie îndeplinite de către o organizație sindicala pentru a putea dobândi reprezentativitate, acestea nefiind în dezacord cu art. 9 teza a doua și cu art. 38 alin. (5) din Constituție, texte care reglementează, primul, rolul și activitățile pe care le desfășoară sindicatele, iar cel de-al doilea garantează dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Aceste norme constituționale trebuie coroborate cu cele cuprinse în teza întâi a art. 9 din Constituție, potrivit cărora "Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii". Se mai apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția ridicată este nefondata. Stabilirea condiției de reprezentativitate, în virtutea căreia o organizație sindicala poate participa la negocierea și la încheierea contractului colectiv de muncă din unitate, "este o prevedere în deplin acord cu dispozițiile art. 9 din Constituție". Nici textul
art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 , republicată, se arata în același punct de vedere, nu încalcă prevederile art. 9 din Constituție, "întrucât organizația sindicala are posibilitatea de a se adresa instanței pentru ca aceasta sa verifice dacă îndeplinește cerințele
Legii nr. 130/1996 , republicată, pentru a putea participa la negocierea contractului colectiv de muncă". Dispozițiile legale criticate, considera Guvernul, nu vin în contradictie cu cele ale art. 38 alin. (5) din Constituție, care prevăd ca "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate".
Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, cererea acestuia de renunțare la judecarea excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:
În conformitate cu prevederile
art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
1. În ceea ce privește cererea autorului excepției de neconstituționalitate de renunțare la judecarea acesteia, Curtea retine ca, potrivit jurisprudenței sale, o asemenea renunțare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-a arătat ca, în materie de jurisdicție constituțională, "nu își poate găsi aplicarea principiul disponibilității, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluționării obiectiei de neconstituționalitate". Aceste considerente își găsesc aplicabilitatea și în cauza care face obiectul prezentei decizii.
În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale, adoptat prin
Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 12 din 4 noiembrie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, "O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului".
Fața de cele de mai sus, renunțarea autorului excepției de neconstituționalitate la soluționarea acesteia nu împiedica realizarea în continuare a controlului de constituționalitate.
2. Prevederile
privind contractul colectiv de muncă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 184 din 19 mai 1998, criticate prin excepția de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei decizii, sunt următoarele:
Articolul 17
"La negocierea contractelor colective de muncă la nivel național, de ramura și de unitate participa organizațiile sindicale care îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții: [...]
c) la nivel de unitate:
- au statut legal de organizație sindicala;
- numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puțin o treime din numărul salariaților unității.
Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor sindicale se constata, la cererea acestora, de către instanțele judecătorești, după cum urmează: [...]
b) la nivel de unitate, de către judecătoria în a carei raza teritorială se afla sediul unității".
Examinând cauza, Curtea constata ca susținerea autorului excepției, potrivit căreia dispozițiile
art. 17 din Legea nr. 130/1996 , republicată, încalcă prevederile art. 38 alin. (5) din Constituție, nu poate fi primită, întrucât textele de lege criticate nu au nici o legătură cu reglementarea constituțională invocată. Norma constituțională menționată, potrivit căreia "Dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate", nu prevede cine anume și în ce condiții trebuie ori poate să participe la negocierile colective.
În concretizarea acestui drept constituțional
Legea nr. 130/1996 , republicată, stabilește la art. 1 alin. (1): "Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronala, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă."
Nici prevederea constituțională și nici cea legală nu impun ca reprezentarea salariaților, ca parte a contractului colectiv de muncă, la negocieri și la încheierea contractului, să se facă exclusiv prin sindicate, ci doar ca, dacă salariații sunt reprezentați de sindicate, acestea trebuie să fie reprezentative.
În acest sens,
art. 14 din Legea nr. 130/1996 , republicată, stabilind ca patronul și salariații sunt părți ale contractului colectiv de muncă, dispune totodată ca aceste părți pot fi reprezentate, printre altele, "de către asociațiile patronale legal constituite și reprezentative potrivit prezentei legi" sau, după caz, de diverse organizații sindicale "legal constituite și reprezentative potrivit prezentei legi".
Condițiile de reprezentativitate pentru asociațiile patronale sunt prevăzute la art. 15 și 16, iar cele pentru organizațiile sindicale, la niveluri diferite, la
art. 17 și 18 din Legea nr. 130/1996 , republicată. Toate aceste dispoziții legale trebuie analizate în ansamblu, examinarea neputând fi limitată doar la art. 17 alin. (1) lit. c), în mod izolat, întrucât este imposibila disocierea acestei dispoziții de celelalte, înscrise la art. 15, 16, 17 alin. (1), art. 18 și 20 din aceeași lege.
Curtea, examinând dispozițiile
art. 18 alin. (3) din Legea nr. 130/1996 , republicată, retine ca legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca sindicatele din unități sa dobândească reprezentativitatea și prin afilierea la o organizație sindicala reprezentativa, stabilind ca "Organizațiile sindicale din unitate sunt reprezentative, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 17 alin. (1) lit. c), precum și dacă sunt afiliate la o organizație sindicala reprezentativa".
Curtea constata ca nici una dintre dispozițiile criticate ale
Legii nr. 130/1996 , republicată, nu contravine prevederilor art. 38 alin. (5) din Constituție, întrucât garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă și a caracterului obligatoriu al convențiilor colective nu înseamnă și posibilitatea reprezentării părților la negocieri și la semnarea convențiilor, fără îndeplinirea de către acestea a condițiilor legale. Este desigur necesar ca asociațiile patronale și organizațiile sindicale, care negociaza în numele părților contractul colectiv de muncă, să fie legal constituite și sa reprezinte într-o proporție semnificativă părțile contractante. Stabilirea acestor proporții este însă atributul exclusiv al legiuitorului. În cazul salariaților,
art. 20 din Legea nr. 130/1996 , republicată, prevede că în unitățile în care nu exista organizații sindicale sau acestea nu îndeplinesc condițiile de reprezentativitate salariații, cu participarea a cel puțin jumătate plus unul din numărul lor total, își aleg reprezentanții la negociere prin vot secret. Rezultă deci ca negocierea și încheierea contractelor colective de muncă sunt legal asigurate în toate situațiile.
Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi reținută încălcarea, prin dispozițiile legale criticate, nici a prevederilor art. 9 din Constituție, conform cărora "Sindicatele se constituie și își desfășoară activitatea potrivit cu statutele lor, în condițiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților". Stabilirea prin lege a condițiilor în care sindicatele pot reprezenta salariații la negocierea și la încheierea contractului colectiv de muncă este o cerința a normei constituționale citate. Promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor acestora poate fi realizată de către sindicate și prin alte cai și mijloace, chiar dacă, în lipsa îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, nu pot participa la negocierea și la încheierea contractului colectiv de muncă.
Referitor la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996 , republicată, Curtea constata ca acestea reglementează una dintre modalitățile de dobândire a reprezentativitatii, la nivel de unitate, de către organizațiile sindicale. O dată ce legea a stabilit, cu respectarea Constituției, condiții obligatorii de reprezentativitate, modalitățile de recunoaștere a acesteia constituie probleme de competența și de procedura, iar nu de constituționalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 17 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. b) din Legea nr. 130/1996
privind contractul colectiv de muncă, republicată, excepție ridicată de Sindicatul "Resita 1771" în Dosarul nr. 3.147/1999 al Judecătoriei Resita.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 octombrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.