Decizia nr. 747/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Valeria Croitoru în Dosarul nr. 2.785/299/2011 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 346D/2016.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că, la dosar, au fost comunicate note de ședință de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția Economică, prin care se solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței instanței de control constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 15 martie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.785/299/2011, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (1) și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014 . Excepția a fost ridicată de recurenta-reclamantă Valeria Croitoru în soluționarea recursului formulat, printre alții, de aceasta, împotriva Deciziei civile nr. 2.125A din 19 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2.785/299/2011, având ca obiect "pretenții -

Legea nr. 9/1998 ", respectiv obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite prin Hotărârea nr. 3.527 din 28 ianuarie 2008, emisă de prefectul municipiului București, și Decizia de validare, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 628 din 24 aprilie 2008.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 15 alin. (2), întrucât Legea nr. 164/2014

este o lege ordinară, care nu are caracter penal sau contravențional, așa încât, din punct de vedere constituțional și legal, prevederile ei trebuie aplicate actelor administrative emise ulterior apariției sale. De asemenea, susține că textele de lege criticate aduc atingere dispozițiilor constituționale ale

art. 16, întrucât creează discriminare între beneficiarii Legii nr. 9/1998

care au încasat sumele cuvenite din despăgubiri, conform normelor de aplicare a

Legii nr. 9/1998 , într-un termen de cel mult 2 ani consecutivi și beneficiarii

Legii nr. 9/1998

care, datorită indolenței statului român, nu au reușit încă să încaseze aceste despăgubiri, însă sunt obligați să accepte plata acestora eșalonat, pe o perioadă de 5 ani. Consideră că sintagma "tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015", cuprinsă în

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , aduce un grav prejudiciu patrimonial beneficiarilor

Legii nr. 9/1998 . Astfel, prin prevederile

Legii nr. 164/2014

se îngrădește dreptul de proprietate, întrucât, inițial, prin

Legea nr. 9/1998 , statul acorda despăgubirile în tranșe anuale, în 2 ani consecutivi, în cuantum de 40% și 60%, iar în prezent, a revenit asupra propriei decizii.

6. Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă și-a exprimat opinia în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Apreciază că textele de lege criticate nu au caracter retroactiv și, în acest sens, face referire la practica constantă a instanței de contencios constituțional, potrivit căreia o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare ( deciziile Curții Constituționale nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , nr. 458 din 2 decembrie 2003 și nr. 294 din 6 iulie 2004). În ceea ce privește art. 44 și art. 136 din Constituție apreciază că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate ( Decizia Curții Constituționale nr. 602 din 1 octombrie 2015 ). Apreciază că prevederile

art. 10 din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind un termen de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită de reeșalonare a unor debite ale statului pe o durată de 5 ani poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege. Reține că, în ceea ce privește constituționalitatea eșalonării plății unor sume datorate de stat, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 897 din 25 octombrie 2012 ,

Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011

și

Decizia nr. 188 din 2 martie 2010 . Prin aceste decizii, Curtea a statuat că eșalonarea, pe o durată de 5 ani, a plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt constituționale. În aceste condiții, instanța apreciază că eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plății sumelor reprezentând despăgubiri este o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la despăgubire și interesul general al colectivității, urmărește principiile stabilite în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură statul afectează esența dreptului de proprietate privată al beneficiarilor de despăgubiri în temeiul

Legii nr. 9/1998 . Referitor la invocarea dispozițiilor art. 16 din Constituție apreciază că aplicarea unui regim juridic diferit în timp nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective. Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum. În final, cât privește dispozițiile art. 21, 52 și 124 din Constituție, apreciază că textele criticate nu aduc nicio încălcare acestor principii constituționale, nefiind în discuție îngrădirea dreptului de acces la justiție sau încălcarea principiilor de înfăptuire a justiției, fiind valabile considerentele referitoare la faptul că instituirea unui mecanism de plată eșalonată a sumelor nu este de natură să aducă atingere dreptului însuși astfel recunoscut și nici dreptului de acces la instanță, atât timp cât prevederile legale care îl instituie sunt circumstanțiate în mod corespunzător cu privire la condițiile de plată, durata de eșalonare și altele.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituționale. Astfel, dispozițiile criticate din

Legea nr. 164/2014

nu aduc atingere principiilor neretroactivității legii și egalității în fața legii, în condițiile în care se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei după intrarea în vigoare a acestora, având domeniul lor propriu de aplicare și nu se aplică unor raporturi juridice finalizate în temeiul actului normativ anterior. Mai mult, faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective ( Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 21 ianuarie 2015 ). Cât privește critica referitoare la noua eșalonare a despăgubirilor invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 528 din 12 decembrie 2013 . În ceea ce privește invocarea dreptului la un proces echitabil și înfăptuirea justiției consideră că aceste susțineri nu pot fi primite, acordarea despăgubirilor în cinci tranșe, mod diferit de cel stabilit în temeiul legii vechi, fiind o măsură justificată și de contextul economico-financiar cu care se confruntă statul, întrucât nu se neagă dreptul beneficiarilor la plata despăgubirilor, ci se instituie aplicarea unui nou sistem de acordare.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1) și

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 15 decembrie 2014, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 10 alin. (1): "Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.";

- Art. 11 alin. (3): "Orice procedură de executare silită se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6)."

12. Autoarea excepției susține că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 124 referitor la înfăptuirea justiției și art. 136 relativ la proprietate.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

se referă la orice procedură de executare silită care se suspendă de drept, până la împlinirea termenelor la care devin scadente obligațiile de plată prevăzute în titlurile de plată emise conform art. 10 alin. (6) din lege. Or, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurenta-reclamantă Valeria Croitoru în soluționarea recursului formulat, printre alții, de aceasta, împotriva Deciziei civile nr. 2.125A din 19 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 2.785/299/2011, având ca obiect "pretenții -

Legea nr. 9/1998 ", respectiv obligarea pârâtei la plata sumelor stabilite prin Hotărârea nr. 3.527 din 28 ianuarie 2008, emisă de prefectul municipiului București, și Decizia de validare, emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. 628 din 24 aprilie 2008. Având în vedere acestea și ținând cont de prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", Curtea constată că dispozițiile

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

nu au aplicabilitate în cauza în cadrul căreia s-a invocat excepția de neconstituționalitate și, în consecință, excepția de neconstituționalitate cu un atare obiect este inadmisibilă.

14. Cu privire la dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare, instanța de control constituțional pronunțându-se prin

Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016. Prin decizia precitată, cât și prin

Decizia Curții Constituționale nr. 855 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 4 martie 2016, Curtea a reținut că, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate, care instituie reguli privind plata despăgubirilor, nu încalcă dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În acord cu jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (a se vedea, de exemplu,

deciziile nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, sau nr. 294 din 6 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 29 septembrie 2004). Prin

Decizia nr. 855 din 10 decembrie 2015 , precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc domeniul de aplicare a legii sub aspectul modalității de plată a despăgubirilor, fără a interfera cu privire la existența sau întinderea despăgubirilor deja stabilite prin deciziile de plată și hotărârile definitive emise în temeiul legilor reparatorii. Totodată, Curtea a constatat că, distingând între stabilirea despăgubirilor -

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

și plata acestora -

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 164/2014 , legiuitorul a stabilit că prevederile de lege referitoare la plata despăgubirilor se aplică cererilor soluționate până la data intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, precum și cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești, având ca obiect acordarea de despăgubiri în baza

Legii nr. 9/1998 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a

Legii nr. 290/2003 , cu modificările și completările ulterioare. Astfel, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 164/2014 , plata despăgubirilor se efectuează, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile prevăzute de

art. 10 din Legea nr. 164/2014 . Așadar, recunoscând dreptul la despăgubire născut sub imperiul vechii legi, prevederile legale criticate instituie reguli privind plata despăgubirilor fără a avea un caracter retroactiv.

15. Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la

art. 16 alin. (1) din Constituție, prin Decizia Curții Constituționale nr. 14 din 19 ianuarie 2016 , precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că, în acord cu jurisprudența sa, aplicarea unui regim juridic temporal diferit nu poate crea o stare de discriminare între diverse persoane, în funcție de actul normativ incident fiecăreia. Faptul că, prin succesiunea unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, raportat la situația de față, inegalitatea de tratament juridic prin comparație cu acele persoane care au beneficiat de plata despăgubirilor anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 164/2014

nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate, fiind rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum.

16. Cât privește critica de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 , din perspectiva eșalonării plății despăgubirilor pe o perioadă de 5 ani, în raport cu art. 21 și

art. 44 din Constituție, prin Decizia Curții Constituționale nr. 15 din 19 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 22 martie 2016, paragrafele 21-23, Curtea a reținut că mecanismul eșalonării plății, ca modalitate de executare, poate fi considerat ca fiind în concordanță cu considerentele consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dacă sunt respectate anumite condiții: tranșe de efectuare a plăților intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrală, acoperirea eventualei devalorizări a sumei datorate (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 602 din 1 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 859 din 18 noiembrie 2015).

17. Curtea a constatat că prevederile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

îndeplinesc aceste condiții, stabilind o perioadă de 5 ani pentru eșalonarea plății, precum și obligația de actualizare a sumelor neplătite cu indicele de creștere a prețurilor de consum. Măsura instituită poate fi considerată, așadar, de natură a menține un just echilibru între interesele debitorului - stat și cele ale creditorului - persoană îndreptățită la despăgubiri, de vreme ce persoana îndreptățită nu suportă o sarcină disproporționată și excesivă în privința dreptului său de a beneficia de despăgubirile acordate prin lege.

18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

19. Pentru considerentele menționate în precedent apreciem că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere nici celorlalte dispoziții constituționale invocate.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Cu unanimitate de voturi respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (3) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative, excepție ridicată de Valeria Croitoru în Dosarul nr. 2.785/299/2011 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă.

2. Cu majoritate de voturi respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014

privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul

Legii nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și al

Legii nr. 290/2003

privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de Pace între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2016.