Decizia nr. 631/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Biroul Executorilor Judecătorești Moraru și Asociații în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1 al Tribunalului Mehedinți - Secția I civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 208D/2016.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 142 din 10 martie 2016 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 11 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1, Tribunalul Mehedinți - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Biroul Executorilor Judecătorești Moraru și Asociații cu ocazia judecării apelului civil formulat împotriva Încheierii din 8 octombrie 2015, pronunțată de Judecătoria Vânju Mare în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1, într-o cauză având ca obiect reexaminarea unei amenzi judiciare.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că "aplicarea amenzii se face de către instanță, în sarcina executorului judecătoresc care nu este parte în dosar, deci se realizează fără citare și fără a exista posibilitatea executorului judecătoresc de a-și exprima poziția", împrejurare ce aduce atingere principiului contradictorialității. De asemenea, arată că încheierea dată cu ocazia reexaminării este definitivă, reexaminarea fiind deci prima și singura cale de atac împotriva încheierii de stabilire a amenzii, ceea ce contravine Legii fundamentale. Autorul excepției susține, totodată că, întrucât amenda aplicată de către instanță este un act de natură contravențională, având în vedere efectele acesteia, devin aplicabile prin analogie reglementările privind amenzile contravenționale. În acest context, apreciază ca fiind relevantă

Decizia Curții Constituționale nr. 500 din 15 mai 2012 , prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a

art. 118 alin. (3^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice și s-a constatat că eliminarea căii de atac a recursului este neconstituțională.

6. Tribunalul Mehedinți - Secția I civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța de judecată apreciază că legiuitorul este în măsură, printr-o reglementare accesibilă și previzibilă, să stabilească nu numai gradele de jurisdicție, dar și căile de atac ce pot fi formulate împotriva unor hotărâri sau încheieri de ședință. Instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu reprezintă altceva decât o consacrare a dreptului legiuitorului de a stabili limitele accesului liber la justiție, acesta fiind îndreptățit ca, în considerarea anumitor particularități, să opteze pentru o cale de atac cu o identitate proprie, alta decât cea de drept comun, iar în măsura în care a fost reglementată calea de atac ce poate fi exercitată, partea este ținută să o exercite în condițiile stabilite.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudența în materie a Curții Constituționale, exemplu fiind

Decizia nr. 260 din 20 martie 2007

și

Decizia nr. 836 din 8 iulie 2008 . Învederează, de asemenea, că încheierea definitivă, prevăzută la art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, prin care se soluționează cererea de reexaminare, poate fi atacată, în condițiile dreptului comun, pe calea contestației în anulare sau a revizuirii.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015. Art. 191, intitulat Cererea de reexaminare, prevede că "(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.

(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

(3) În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.

(4) Încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."

12. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare, art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției, art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. De asemenea, apreciază a fi încălcate și dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, prin prisma art. 20 din Legea fundamentală, referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. În acest sens este

Decizia nr. 142 din 10 martie 2016 , prin care Curtea a constatat că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

14. Curtea constată că soluția legislativă criticată se regăsea, inițial, în art. 108^5 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă și prevedea că "Cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu, de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a aplicat amenda sau despăgubirea." Asupra acelor prevederi Curtea s-a pronunțat din prisma unor aspecte similare celor invocate și în prezenta cauză, exemplu fiind, în acest sens,

Decizia nr. 1.419 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 348 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013,

Decizia nr. 52 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 24 aprilie 2014, sau

Decizia nr. 127 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, constatând constituționalitatea acestora.

15. Astfel, Curtea a reținut că soluția legislativă criticată nu contravine prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acestea se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, or, cererea de reexaminare nu presupune o judecare pe fond a litigiului. În acest sens, prin Decizia din 6 iulie 2000, pronunțată în Cauza Moura Carreira și Margarida Lourenco Carreira împotriva Portugaliei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că sfera de aplicare a art. 6 din Convenție vizează drepturile și obligațiile cu caracter civil care trebuie să constituie obiectul - sau unul dintre obiectele - litigiului, iar rezultatul unei astfel de proceduri trebuie să fie direct determinant pentru un astfel de drept, ceea ce în speța de față nu este cazul - cererea de reexaminare fiind un incident procedural care nu vizează fondul pretenției deduse judecății instanței.

16. Prin deciziile menționate, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici încălcarea art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât în cadrul cererii de reexaminare sunt analizate legalitatea și temeinicia sancțiunii amenzii, precum și elementele necunoscute la momentul aplicării acesteia. Totodată, Curtea a constatat că reglementarea criticată prevede doar aplicarea unor amenzi în cazul exercitării cu rea-credință a unor drepturi procesuale, iar faptul că împotriva încheierii de stabilire a amenzii sau despăgubirii se poate face numai cerere de reexaminare, aceasta soluționându-se de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, nu poate constitui o încălcare a vreunei norme constituționale sau convenționale invocate, întrucât instanța nu soluționează fondul litigiului. Prin această măsură, legiuitorul nu a înțeles să limiteze accesul la justiție sau dreptul la apărare, ci să asigure valorificarea în condiții egale a acestor drepturi constituționale. De altfel, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru juridic, stabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, de natură a preveni eventualele abuzuri și tergiversarea soluționării cauzelor deduse judecății.

17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

18. Curtea subliniază faptul că în

Legea nr. 134/2010

privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, legiuitorul a simțit nevoia limpezirii textului de lege criticat și a prevăzut în alin. (3) al art. 191 că, "În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea." Astfel, spre deosebire de reglementarea anterioară, noul Cod instituie atribuția de soluționare a cererii de reexaminare în sarcina unui alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea, dispoziția fiind de natură să asigure garanțiile de desfășurare a unui proces echitabil prin prisma imparțialității cu care această cale de atac va fi judecată. Se prevede, astfel, în mod expres, faptul că cererea de reexaminare se soluționează cu citarea părților, prin încheiere, în camera de consiliu, iar nu în ședință publică, eliminând în acest fel opiniile neunitare existente în practica judiciară anterioară.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Biroul Executorilor Judecătorești Moraru și Asociații în Dosarul nr. 2.092/332/2014/a1 al Tribunalului Mehedinți - Secția I civilă și constată că prevederile art. 191 alin. (4) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Mehedinți - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 octombrie 2016.