Decizia nr. 171/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepție ridicată de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal răspund avocat Dumitru Radescu pentru Loti Petrescu, precum și Anca Viorica Costa Foru, personal și asistată de avocat Florin Chertisanu, lipsind Consiliul General al Municipiului București, Societatea Comercială "Centrul Istoric" - S.A. București și Ministerul Finanțelor, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, sustinand ca prevederile

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

[prin care a fost completat

art. 3 din Legea nr. 146/1997 , în sensul că după lit. a) s-a introdus lit. a^1) care stabilește ca cererile în anulare sau declararea nulității unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei] sunt contrare dispozițiilor art. 138 alin. (1) din Constituție. Se apreciază ca, prin ordonanța, Guvernul nu poate reglementa taxe, întrucât, potrivit prevederilor art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, acestea se stabilesc numai prin lege. În plus se susține ca, "dacă s-ar admite ca prin textul de lege introdus prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

ar fi vizate situații juridice procesuale anterioare, reiese ca ea ar avea caracter retroactiv, incalcandu-se, astfel, dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție".

Anca Viorica Costa Foru, prin apărător, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibila și nefondata. Considera ca excepția este inadmisibila, conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât soluționarea cauzei nu depinde de textul criticat. Totodată se apreciază ca excepția este nefondata, deoarece, asa cum se arata în punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, "în condițiile existenței regimului de delegare legislativă, reglementarea primara asumată de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza inițială, de abilitare, cat și în etapa ulterioară emiterii ordonanței, când Parlamentul poate fie sa o aprobe ori sa o respingă, fie sa o modifice ori sa o abroge, în virtutea calității sale de legiuitor".

Ministerul Finanțelor a depus, la dosarul cauzei, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției ca fiind neîntemeiată, apreciind ca textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale.

Procurorul solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca Guvernul poate emite ordonanțe în domeniul impozitelor și taxelor, întrucât nu sunt incalcate dispozițiile art. 138 alin. (1) din Constituție. De asemenea, susține ca textul criticat interesează soluționarea cauzei, deoarece la instanța de fond s-a discutat problema timbrarii acțiunii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Judecătoria sectorului 3 București, prin Încheierea din 24 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 12.768/1997, având ca obiect restituirea posesiei unui imobil, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepție ridicată de Loti Petrescu. În motivarea excepției se apreciază ca prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 138 alin. (1) și, în subsidiar, pe cele ale art. 15 alin. (2) din legea fundamentală.

Exprimandu-și opinia, instanța considera ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece, din prevederile art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege", rezultă, pe de o parte, dorința legiuitorului constituant de a nu lasă stabilirea unor venituri bugetare la latitudinea executivului, iar pe de altă parte, ca textul constituțional are în vedere legea în sens restrâns, de act juridic al Parlamentului. Se mai arata ca "este adevărat ca prin

Legea nr. 259/1998

Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanțe cu privire la unele reglementări privind taxele de timbru, dar poate s-au avut în vedere alte reglementări decât stabilirea într-un anumit cuantum a unor taxe". De asemenea, instanța "considera ca ordonanța ar fi neconstitutionala, dacă ar conține un text care să prevadă ca taxele stabilite se aplică și în cauzele aflate deja pe rolul instanțelor de judecată".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

sunt constituționale și deci excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Referitor la încălcarea art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, se susține ca "preocuparea legiuitorului a fost, într-adevăr, aceea de a statua în mod imperativ ca stabilirea sarcinilor fiscale se poate realiza numai printr-o lege. Accentul pus pe aceasta exigenta vizează excluderea, din câmpul normativ de stabilire a veniturilor bugetare, a acelor acte normative având o forta juridică inferioară legii: hotărâri ale Guvernului, ordine ale ministrilor, instrucțiuni, dispoziții și altele asemenea. Într-un stat de drept, se arata în continuare, este necesar ca materia impozitelor, a taxelor și a altor sarcini fiscale de acest gen, ce urmează să fie suportate de diferitele categorii de contribuabili, să fie reglementată primar de către Parlament, în calitatea acestuia de organ reprezentativ suprem al poporului". Se apreciază ca "art. 138 din Constituție a avut în vedere legea în sens material, iar nu în sens formal". Astfel Guvernul, în temeiul art. 114 din Constituție, poate fi abilitat de "titularul autorității de legiferare, Parlamentul, sa emita ordonanțe care să aibă ca obiect reglementarea primara în domeniul impozitelor și taxelor". În măsura în care legiuitorul constituant nu ar fi consacrat delegarea legislativă - instituție a dreptului constituțional, prin intermediul căreia Guvernul exercita unele atribuții ale Parlamentului, care, în mod firesc, nu sunt situate în sfera sa de competența - se putea susține, cu deplin temei, ca legea reprezintă unicul act normativ prin care statul instituie impozite și taxe. În condițiile existenței regimului de delegare legislativă, reglementarea primara asumată de Guvern nu scapa controlului parlamentar atât în faza inițială, de abilitare, cat și în etapa ulterioară emiterii ordonanței, când Parlamentul poate fie sa o aprobe, fie sa o respingă sau, dacă legea de abilitare nu a prevăzut cerința supunerii spre aprobare, poate să o modifice ori sa o abroge în virtutea calității sale de legiuitor. Practica parlamentară ulterioară anului 1991 a consacrat aceasta soluție constituțională, Guvernul fiind abilitat în mai multe randuri sa emita ordonanțe în domeniul impozitelor și taxelor, realitate validată în mod constant și de jurisprudenta Curții Constituționale". În ceea ce privește raportarea

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

la situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare, se apreciază ca "textul ordonanței nu conține o dispoziție retroactivă. Pe cale de consecința, norma legală criticata nu încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție".

În punctul de vedere al Guvernului se arata, de asemenea, ca excepția de neconstituționalitate a

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

nu este intemeiata. Se apreciază ca textul art. 138 alin. (1) din Constituție trebuie coroborat cu dispozițiile art. 114 din legea fundamentală, care prevede delegarea legislativă, în temeiul cărora Guvernul poate emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice și, ca urmare, nu se poate susține ca Guvernul nu este competent sa emita o ordonanța privind timbrul judiciar.

În legătură cu o posibila aplicare retroactivă a ordonanței atacate, Guvernul considera ca aceasta este o problemă ce excede examinării constituționalității, atâta timp cat nici în formularea articolului și nici în cuprinsul ordonanței nu exista o dispoziție cu caracter retroactiv.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, concluziile scrise ale Ministerului Finanțelor, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Examinând susținerea privind respingerea excepției ca inadmisibila, pe motiv ca soluționarea cauzei nu depinde de textul criticat, Curtea Constituțională constata ca aceasta nu poate fi primită, deoarece timbrarea acțiunii a fost una dintre problemele discutate la instanța de judecată și, în consecința, urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor legale criticate.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială. Potrivit acestor prevederi

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru se modifica și se completează după cum urmează: "La articolul 3, după litera a) se introduce litera a^1) cu următorul cuprins:

a^1) cereri în anularea sau

declararea nulității unui act juridic

30 000 lei [...]".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca acest text de lege este neconstitutional, deoarece, reglementand materia taxelor de timbru, încalcă art. 138 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "Impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".

Examinând excepția de neconstituționalitate sub acest aspect, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată. Prevederile art. 138 alin. (1) din legea fundamentală, conform cărora impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, au semnificatia de a interzice posibilitatea stabilirii de impozite și taxe printr-un act normativ inferior, ca forta juridică, legii, astfel cum sunt hotărârile Guvernului, care se emit pentru organizarea executării legilor. Interdicția nu privește însă și ordonanțele Guvernului, care se emit pe baza unei legi de abilitare, în domenii rezervate legii ordinare. Jurisprudenta Curții Constituționale a statuat ca reglementarea taxei de timbru este de domeniul legii ordinare și, de aceea, o asemenea reglementare poate face obiectul unei delegari legislative. În acest sens, în cadrul controlului de constituționalitate prevăzut la art. 144 lit. a) din legea fundamentală, Curtea Constituțională s-a pronunțat, prin deciziile nr. 5 din 14 iulie 1992 și nr. 75 din 13 iulie 1994, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992 și, respectiv, nr. 190 din 25 iulie 1994.

În cauza de fața, prin

Legea nr. 259/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998, Guvernul a fost abilitat sa emita ordonanțe în mai multe domenii, printre care și în domeniul taxelor și impozitelor. În temeiul acestei legii de abilitare Guvernul a emis

Ordonanța nr. 30/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 29 ianuarie 1999, prin care s-a stabilit ca cererile în anularea sau declararea nulității unui act juridic se taxeaza cu suma de 30.000 lei. De aceea Curtea constata ca aceasta reglementare a fost instituită cu respectarea dispozițiilor constituționale înscrise în art. 138 alin. (1).

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la o posibila încălcare a art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, deoarece formularea textului care face obiectul excepției de neconstituționalitate nu conține în sine nici o dispoziție cu caracter retroactiv. În realitate se solicita Curții să se pronunțe asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituționale. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curții Constituționale a statuat în mod constant că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă, sub aspectul retroactivitatii, aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția. În acest sens sunt: Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, Decizia nr. 285 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 5 august 1997 și Decizia nr. 181 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 16 februarie 1999.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A. c) și al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 30/1999

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Ordonanței Guvernului nr. 12/1998

privind taxele de timbru pentru activitatea notarială, excepție ridicată de Loti Petrescu în Dosarul nr. 12.768/1997 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 noiembrie 1999.